De-ale mele.

Na, am început să rezolv problema cu pietrele.Am făcut un ununţ pe internet că le donez şi s-au arătat interesaţi vreo 8 de prin toată ţara.Pînă acum am trimis în trei locuri.Singurul efort pe care trebuie să-l fac e să fac coletul în care să pun din toate cîte ceva, să-l duc cu mine la muncă şi să fac comanda pe curierat.Plata transportului la destinaţie.Fără alţi bani.

Cu modificările datorate fotoliului, a trebuit să renunţăm la o parte de mobilier.Normal că n-au mai încăput o grămadă de lucruri şi cărţi.Aşa că am făcut un anunţ pe internet că donez cărţi.S-a arătat interesată o doamnă sau domnişoară din Turda.Mi-a dat şi explicaţii, dar n-aveam nevoie de ele.A găsit pe cineva care să vină să le ia de la mine, iar cînd , din nu ştiu ce motive a rămas fără cont, a găsit ceva rudă să mă contacteze .Buun.A venit un tînăr a luat cărţile şi…gata.

Recunosc că eu sînt de modă veche şi mi-ar fi plăcut să-şi amintească nr.meu de telefon şi să-mi spună dacă  a primit cărţile.Nu l-a mai găsit, nici adresa de internet, nici rudele care m-au contactat, nici nimic.Ce să mai am pretenţii de un „mulţumesc” .E clar că sînt învechit.

A venit cineva la noi şi normal că a urmat şedinţa de cumpărături.Si tot normal că la un mall.

Soţia mea ştie că nu mă dau în vînt după…inventar pe la magazine, dar mai las şi eu, mai lasă şi ea şi ne descurcăm, însă alături de două femei chiar că n-am avut nici o şansă.Aşa că, odată intrate într-unul din magazine eu am rămas afară să contemplu demenţia.Era în apropiere de zona cu liniile cu mîncare.O grămadă de lume ocupau mesele şi normal că făceau conversaţie.Din ced în ce mai tare, căci pe lîngă tot felul de muzici de pe la magazinele alăturate, tot felul de anunţuri mai erau în zonă şi scule pentru distrat copiii.Adică nişte instalaţii care scutură, şuieră, fluieră, miaună, etc.Plus circulaţia persoanelor care mişună pe acolo.Era un adevărat vacarm.Cred că cei care stau o zi întreagă acolo sînt zombi cînd ajung  acasă.Si tot uitîndu-mă de jur împrejur dau de un stand cu produse turceşti.Aveau şi prăjituri şi tot felul de dulciuri, o grămadă de recipienţi pentru cafea, ceai foarte frumos ornamentaţi şi…cafea la nisip.Normal că am vrut şi eu cafea, că-mi era dor de nişte facea fiartă, să mai simt zaţul să-mi mai amintesc.N-a vrut să mi-o facă scurtă şi a durat mult pînă a terminat-o căci aparatul de încălzit nisipul atunci a fost pornit.Le-am anunţat pe fete că merg afară să-mi beau cafeaua şi să fumez- nici n-ar merge o cafea turcească fără ţigară.

Noroc că fulguia afară şi am lăsat să mai cadă cîte un fulg în recipientul cu cafea.Si asta pentru că un prieten mi-a spus că cafeaua foarte fierbinte, în pahare de plastic sau hîrtie, e periculoasă pentru bărbaţi.Că afectează potenţa de două ori.Te frigi şi la degete şi la limbă.

Bună cafeaua.Tare, cu gust de zaţ, dar avînd în vedere că foloseşte numai cafea arabică este abrazivă cumva, seacă.Chestia e că o astfel de cafea  nu se bea în picioare, la o ţigară.Trebuie savurată, la o poveste cu prieteni, sorbită cu încetul, iar la sfîrşit întoarsă ceaşca pe farfurie şi…ghicit în zaţ.

Oare fabrica de ciocolată Poiana nu mai funcţionează, căci de mai mult de o lună n-am mai găsit Poiana Aerată ( aiurită).

La cum se manifestă vremea, n-am avut nici un chef de fotografii anul ăsta.

De-ale mele

Mi-e greu să pricep.

Mulți s-au arătat interesat de pietre.De cele brute.Pe site-urile de specialitate un gheizerit de 100g se dă cu 5 dolari plus 35 dolari transportul.Eu le ofer cu 50 lei kg și…

Mulți s-au arătat interesați de cărți de specialitate.Cînd le ofer primesc likeuri.

Am o singură pretenție.Să vină după ele, indiferent că sînt pietre sau cărți.Am trimis o piatră în jud.Neamț prin curierat rapid și a ajuns în 28 de zile, iar  liber de la lucru nu-mi iau pentru a merge la poștă.Măcar atît să facă, dacă nu merg pe teren după ele.Dacă nu-și consumă benzina, dacă nu-și udă picioarele și nu-și rup spatele cu greutatea lor.

Bag sama că nici așa nu e bine.

Nu-i bai! Nu merg cu ele înapoi de unde le-am luat, dar le pot băga într-o fundație, în beton.

Aprofundez

Dupa ce am citit articolul Gabrielei ( http://gabrielailies.wordpress.com/2014/09/04/despre-cartile-copilariei/), m-au napadit amintirile.

Tatal meu era de acord cu cititul si-mi dadea bani sa-mi cumpar carti, dar trebuiau sa fie din  cele din programa  scolara.

Chiar a trebuit sa aduc o lista cu lecturile obligatorii .

Baltagul se numara printre ele, dar atunci nici nu ma gindeam sa citesc asa ceva.Am citit dupa ce am crescut si mi-a placut foarte mult.

Eram in camera citeam.

Intra tata si ma intreaba ce fac.

-Citesc.

-Ce citesti?

-Baltagul.

-Da’, parca ai mai citit-o.

-Aprofundez!

…si mi-a aprofundat tata mie urechile dupa ce, luind cartea, a cazut dintre copertile ei „Moartea vine pe banda de magnetofon” de Haralamb Zinca.

Am avut totusi noroc cu profesoara de romana care, dupa ce a auzit ce am patit, mi-a dat o lista extinsa la care mai adaugam eu cite un autor.

Aveam timp

Nu stiu cum,dar pe vremea aceea aveam timp.Aveam timp

Educatie

Educatie

sa ne ocupam de catel,o minunatie de pechineza.

Excursii

Excursii

sa mergem in excursii la munte si chiar daca ploua si mai mult stateam sub o copertina improvizata ,aveam de ce sa ridem,sa fim fericiti.

Puiuti

Puiuti

Aveam timp sa ne ocupam si de puiutii catelusei noastre si nu i-am dat de acasa decit cind am fost siguri ca vor avea stapini iubitori.

Go

Go

Aveam timp sa jucam Go la Casa Tineretului sau acasa,

prosteala

prosteala

sa ne prostim facind poze

La un pahar de porto

La un pahar de porto

sa comentam ultimele carti citite sau muzica ascultata ,la un pahar de Porto

Iubire

Iubire

sa ne iubim.

Aveam timp sa fim impreuna si impreuna cu prietenii.

De ce atunci aveam timp ?

Pasiuni

Destul de des am fost preocupat  de tot felul de chestii care mi s-au parut interesante,dar nu intotdeauna le-am putut tine intr-o colectie a mea.In copilarie,am gasit si eu ca si alti copii si adulti o gramada de vestigii preistorice.Acestea au ajuns toate la muzeul orasului.Am mai strins tot felul de crengute si radacini,dar le puteam depozita numai in pivnita si cind am plecat (toata familia) ,au ramas acolo.Cind s-a dragat lacul din cartierul Gheorgheni am adunat o gramada de monede vechi.Mai am citeva,dar nu m-a pasionat intr-atit incit sa continui a aduna monede.Am incercat si cu timbrele.Cumparam plicuri de la chioscurile de ziare.Plicuri de doi lei,de trei lei sau de cinci lei,care contineau timbre amestecate.Apoi am fost la Filatelie,mi-a aratat cineva ce inseamna timbrele,dar totul se rezuma (as am inteles eu) la a cumpara si a le tine ascunse in clasoare.

Am adunat cu prietenul meu chei.Chei de usi,de lacate,de porti.Aveam un perete acoperit in totalitate cu chei.Le cautam pe la vecini-trebuia sa facem curat si ordine prin magazii si primeam tot ce credeam noi ca ne-ar trebui.Mergeam pe Oser (tirg de vechituri) si cumparam.Le spalam,le curatam,le slefuiam pina aratau ca noi.Dar totul a inceput sa  se termine cind au inceput prietenii si cunostintele sa ne aduca chei cu galeata.Nu mai incapeam de chei,nu le mai cautam noi,nu mai aveam bucuria gasirii lor,a prelucrarii (curatarii) si le-am dat jos de pe perete in citeva galeti…si probabil mai sint inca acolo,in pamint,in gradina casei prietenului meu.

Cartile,adunate toata viata,cind n-am mai incaput de ele,cind nu mai aveam unde sa ne punem lucrurile,s-au dus.O parte la romanii din Ucraina,o parte la toti prietenii cu copii ,iar o alta parte  la Anticariat.Mi-am pastrat citeva.

Muzica,la fel cind n-am mai incaput in casa de discuri,benzi,casete cu greu am hotarit sa le dau.Le-am dat unui prieten din Lupeni.Cu ce mai avea si el putea populariza muzica in Valea Jiului,la radio.Am umplut „dacia” cu 400 de benzi si i le-am dus .Mi-au ramas citeva din primele mele benzi,inregistrate prin 1968 pe benzi BASF de 360 m,mono,pe patru piste,un mag care poate ca inca mai functioneaza,citeva discuri cu muzica clasica si un picup cu doza electromagnetica.Toate undeva,intr-o magazie.

Foto.Prin clasa a cincea am vazut la un coleg de clasa un laborator foto si de atunci am inceput si eu cu fotografia.Inca mai fac.

Drumetia si muntele mi-au fost la indemina toata viata si sper sa-mi mai fie inca.

Au mai fost si altele,dar de mai mica anvergura.Ultima pasiune sint pietrele,insa in toate cazurile,daca am putut sa ma implic,sa caut,sa gasesc,sa prelucrez daca este cazul si apoi sa le arat si altora am considerat ca merita sa-mi iau din timpul meu liber.Daca nu,s-au pierdut.Ideea de a cumpara si de a tine ascuns,doar pentru mine nu m-a incintat niciodata.

De carti si de benzi m-am despartit cu greu.Mi s-au rupt din inima,dar avind in vedere ca nu le duc cu mine in mormint si nici n-am la cine sa le las ,mai bine sa se bucure cit mai multi de ele decit sa le arunce cineva,dupa ce nu voi mai fi.

La fel si cu pietrele acum.Pe unele le-am facut si le fac cadou.Pe alte le le vind.Dar alaturi de fiecare piatra vinduta am pus si altele cadou.Iar cele care nu-si vor gasi prieteni se vor reintoarce in pamint.

 

 

Banii de buzunar

Cum eram intotdeauna mare mincator de fructe,de ciocolata si bomboane si inghetata,normal ca aveam nevoie tot timpul de bani.Nu-i vorba,ca primeam si de la surorile mele,si de la mama si de la tata,dar mie-mi trebuiau bani,nu gluma.Asa ca,solutia era sa fac rost.

In prima faza,goleam camara de sticlele si borcanele goale.Cele mai bine platite erau cele de sampanie-3 lei,apoi cele de lapte-2 lei si celelalte.Dupa ce le terminam pe cele de acasa,mergeam la vecini si tot mai stringeam de citiva lei.Urmatoarul pas a fost sa luam in rind casele din cartierul de case.Acolo erau multe ciobite pe care trebuia sa le ducem la DCA.Cind n-am mai avut unde sa le punem in curtea prietenului meu,am rugat un hostezan cu caruta sa ni le duca la DCA.Ne-a cerut 10 lei pentru transport si a venit si cu o idee.A acoperit sticlele cu o prelata si le-am spart cu un ciocan.Asa au intrat toate in caruta.Am primit atunci 150 de lei pentru ele.In anul urmator n-am mai avut ce stringe pentru ca hostezanul ne-a preluat ideea.Mai ales ca oricum trecea cu caruta prin cartier.

Hostezan= gradinar de origine maghiara.Ei asigurau pietele Clujului cu  legume,flori si fructe,in functie de sezon,iar iarna muraturi.

O alta solutie a fost Institutul de Cercetari ,adica Gradina Palacsai.Aici se gaseau tot felul de flori,fructe,legume care trebuiau culese.Erau culegatorii de meserie,dar primeau pe oricine.Copii mergeau in special la cules de cirese,ca sa poata minca gratis si sa mai si cistige ceva bani.

Alti copii stringeau bateriile auto si le duceau la IRA.Cistigau bine,dar si luat bataie de la parinti pentru ca vesnic aveau hainele gaurite de acid.

Mai era CLF-Centrul de Legume si Fructe-unde mergeam la reparat ladite,dar era departe,in afara orasului si plateau putin pentru ziua de lucru cu norma foarte mare.Cei care asta faceau toata ziua,cistigau foarte bine,dar noi ,niste copii,care mergeam uneori,mai mult ne dadeam cu ciocanele peste degete.

Intr-un an am descoperit ca la Sucutard am ceva rude,asa ca am mers la ei,m-am imprietenit cu baiatul preotului,care avea o gradina  pina pe malul lacului.Citeva zile am urmarit cind dadeau de mincare la pesti,apoi,inainte de a primi de mincare,cu o sfoara de un metru jumate,la mamaliga,am prins o covata de pesti.Cind au aflat rudele ce manevre am facut au spus ca am doua alternative: ori duc pestii inapoi in lac si mai stau la ei toata vara,ori plec acasa.Am plecat acasa,am vindut pestii la un restaurant si am mers la mare restul de vara.Pe banii mei.

Dupa ce m-am apucat de fumat,aveam nevoie de bani si pentru tigari si ciocolata.O solutie era picolo.Dar nu mi-a placut,insa multi prieteni s-au distrat toata vara la mare lucrind ca picolo sau chiar ospatar.

In general era pe munca.S-a intimplat nu o data,cind la plimbare pe stradutele din cartierul de case sa iasa tanti Rozi si sa  ma cheme la plivit in gradina de zarzavat sau la flori,dar frecvent cumparam sau primeam de la ea flori,cind  manevram pe linga fete.Am mai sarit si gardul si mi-am luat,daca n-a fost acasa.

O alta „afacere” a fost stringerea de carti.Cum imi placea sa citesc,mergeam pe la casele vechi din oras si le propuneam proprietarilor sa le fac ordine in poduri,magazii,pivnite iar ca plata,primeam carti.Asa am gasit multe carti ,reviste si ziare vechi pe care dupa ce le selectam si-mi alegeam ce-mi trebuia,le duceam la Anticariat.

Asa si inca in multe alte feluri am strins bani de buzunar,de micile mele placeri,mi-am cumparat chitara,bicicleta,am mers la mare sau in excursii si drumetii pe munte,fara sa afectez prea mult bugetul familiei.

Am incercat impreuna cu prietenul meu sa lucram cu tatal lui.Omul a construit multe case in Cluj.Dar avea pretentia sa lucram ca niste adulti,de dimineata pina seara .Ne platea foarte bine,dar dupa doua saptamini la el,nu mai eram buni de nimic trei luni.

De multe ori doar ajutam unde era nevoie,dar aveam acces la film la Cinematograful Timpuri Noi tot anul fara sa platim,sau sa ne dam cu barca pe lac gratis sau sa stam in culise la teatru si uneori in sala.

Chiar si munca era tot o distractie.Nu ne obliga nimeni sa facem asta,dar ne jucam,mai stringeam niste banuti cu care nu stie nimeni ce faceam,dar nu era important….