E totul mai repede

Că s-a comprimat timpul o știm cu toții. simțim, vedem, o trăim efectiv.Dar se pare că s-a scurtat și timpul de reacție.

Da, hai să vă povestesc.

Na, ca omul la pensie, m-am tot așteptat să am depresii, să mă plictisesc, să….Dar nici vorbă. N-am depresii, nu mă plictisesc și m-am tare lenevit.

Programul meu începe cu făcutul cafelelor și ceaiurilor dimineața devreme ( 5) după care mă culc.

Pe la șapte, șapte jumate o trezesc pe nevastă-mea, căci ea încă mai merge la muncă.După care, mă  culc.

Pe la 9 mă trezesc, frunzăresc PC-ul, iesc cu cățelușa la plimbare, dar cum ea a cam îmbătrînit nu prea mai are chef de umblat și cînd găsesc un loc la umbră stăm. Stăm și ne uităm încolo, încoace, în sus, mai sun la fostul loc de muncă să le spun colegilor că…stau și mă uit la oameni, mai sun cîte un prieten de prin țară și mai povestim amintiri, fumez două-cinci țigări după care ne întoarcem acasă și…mă culc.

Pe la 4-5mergem înaintea  soției, încet și cu traebă bună, mirosind fiecare fir de iarbă, că ajung să mă doară spatele de atîta stat în picioare și ne întoarcem împreună.

Luăm prînzul în familie pe la șapte ( 19) și…mă culc.

Mai ies odată cu cățelușa pe la 12 ( 24) că e mai răcoare, mai fac țigări pentru mîine și…mă culc.

Buun! Prin programul ăsta atît de aglomerat, se mai strecoară plimbări prin cartier, făcut poze, cumpărături.Dar așa, fără grabă, senin, liniștit.

Printre plimbările astea am întîlnit un fost prieten.Fost pentru că la un moment dat a fost un porc, un neom și toți din vechiul grup i-am întors spatele și ne-am văzut fiecare de viață.

Am povestit un pic și m-a rugat să-l ajut.

După decesul mamei sale trebuia să facă succesiunea și avea nevoie de un martor care îl cunoaște și îi cunoaște familia.

S-a gîndit la mine și…

Da, vin. Si m-am dus, am dat o grămadă de explicații care demonstrează că îl cunosc, i-am cunoscut părinții și istoria.

După asta a insistat să mergem la o terasă la o cafea și cînd i-am spus să-mi vorbească tare, rar și cu dicție pentru că nu aud, mi-a zis că mama lui și-a comandat o proteză auditivă, dar n-a folosit-o deloc că… s-a dus.

Mi-a dat-o și cu ea m-am dus la un cabinetul audio de la care a cumpărat-o să-mi facă gratuit audiograma ( căci așa scrie pe reclama lor) și să-mi regleze aparatul pentru nevoile mele.

Mi-a făcut audiograma, mi-a zis ce știam deja, că urechea mea mortua est și că mi-ar trebui un aparat pentru cealaltă ureche să…

Oricum mi-a reglat aparatul, aud sunete cu ambele urechi- am și uitat cum e și cu promisiunea că voi merge la CAS pentru  cerere de subvenție  pentru un aparat auditiv, iar cînd o să o primesc mă voi reîntoarce.

M-a costat 150 lei. Probabil asta înseamnă pentru ei gratuit.

N-am comentat căci am ieșit ieftin, aparatele costînd de pe la 2000 în sus.

Deci, cam asta am vrut să spun.Am dat o mînă de ajutor și am primit aproape instant recompensa.

Zic ca să știe și alții.

Turul lacurilor

https://fosile.wordpress.com/Asta-i excursie la munte?

In mașină și pe ploaie?

Am pornit inițial să facem un tur al lacurilor de acumulare, începînd cu cel mai înalt, cel de la Beliș.Noroc că am mers pe la Huedin, unde șoseaua e foarte bună și frumoasă.

https://fosile.wordpress.com/La Beliș, la baraj ne-am oprit, dar …a început ploaia.Si oricum, nu se vede mare lucru din cauza vegetației abundente sau trebuie să oprești undeva și să cobori prin pădure..Nu era cazul pe ploaie.

Am pornit spre Tarnița, peste munte.

Drumul de legătură este un dezastru.Dar fiind numai de doi km, pînă la Mărișel, a trecut cumva.

De acolo, pe acoperișul munților, o plăcere, o bucurie.

La Beliș, la baraj ne-am oprit, dar ...a început ploaia.Si oricum, nu se vede mare lucru dinhttps://fosile.wordpress.com/42 de km de drum prin pădure, pe munte ar trebui să fie un vis.

Din păcate  este un vis urît, pentru că este rău.Mai ales pentru mașinile mici și usoare, cu roți de 12 sau de 13.Pentru cele mai mari nu pare să fie chiar așa de rău, căci e circulație mare în zonă.Noroc că e doar coborîre și nu-i decît consum de nervi, căci în loc să te bucuri de împrejur, trebuie să fii atent la gropi, la viituri de pe versanți sau la probabilitatea căderii unor copaci pe drum sau peste mașină.

Așa că, ne-am întors veseli acasă, cu gîndul la…

https://fosile.wordpress.com/

Boris

Pe primul motan portocaliu tigrat pe care l-am întîlnit și care era al unei prietene îl chema Boris.

Era un uriaș leneș care dormea toată ziua pe televizor cu labele sau coada atîrnînd deasupra ecranului.

Nu era cu supărare pentru că noi ne delectam urechile cu muzică de pe discuri sau benzi de magnetofon.

Între timp s-a mutat din Cluj și poate că nici nu mai este acum printre contemporani.

De atunci, pentru noi orice mîță portocalie e Boris.

La noi la bloc este un Boris adolescent cu probleme la o lăbuță din spate și mai nou, a apărut in Boris splendid.E motan, e mare și e extrem de vorbăreț.

Vine la noi mieunînd, se pisicește pe lîngă noi, se mai tăvălește, ne mîngîie.

Cățeluța noastră nu are treabă cu pisicile.Cînd le întîlnim se ignoră reciproc.

Ei, cu Boris nu se poate, că el se freacă si de cățelusă.Dar, din cauza electricitîții statice din blănițele lor, se produc scîntei care o cam sperie pe cățelușă.Deci, cînd îl vede venind, nu știe pe unde să o ia la fugă, iar el ne urmărește mieunînd în plimbarea noastră prin cartier.

https://fosile.wordpress.com/Nu refuză bobițele, dar nu-i tace gura nici cînd mănîncă.

Un drăguț.

 

Libertatea unora

Era joi seara.Am ieșit cu cățelușa la plimbare.Plimbarea obișnuită unde ea aduce zîmbetul pe fața oamenilor cînd se oprește în fața lor dînd din codiță.

Mai mulți i-au zîmbit și au mîngîiat-o, alți căței  i-au făcut curte, a mirosit totul în amănunt, că nu se știe cine a mai trecut pe acolo într-o zi.

Deci, o plimbare normală, mai ales că a ținut cu tot dinadinsul să-i susțină vocal pe căteii care așteptau la cîte o ușa de magazin și protestau, să se certe cu cîte o ceva care nu sună bine, o motocicletă care sună prea tare, un tip cu o căciulă caraghioasă.Căci da, e tare vorbăreață cățelușa noastră.

La un moment dat venea din direcție opusă o tînără cu o cațelușă.Nici un bai .Cățelușa era liberă și zburda pe trotuar.A venit la noi, s-au mirosit și a mușcat-o pe a noastră.Am intervenit, căci a noastră fiind în lesă nu se putea apăra.

https://fosile.wordpress.com/Dacă aș fi fost un tîmpit și i-aș fi dat un picior la cealaltă cățelușă?

Dacă aș fi alungat-o în stradă unde circulația este mare?

Dacă?…

Oare de ce tînăra nu-și plimba cățelușa în lesă, dacă știa că e agresivă?

Sau nu știa? Cu atît mai mult, mai ales că nu o asculta, preocupată să mai atace și să se ferească de mine, care o amenințam cu degetul.

Doctor, anestezie locală, cusut, antibiotic,…aveți grijă să nu-și scoată firele…, îi dați cite jumătate de mîine seară…

Noroc că nu e supărăcioasă , cum era prima noastră cățelușă care, după o astfel de întîmplare, n-ar fi vorbit cu noi o lună.

Acum e mai bine, e veselă, povestește cu toată lumea, se bagă in seamă și normal că patul e numai al ei.

S-a intimplat azi

O zi obisnuita, sotia la calculator eu cu televizorul si  pregatindu-ma sa fac tigari, m-am asezat pe marginea patului.

Am simtit in spatele meu niste pasi si parca am vazut …ceva ca trece.

M-am uitat sa vad ce, cine…

Am presupus ca e catelusa, dar n-a fost nimeni.

Catelusa dormea pe pernutele ei, pe jos.

Nu s-a mai repetat si dupa ce i-am spus sotiei  ce caut, am continuat sa fac tigari.

O fi fost una din celelalte cateluse pe care le-am avut de-a lungul timpului sau…

Nu stiu.

Catelusa noastra

Are trei ani.

E lipicioasa,calda,catifeluta.De multe ori,cind vreau si eu sa ma culc trebuie sa o dau un pic la o parte,sa incap si eu.Toate locurile sint ale ei,dar in brate ii place cel mai mult.

Ne intimpina vesela,fericita de parca nu ne-a vazut de un an,de fiecare data cind venim acasa si ne jucam de-a muscacitul.Adica ea ne prinde de mina si ne musca marunt  miriind si scotind tot felul de sunete ,iar noi  incercam sa ne ferim mina si sa o prindem de picioare,de urechi.

Nu prea are rabdare si cind ne pregatim sa iesim face mult zgomot.Si culmea,la un catel mic are o voce extrem de puternica.

Si bineinteles,cind iesim afara anunta tot cartierul ca a iesit,ca e cu noi,ca merge la plimbare…

E tare prietenoasa.Cel mai prietenos catel din citi am avut pina acum.Dar e prietenoasa,in special cu oamenii si-i este frica de copii.

Pe strada e aproape la fel ca inainte de 1989.Oamenii se uita in jos,incruntati,suparati,cu griji.

Prin zonele pe unde ne plimbam are prietenii ei.O fata grasa,vesnic incruntata si suparata de rautatea colegilor ei si cind o vede,ma trage sprea ea ,dind din coada de zici ca-i va sari de la loc si o pupa.Iar ea,fata este fericita.Cineva o iubeste.

O maturatoare cu care se intilneste dimineata si care a zis ca copii ei nu se bucura atit de mult cind o vad.E si ea fericita si se ingrijoreaza cind nu se intilneste in cite o zi cu nevasta-mea si catelusa.

Un sef de magazin,care la sfirsitul zilei inchide si pe ginduri,incruntat,se indreapta spre casa.Cind o vede cum fuge spre el,ride.Apoi o mingiie si de fiecare data imi multumeste ca ,trecind pe acolo i-am inseninat ziua.

Catelusa noastra se opreste in fata oamenilor,se uita la ei dind din coada de parca ar spune:ce bine ca te-am reintilnit,ca nu te-am vazut de mult!…

Si cind o vad fata lor se insenineaza,zimbesc.

Unii se apleaca si o mingiie,altii merg mai departe cu ochii luminosi , zimbind.

Eu nu reusesc sa fac asta!

Ea este colega,tovarasa noastra de viata.Membru al familiei.

Fetita noastra

 

Spre ce pornesti si unde ajungi

Vineri am aflat destinatia excursiei de duminica.

Firiza.Dincolo de Baia Mare.

Perfect.Zona este foarte frumoasa,inainte de Firiza sint coloane de bazalt chiar la sosea,in zona sint pietre si daca de anul trecut au reusit sa termine drumul de la Dej la Baia Mare,poate fi o plimbare  placuta pe frumoasa Vale a Somesului si Valea Chioarului.

Dar,simbata a ploua toata ziua si pe duminica astia de pe la tv-uri ziceau ca in centru si in nord va ploua.

Nefiind vorba de o drumetie,n-avea rost sa mergem pe ploaie pina acolo,sa stam in ploaie sa ne uitam la lac si sa venim pe ploaie inapoi .

Duminica dimineata pe la 10 nu stiam inca ce vom face in ziua noastra libera.

Pina una alta hai sa mergem pina la Cora sa luam un curtos colacs si-apoi vedem noi.
E drept Cora e in celalalt capat al o rasului,dar dupa ce am alimentat si am pornit,mai povestind cum ne-a trecut saptamina,mai despre blogeri si bloguri ne-am trezit la …Cheile Turzii.

Cheile Turzii

Cum in partea din fata a Cheilor n-am mai fost de mult timp,am coborit cu masina,hotariti sa mergem spre intrarea in Chei.

Dar,

Paza

dinsa,lupa, statea foarte atenta,de paza.Mai era inca un ciine mare cu ea asa ca am luat alta directie.Am mers pe piriul Hasdate in aval urmariti atent de cei doi ciini,in timp ce catelusa noastra isi dadea in petec si-i provoca vorbind urit- ca-i tare rea de gura.

Dinspre Cheile Turzii

Valea Hasdate

Plop

O fi gravida?

Tocmai trecea prin fata mea.S-a oprit,ne-am salutat,ne-am fotografiat si-apoi fiecare ne-am vazut de drum.

Valea Hasdate

In zona asta,pe timpul verii vin multi turisti  pentru relaxare.Cu corturi sau doar pentru o zi.E placut,este si soare si umbra,apa aproape si se pot face drumetii spre Chei,spre Buru,spre Valea Ierii.

Salvati pamintul!

Erau peste tot astfel de panouri.

E drept,cerul era acoperit si putea  ploua in orice moment,dar asta nu ar impiedica excursionistii.De data asta se pare ca da,pentru ca erau doar citeva masini in zona si citiva motociclisti din Ungaria care se pregateau sa plece.

Ce buna e o tigara la aer curat…

Piatra

O piatra normala pe la Cheile Turzii.Are un pic de jasp verde,are un mic filon de cuart.O piatra.

 

Luminita mea

La intoarcere ,ca sa ajungem direct la Cora,am mers pe renumita autostrada si pe la doua am ajuns acasa.

Asa ca,cei aproximativ 15 km de la noi pina la Cora s-au transformat in 126 km.Dar catelusa s-a distrat de minune,noi ne-am aerisit si ne-am mai bucurat inca o data de o bucatica de munte,de un pic de Chei si de un pic de Valea Hasdate.