Prin ploaie

https://fosile.wordpress.comhttps://fosile.wordpress.comhttps://fosile.wordpress.comhttps://fosile.wordpress.comhttps://fosile.wordpress.comhttps://fosile.wordpress.comhttps://fosile.wordpress.comhttps://fosile.wordpress.com

Apus la munte

Am plecat tîrziu din Cluj.

In Turda, din cauza podului  în reparație de peste Arieș, de 6 ani și care tot nu e gata, se înaintează centimetru cu centimetru cale de trei km.Odată scăpați se merge comod.

Am ajuns pe înserat la munte și ne-am bucurat, din nou, de spectacolul apusului.

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/Imbătați de frumusețe ne-am continuat drumul prin noaptea pădurii muntelui.Cu mare grijă căci la atîtea serpentine nu mai știi dacă vii sau mergi.

De fapt nici nu are importanță.Doar să ții direcția, să ai grijă de eventualele animăluțe care-și au drum pe acolo și cu ochii în patru- la șosea și la stelele care se ițesc din cînd în cînd printre coroanele copacilor-să asculți liniștea, să simți răcoarea, să inspiri aerul curat cu gust de miere, de iarbă, de pămînt, de frunze și de micile pîrîiașe care mai curg cînd și cînd alături de șosea.

De-ale mele

S-au mai strîns nişte mîini, s-au îmbrăţişat şi-au plecat, continuînd discuţia de unde au lăsat-o.Meciuri,cumpărături, trafic.., lăsînd în urmă sfîşierea, golul.

Da, viaţa merge mai departe cu griji, cu glume,cu probleme, chiar dacă într-un loc s-a oprit.

S-a mai dus un om.

Un om, un tată, un prieten.

O parte din noi merge cu el.O parte din el rămîne cu noi.Si amintirile.Serenade, chefuri, căsătorii, copii şi cîte şi cîte.

S-a spart gaşca.Primul din trupă a plecat.A vrut iasă în evidenţă.E primul care s-a însurat şi acum e primul care s-a dus.

Culmea, au trecut 36 de ani de cînd am fost,ultima data, toţi împreună.La nunta mea.

Sper că va face un pic de educaţie muzicală pe acolo şi ne va aştepta cu rock sau pop cînd vom merge şi noi.

Cale lină, prietene, în pas de slow blues!

Si hodini, că bag sama ţi-a ajuns!

Călătoria

Cîndva

Cîndva

Cîndva

Mai aproape

Nu, nu mai sînt nici ca în prima poză, nici ca în a doua, nici în a treia, nici măcar ca în cea de a patra, care-i mai apropiată în timp de acest acum.De aceea nu zic să mă ascultați pe mine, sau să-mi urmați sfaturile ori părerile. dar vă sugerez să urmați sfaturile lui Adrian https://buceginatura2000.wordpress.com/

Dacă ne uităm pe blogul lui vedem mii de fotografii din Bucegi și deși multe din ele sînt cu aceleași locuri, constatăm că sînt diferite.De ce? Pentru că în natură totul se schimbă.Permanent.

El a traversat Bucegii de zeci, poate de sute de ori în toate direcțiile posibile și de fiecare dată mai descoperă ceva care să-l încînte, să-l bucure, să-l uimească.

Într-o drumeție nu este importantă destinația ci călătoria în sine.

Fiecare moment, fiecare secundă, fiecare metru parcurs merită toată atenția și veți descoperi altceva, mereu altceva frumos, mai frumos, minunat.

Spectacolul naturii merită văzut de aproape, merită trăit în mijlocul ei, iar muntele e un vis trăit cu ochii deschiși.

Bucurați-vă de călătorie, de drumeția în sine!

 

Muntele

Constat cumva, cu parere de rau, ca nu mai este abordat muntele asa cum o faceam eu, si altii mai demult.

Vad la Adrian,https://buceginatura2000.wordpress.com/

si cei care comenteaza la el ca vorbesc numai de trasee, de marcaje, de obiective.

Mergeam pe munte sa ne abandonam lui.Ii vorbeam, ii multumeam ca ne lasa sa ne plimbam pe cararile lui, ca ne hraneste cu belsugul lui, ca ne racoreste si ne astimpara setea cu apele lui cristaline, ca ne adaposteste prin padurile si grotele lui.

Mergeam pur si simplu intr-o directie fara marcaje, fara trasee, fara obiective.Si-atunci poti sa vezi muntele, il poti simti, poti sa depasesti obstacolele care iti ies in cale fara mari probleme, poti vedea frumusetea la ea acasa.

Mergeam cite o saptamina fara sa intilnesc pe cineva, iar cind intilneam putea fi un localnic, sau un alt abandonat ca si  mine si care abia astepta sa ne vedem fiecare de drum.

E drept, Adrian fiind ghid trebuie sa urmeze marcaje, sa-i invete pe turisti cum sa urmeze marcajele.

Pentru noi era suficient sa stim din ce directie rasare soarele si aveam posibilitatea sa ne orientam, era suficient sa stim ca fiecare piriu se varsa intr-un altul mai mare si ca in apropierea apelor sint localitati, daca am avea nevoie de oameni in preajma.

Mai zice citeodata Adrian ca pe traseul cutare se urca „bara la bara”, atitia turisti sint.

Adica toata lumea se inghesuie in acelasi loc si te freci unul de altul ca in oras, pe trotuar?

Asta nu mai e drumetie, nu mai e iesire din cotidian, nu mai e abandon in natura.

Da poate gresesc eu, poate mai sint inca multi care merg pe munte pentru munte nu pentru a fi vazut, a se intilni , sau pentru ca asa-i la moda.

S-ar putea spune ca tot ce am zis acum se incadreaza in categoria:rautati.

Poza 125

Podisul Transilvaniei

Podisul Transilvaniei

Multumesc tuturor celor care au mai fost pe aici!

O sa incerc sa raspund , dar acum nu pot.Cred ca trage sa moara calculatorul meu, ca nu ma lasa sa raspund la comentarii, se tot restarteaza, merge greu.

Deci, face figuri.

Prin ploaie

A trebuit sa plecam si ne-am luat cu catel si am plecat.

Pina la Ludus soseaua a fost uscata desi norii acopereau cerul si pamintul.

Ludus

Dupa aceea a inceput ploaia si cind mai tare cind mai incet a curs fara intrerupere.

Ploaie

Noroc ca n-a fost aglomerata soseaua prin zona prin care am trecut noi.

Ploua

Curgea in siroaie peste verdele imprejurului,peste noi

Ploaie in pregatire

Iar in departarese ridicau norii in pregatirea viitoarei ploi.

Daca tot am trecut prin zona.la intoarcere ne-am oprit un pic.

Aragonit,straturi

N-am mers prea aproape din cauza apei care baltea.

Aragonit

Aragonit

Aragonit

Dupa ce mi-am rupt o unghie m-am linistit si am pornit spre  Cluj.

Acasa

La intoarcere a fost mai mare aglomeratie pe sosele,am venit mai greu.In Turda nu m-am incadrat cum trebuie si a trebuit sa intru pe drumul de camioane care,ar trebui precizat ca e pentru helicoptere,nu pentru vehicole cu roti.

Cind am vazut Clujul de pe Feleac am rasuflat usurati.Eram acasa.