De-ale mele

Era de mult.Nu-mi amintesc prin ce an, dar eram tînar, cu pletele în vînt, cu nişte pantaloni trapezi largi la bază cît pantofii de mă împiedecam în ei. Am şi tras o trintă odată cînd fugeam după autobus.

Eram cu un prieten, tocmai cumparasem un făraş să facem o glumă unui alt prieten.

Mergeam pe stradă şi ne încîntam privirile cu oferta feminină şi normal, comentam ( în surdină).

La un moment dat, în faţa noastră mergea o tînără la moda, fusta- pantalon de sylon bej, saboţi  pe platformă de 10 cm, că ne şi miram că-şi poate ţine echilibrul.

Era plăcut ochiului ce vedeam din spate şi abia aşteptam să o depăşim să vedem şi restul.

Normal, fiind o „liberă” in exprimare ca şi noi, şi-a aprins o ţigară ( Carpaţi fără filtru) şi şi-a aruncat chibritul pe pantaloni care  s-au aprins imediat.

Instant, am luat cu făraşul apă din baltă de lîngă ea şi am aruncat-o pe ea stingînd focul.

Maamăăă, ce mi-au auzit urechile!

O grămadă de chestii despre mama, pe care nu le ştiam şi multe altele despre mine şi la adresa mea.Pănă cănd un „domn” i-a spus: Ai luat foc, tîmpito! Ti-a salvat viaţa ! Nu vezi că nu mai ai un crac de la pantaloni?

Noi , între timp, am plecat de acolo.

S-a chinuit să ne ajungă ( saboţii erau de bai), dar înainte să spună ceva i-am oferit făraşul şi ne-am văzut de drum.

Fie vorba între noi, arăta bine şi din faţă, iar afumătura lăsată la vedere de foştii pantaloni era apetisantă…