Căldură mare

Reclame

Rădăcini

Citind ” Cheful de vorbă ” de la Ca va, Toronto! https://savatoronto.com/2018/01/07/chef-de-vorba/

mi-au năvălit amintirile.

Eh, era vorba, printre altele , de a fi sau a nu fi ataşat de obiecte.

Eu da, sînt ataşat de obiecte.Pentru că, în mare măsură ştiu cum ajung în stadiul  final, prin ce mîini, suflete trec, ce e pus acolo.

Cum am circulat mult, în special în tinereţe,( nu prin alte tări, ci pe la noi, pe munţi şi dealuri ) am fost curios să aflu cum se fac unele obiecte.Si în mare măsură am aflat.

Hai să vă spun cum ajung blidele de agăţat pe perere, blide.

Mi-a povestit un nene, olar, de pe lîngă Gherla.

Acum nu mai este nici atelierul, nici casa.

Întîi, într-o zi caldă de vară, îţi iei sapa pe umeri şi un sac de iută şi te duci la lutărie. Fiecare sat sau oraş are lutăria proprie, adică o zonă cu argilă galben-portocalie, bună pentru oale şi ulcele sau pentru lipit soba, cuptorul cocător sau cohia ( căsuţa de vară) .Chiar şi unde se găseşte caolin, se foloseşte lutăria.

Buun, cu sapa în spinare, cu sacul în mînă, te duci la lutărie, sapi un pic să iasă lutul murdărit de vreme şi scoţi un sac plin, sau cît poţi duce.Acasă, îl cerni bine, să se aleagă rădăcinile sau pietricele, după care îl macini şi-l mai strecori odată.Amestecat cu apă şi bine frămîntat-poţi să-i şi horeşti ( cînţi) dacă-ţi vine- poate fi prelucrat.Dacă-i doar lucru obişnuit după prima ardere, începi să pui pe blid semnele rămase de la strămoşii strămoşilor tăi şi unul şi de la tine.Dacă-i la comandă, pui semnele ălui care a făcut comanda şi semnul tău.După a doua ardere îl pui la răcit, îl mîngîi cu voroave şi te rogi la Domnul să-l Alduiască ( binecuvînteze) pentru cine-i blidul şi pentru cine l-a făcut.

Atîrnat la grindă, sau în blidar.Folosit sau doar expus, blidul se umple de căldura locului.Se încarcă cu istoria acelui loc, a acelui cămin, iar urmaşii dacă îl iau acasă vor avea la ei rădăcinile, căldura lor.

La fel şi alte obiecte, lucruri.Mai ales cele care necesită multă muncă se încarcă cu energia omului sau oamenilor care l-au făcut plus emoţia celui care-l oferă.Bucuraţi-vă cînd primiţi ceva.Mai ales lucrurile vechi care fac parte din  familie.

Poza 228

A venit așteptata

Intămpinată cu drag și umilință.

Poza 190

https://fosile.wordpress.com/

Poza 189

https://fosile.wordpress.com/

Test de supravietuire in oras

In cei 50 si ceva de ani, de cind haladuiesc pe picioarele mele prin Cluj, am fost la toate muzeele si expozitiile de multe, multe ori.Numai la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, sectia in aer liber de la Hoia, n-am fost niciodata.

Si m-am hotarit eu, asa ca omul care are o simbata libera, sa merg acolo,

Normal, ca pe jos, in plimbare, ca nu-s mai mult de 8 km.Asa ca, pe la 11, cind erau deja 30 de grade pe-afara, m-am pornit in excursia urbana.

Ar fi o paranteza de facut.De cite ori vad babaciuni prin oras de pe la orele amiezii incolo, ma intreb ce naiba cauta afara, la peste 35 de grade, cind ei abia se misca, au probleme cu tensiunea, cu insolatia, cu…

Asa si eu, m-am pornit la plimbare…, ca azi-miine ma incadrez si eu in rindul babaciunilor.

Baiu e, ca a trebuit sa lungesc traseul pentru a merge numai pe strazile unde mai este umbra.

Str.General Mosoiu a fost usoara, cu multa umbra si abia iesit afara.Apoi prin Piata Cipariu, cu semafoare si multe masini, la soare.Am reusit sa ajung fara stricaciuni pina pe fosta 23 August, str.I C.Bratianu, unde desi s-au terminat reparatiile, inca n-au terminat trotuarele si am alternat umbra cu soarele.

Cind am ajuns la Matei Corvin, eram deja tentat sa ma intorc, dar am intrat pe str.I.Bob unde-i si bicericuta Bob pe la care au trecut si Eminescu cu Veronica lui si unde o pereche de miri  se pregateau sa zica „DA” si in fata  altarului.

Eu nu sint transpiricios, dar deja eram ud pe fata.

Am mai prins o straduta si un semafor la soare, dupa care, pe str. Sindicatelor am luat-o spre parc.

Oooo, alta viata.Sa tot stai, desi la cum au chelit copacii in urma cu doi ani, nu mai este umbra care era inainte.Aleile nu mai sint tuneluri de umbra.Dar tot e mai bine decit pe strazile care te incalzesc de sus, de la soare, din lateral de la cladiri si geamuri si vitrine si de jos de la asfaltul atit de fierbinte incit daca stai un pic pe loc iti ramin urmele acolo sau te lipesti cu riscul sa-ti ramina incaltamintea pe loc.

Trecerea peste Somes, la Napoca si-apoi str.I.Grigorescu de-a lungul.

Etapa asta a fost mai grea, fiind la soare.

M-am tirit din umbra in umbra ici-colo si de doua ori am stat rezemat de cite un gard unde era umbra si adia un pic de vint la intersectie de strazi.

Intre timp am mai povestit cu nevasta-mea la telefon , ca era la munca.Imi tot zicea sa iau un taxi si la intoarcere sa merg pina in piata sa iau niste rosii.

La baza Taieturii Turcului am luat un sprite mic si  sa pornesc urcarea.E asa de inclinata strada ca si masinile urca greu.

Eu, incetuc, la soare, cu greu am ajuns sus, am intrat la muzeu si m-am trintit pe treptele unei case taranesti de prin jud.Hunedoara, sa-mi trag sufletul.Curgea apa pe mine de parca am stat sub o cascada.

Am facut o ora jumate pina aici.

Buun,

Si am pornit in plimbare pe aleile muzeului.Placere care mi-a fost spulberata de claxonatul strident al unui SUV-oc care venea din spate.

L-am intrebat, printre alte cuvinte neauzite, daca n-are loc si ce cauta cu masinocul aici.

Avem botez, mi-a raspuns si a continuat sa claxoneze, sa atentioneze pe cineva aflat la una din bisericile vechi si traditionale aflate in muzeu.

Ca da, la citi preoti ies, pe banda rulanta, de la facultatile din tara, trebuie sa le gaseasca la toti locuri de munca, ca sint platiti de la buget si mai incap.Si uite asa, s-au construit o mare gramada de biserici, alte parohii sint prin spitale, unitati militare, aziluri si case de copii, de ce sa nu fie un preot si la Muzeul Etnografic, nu? Si care sa oficieze botezuri si casatorii.Brrr!

Da ziceam ca ma relaxez.Am vizitat, am povestit cu reprezentantii muzeului, m-am bucurat de fructele luate cu mina direct din pom.Niste prunoace mari, ca am crezut ca sint mere.Niste pere rosii, cum nu am mai mincat de tare mult timp, ceva mere de vara, dulci.

Sint frumoase toate aceste case, gospodarii, ateliere, dar am senzatia ca nu le aieriseste nimeni si nici nu pun pe cite o perna niste busuioc, sa mai improspateze aerul.Ca miroase a praf de cari si a mucegai peste tot.

Dupa ce am mai stat tolanit pe iarba, la umbra un pic si vazind ca e degeaba ca transpir in continuare si nici o boare de vint nu tulbura aerul desi dincolo de gardul muzeului este padurea Hoia, dupa ce  am mai vazut doua serii de miri si mirese care au venit sa-si faca poze artistice cu casele vechi – chiar ma gindeam sa le sugerez sa-si faca poze in caruta si-apoi in SUV-,am pornit spre casa.

Ideea era sa trec prin parc unde sa-mi mai trag sufletul, sa trec prin piata Mihai Viteazul  sa caut rosii si-apoi sa iau un taxi sa merg acasa.

Greut, dar am ajuns in parc, apoi pe str Baritiu care este in lucru- ca asta face Boc-ul primar,asteapta sa nu mai fie studenti si elevi care sufoca traficul in oras, si cind speram ca va fi mai usor, se apuca sa strice sapte opt strazi din centru, in ideea ca le repara, dupa care organizeaza concerte si untolduri tot prin zonele centrale si uite-asa e o dementie sa circuli prin Cluj, desi acum ar trebui, mai ales la sfirsit de saptamina, sa fie doar citeva masini pe strazi.

La magazinul Fierul, din M.Viteazul era deschis si am gasit un butuc de yala, pentru uscator, care trebuie schimbat, ca nu se mai potrivesc cheile.Si uite asa, s-au imputinat banii pe care-i aveam la mine si trebuie sa iau si rosii.In hala alimentara din M.Viteazul era numai niste borsituri de rosii pe care le dadeau cu 9 lei kilul.Cum n-am facut insolatie sa iau asa ceva am pornit spre piata Marasti.Normal, pe jos si prin soare total, caci s-a pozitionat cum trebuie.

Linga piata am mai stat pe o piatra, la umbra pret de o tigara.Am luat rosiile si m-am tirit spre casa.

Am ajuns acasa pe la  patru ( 16), cam rupt,fie vorba intre noi, dar am supravietuit desi cred ca am slabit citeva kile, la cita apa a curs din mine.

Fratilor, cind aveti idei de excursii sau calatorie si nu mai aveti nici 20, nici 30, nici 40 si peste 50 de ani, lasati-le pentru altii sau gasiti modalitati care sa excluda pe cit se poate mersul pe jos, prin soare, fara umbra si fara posibilitati de hidratare si odihna! Ca poate fi bai.

https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/