Poza 242

Viciul

Refugiul

Eram cu un prieten la Arizona, la o cafea.

Se pregătea pentru teologie, iar eu îl ajutam la partea cu muzica.

Atmosfera din Arizona era, ca de obicei, plăcută, distractivă.Se discuta pe marginea unor cărți, muzică, se spuneau ultimele bancuri cu Bulă sau politice, se făceau planuri pentru vacanțe sau concedii, unii ( Radu H.) țineau adevărate cursuri de filozofie.

Ce mai, fum , cafele și sus cîte un coniac.

La un moment dat a intrat un tip și a întrebat cine îl însoțește la o drumeție la Refugiul de pe pinten.

Ar fi de precizat că am rîs o săptămînă, toți drumarii și montaniarzii cînd am auzit unde s-a făcut un refugiu.

Pe un pinten de munte din Vladeasa, greu accesibil vara și imposibil de ajuns acolo iarna, în afara oricăror rute și departe de orice zonă locuită.

Probabil unui Tovarăș i s-a pus în vedere că trebuie făcut un refugiu și l-a făcut după ureche.

Primul care a fost de acord să meargă a fost amicul meu, dacă merg și eu.

L-am întrebat de ce ar merge și mi-a răspuns că după ce devine preot s-a terminat cu prostiile, deci ar fi momentul să le facă înainte.

Si care ar fi scopul?

Păi…, nu face nimeni altcineva o asemenea prostie, deci TREBUIE făcută!

E drept,  era un motiv bun.

Pînă la urmă ne-am ales cinci inși.Ei patru plecau în ziua următoare, iar eu peste două zile.

Tren și-apoi pe jos.

Vreme frumoasă, senin, ceva zăpadă pe ici colo prin pădurea desfrunzită.

Am trecut printr-un sat unde m-am militianul care m-a legitimat mi-a spus că cei patru au trecut ieri, dar că eu ar fi mai bine să nu merg căci vine vijelia.

Care vijelie, că e senin, arde soarele…

M-a trimis la capătul satului la un moș, care îmi va spune cum e mai bine să fac.

Si moșul a zis de vijelie, dar văzînd că nu-i cale să mă rețină, m-a îndrumat să stau în pădure cît durează vremea rea și-apoi să merg la Huda Popii – hudă= gaură, cavitate, peșteră- pînă dimineața, că n-am cum să găsesc cărarea printre stînci pînă sus la refugiu.

E locul unde a stat pe vremuri un călugăr.

Zicea că a fost la începutul toamnei acolo și a lăsat lemne de foc, că este sobă cu plită și burlan pentru fum și un lompaș- lampă de vînt, cu petrol.Si înainte să plec de acolo să las jumătate din ceva care mie îmi place cel mai mult și am la mine.

Mergînd, vedeam cum norii acoperă cerul și , normal a început vintoase și , de parcă nu era de ajuns, zăpadă.Nu vedeam nimic și abia înaintam, așa că m-am adăpostit în pădure, în spatele unui copac gros și m-am acoperit cu frunze-țin de cald.

Era deja întuneric cînd s-a potolit furtuna, dar MERG INAINTE,că de aceea am venit, nu?

Nu mai  aveam mult de mers pănă la stînci, cînd undeva departe sus, vedeam lumini în mișcare.Băieții au ieșit cu lanternele să pot să-i localizez.

M-am gîndit că am fost destul de nebun  să mă pornesc la drum, dar nu sînt destul de nebun să încerc să urc printre stîncile acopecite cu zăpadă și poate gheață.Deci soluția este să găsesc Huda Popii și să stau acolo peste noapte.

Din momentul în care am luat această hotărîre  totul mi s-a părut ușor.Am găsit, printre stînci,  calea de acces spre cavitate, am urcat fără probleme și m-am bucurat cînd am ajuns înăuntru.

Era cam de cinci metri adîncime, de vreo trei lățime si cam doi înălțime.Nu era în calea vînturilor și avea un gard de nuiele la intrare.

Am aprins lompașul, am făcut foc în sobă și după cîteva țigări am dormit, ca scăldat,la căldură, pînă dimineața.

Inainte de plecare am curățat soba, am lăsat o conservă, că poate cineva va avea nevoie și un pachet de Carpați fără filtru-aveam două.

Ajuns cu greu la Refugiu, băieții m-au întrebat unde este tovarăsul meu.

Care tovarăs?

Păi, cînd ți-am luminat de sus erai însoțit de încă cineva.

Nu sînteți normali? Am venit singur.

Toți patru am văzut că mai era cineva cu tine și parcă vă sprijineați unul pe celălalt, în bătaia vîntului.

Rautati

Eu am facut liceul in doua locuri.

Primul, cel ales si-a schimbat profilul si din clasa a 11-a m-am mutat la unul cu profil filo.

Dar primul mi-a ramas la suflet.

Buuun.

Deci, 1- cind am vazut la TV ca la Bucuresti a fost un festival turcesc, mi-a parut rau ca nu sint acolo, dar cind am aflat ca si la Cluj o sa fie, am refuzat o iesire pe dealuri pentru a merge acolo.

L-am localizat in fostul meu liceu- de clasa a noua si a zecea.

Cum n-am mai fost pe acolo de foarte mult timp, cu un picut de emotie si cu ocii in patru am vazut chiar de la intrare o femeie care statea la o masa si se indopa cu produse turcesti.Nu-i intelegeam rostul, caci intrarea era libera.

Buun.

Am vazut, am fotografiat, ne-am extaziat in fata picturii- EBRU- pe apa, am fost incintati de sticlarul care lucra in direct, cum s-ar spune, tot felul de obiecte interesante si bineinteles am facut roata la produsele traditionale.

Normal, ca am luat o cafea turceasca, care desi nu era la nisip, avea zat si a fost foarte buna.Stind la umbra la cafea ne-am rotit privirile prin curtea scolii.Ceva noutati, alt gard, acelasi atelier pe care l-am construit noi elevii, de la fundatie pina la acoperis si…la poarta umflata care se indopa cu produse turcesti.

Inainte sa plecam am stat la rind sa luam niste prajituri, la pachet si pina sa ne vina rindul am vrut sa vad, macar coridorul, unde a fost clasa mea.

-Nu-i voie! mi-a zis aceea.

-Am fost elev aici, si merg doar pina la usa.Vreau doar sa-mi amintesc un pic.

-Nu-i voie!

-Nu intru nicaieri, doar pina la usa.

-Nu-i voie! si a continuat sa se indoape

Puteam sa merg, pur si simplu, dar n-a vrut sa fac „spectacol”.

Sper ca i-a picat greu tot amestecul ingurgitat fara intrerupere si sa fuga la buda din cinci in cinci minute.

2.Ieri am venit pe ploaie pina la lucru.

N-ar fi prima data, dar cind am ajuns, desi am avut pelerina cu gluga, am fost ud leoarca pe pantaloni, pe picioare.Tot ce se aduna pe pelerina se scurgea pe pantaloni.

Mai era un coleg, la fel de gras ca si mine, ca se vede jur imprejurul lui, la fel de ud pe pantaloni.

In schimb, cei cu burta, bortosii, aveau pantalonii uscati.

A-i naibii…

De la chirurgie la abator (continuare) -Olteanca

Cind m-a chiuretat, a luat „material” din furunculele mele si a trimis la laborator pentru a vedea despre ce este vorba si pentru un tratament.

Un stafilococ isi facea de cap prin bucile mele, iar tratamentul consta intr-un set de 10 injectii, clar indicata ordinea in care se fac.Anatoxina stafilococica.

In Cluj nu erau, dar am gasit in Lupeni-Valea Jiului.

Am cautat pe cineva care sa-mi faca injectiile acasa, caci la cit de dureroase erau si ce efecte imediate aveau, nu mergea sa le fac la cabinetul medical de la lucru si sa muncesc in continuare.

In plus, trebuiau facute din patru in patru zile.

Normal ca am intrebat cunostintele, am facut turul cartierului si intr-un sfirsit am gasit o asistenta in cealalta scara a blocului in care locuiam.

Cind am vazut-o mi-a trecut pofta de tratament.Mare, cu niste miini ca niste lopeti, urita.M-au trecut fiorii la gindul de a fi la dispozitia ei,dar…

Din start a pus niste conditii.Sa merg, de fiecare data, impreuna cu nevasta-mea- sa aiba cu cine povesti una alta pina imi face mie injectia.Sa nu indraznesc sa-i dau ceva bani, ca ma bate si nu-mi mai face tratamentul si mai ales, sa fiu punctual.

Era distractiv.Duceam cafea de acasa si nevasta-mea facea cafele si fumam cu totii de parca era concurs si culmea, la ce volum avea si ce miini uriase  nu simteam nici intepatura si nici injectarea in sine.Ei, ca dupa aceea ma umfla risul de durere, aia era din vina compozitiei din fiolele alea uriase.

Intr-una din zile ne intreaba doamna ce parere avem despre oameni in general, luati asa, pe regiunile geografice.

Ne-am dat cu parerea, fiecare in functie de oamenii pe care i-am intilnit.

Eu, cu acul in buca, am inceput sa tai si sa spinzur la bucuresteni si olteni.Adevarul e ca citi  bucuresteni am cunoscut pina atunci toti au fost rai, rautaciosi, profitori, etc.Olteni n-am cunoscut multi pina atunci, dar si in cazul lor, am dat numai peste din aia repeziti, rautaciosi.

Si da-i si taie si spinzura la olteni si eu si nevasta-mea de parca pe lumea asta ar fi existat numai oameni (buni) si olteni ( rai).

Zice, doamna, din virful buzelor, EU SINT OLTEANCA!

Au!

Au!

Ne-am fi evaporat, am fi intrat in pamint, dar  eu aveam acul in buca, iar nevasta-mea era dincolo de masa.

Am mai avut cuvinte sa spun ca toti cei pe care i-am cunoscut pina atunci… , sa imi cer scuze si sa-i spun ca vom cauta pe altcineva pentru restul tratamentului.

A ris in hohote si nici n-a vrut sa auda sa cautam pe altcineva.

Dupa tratamentul asta, n-am mai avut furuncule,  si am fost mai atent ce zic de fata cu altii.

De-a lungul timpului am cunoscut o gramada de oameni din toate zonele tarii si foarte buni si foarte rai-ba de multe ori, inselau asteptarile,  laudatii ardeleni.

De curind, undeva pe Transalpina, am cunoscut niste olteni extraordinar de calzi, de blinzi  de buni si de frumosi.

Rautati

Trebuia sa asteptam citeva minute si am zis , sa luam o cafea de la Starbuks.

Poti sta pina mori, ca nu te intreaba nimeni nimic asa ca, intri si cind vezi pretul nu mai vrei doua ci ceri o cafea.

Pai, la pretul asta- 7,50 lei- ar trebui sa umble dupa tine cu cafeaua pina o termini de baut.Nu,cind constati ca n-are zahar cauti ,de nebun, locul unde tin zaharul.Apoi, constatind ca n-ai cu ce amesteca, mai cauti o data de nebun pina gasesti locul in care-si tin chestiile de amestecat.

Astea-s servicii?

Asa si cu benzinariile.

Nu ma intereseaza ca pompagii nu cistiga, nici rafinariile, ci ca intra prin accize, la stat.Ma intereseaza doar ca eu trebuie sa platesc mult, din ce in ce mai mult si  trebuie sa pun mina pe pompa aia pe care au mai pus mina inca un milion de oameni si care nu se stie pe ce au pus mina inainte, sa imi miroasa mina a benzina sau motorina sau uleiuri sau nu stie nimeni ce .

Singurii care m-au servit indiferent unde am fost in tara sint cei de la Rompetrol si partenerii Romperol.

La mall sau alte marketuri, trebuie sa impingi dementia de carucior cu defecte la roti , ca-ti merge numai intr-o parte sau frineaza, de ramii cu febra musculara, sa-ti pui in carucior, apoi pe banda la casa, apoi inapoi in carucior, apoi iar sa impingi.

E drept, sint si cosuri, dar sint mari, ca-ti dai peste picioare cu ele sau daca vrei sa le tragi dupa tine,  iti dai peste calciie, caci minerul este prea scurt.In conditiile astea preturile produselor din acel magazin ar trebui sa fie mai mici decit cele unde esti servit, nu?

Ploua, desi nemernicii de la meteo au zis ca la Cluj,nu.

Oricum, e clar ca se schimba anotimpul.Au iesit rimele pe trotuare.

O noua saptamina placuta, va doresc!

Clipe din noapte

Ma trezesc noaptea si-mi trebuie ceva dulce.Ciocolata sau caramele.

La ora trei merg teleghidat la geam,ma uit afara,dar e greu sa vezi ceva cu ochii mai mult inchisi.

Oricum,probabil ploua.

Maninc ciocolata,beau cafea,fumez o tigara,dupa care imi fac loc in pat linga sotie si catel.

La cinci,baie,ciocolata,tigara,cafea…si iar caut un loc in pat cu o caramea in gura.

Oare de ce imi trebuie  noaptea ceva dulce?

 

 

E doispe si-un sfert (douaspatru sau zero)

E ,deja,miine.

Fac tigari si parca nu le mai termin,comentam la o emisiune cu Melcini-nu stiu cum il mai cheama pe ala cu nutritia si zice nevasta-mea:

-Fa cafeaua odata,sa pot sa ma culc!

M-am conformat,ca eu sint cu facutul cafelei.

Intre timp am mai comentat,am mai fumat citeva tigari,cafeaua-i pe jumatate bauta,mai trebuie sa ies si cu catelul afara la pisu de noapte si tot n-am terminat de facut tigarile .

Am incercat sa fac poze,punind filmele pe ecranul monitorului,dar iese…un rahat.Se vede pe film granulatia monitorului,pozele sint mult prea mici si in momentul in care le maresc devin neclare si…

Eventual sa incerc cu o lampa,dar imi trebuie un bec mat,sa nu se vada filamentul.

Noapte buna!

Ce am reusit

Pina pe la 11 n-am facut nimic pe muzica de Jethro Tull,apoi m-am apucat sa schimb dulia.

Atita doar ca e atit de bine facuta incit s-a crapat.Le-am dorit producatorilor o gramada  de legaturi familiale si am luat o dulie de la o lampa portabila.Dar nu s-a potrivit si ar fi trebuit sa tai citiva centimetri din tija plafonierei.Se pare ca la ultima curatenie mare am aruncat bomfaierele bune si am pastrat singura pinza uzata.E drept,arata mai bine si nu-i periculoasa,dar  e clar ca n-am reusit sa tai tija.Nervos,bun de pus pe lant,am luat hotarirea sa montez becul direct sub tavan si urmeaza sa cumparam o alta plafoniera.

Am mers apoi pina la mama.

S-a bucurat cind m-a vazut,cred…

I-a spus la sora mea : Fa-i o cafea la baiatul asta,daca tot a venit la noi!…

N-am mai avut chef de plimbari prin oras,nici de fotografii.

Mi s-a facut frig si-am mers acasa.

Am dat drumul la liniste si am inceput sa fac tigari.

Pe la cinci am iesit cu catelul la plimbare si dupa ce m-am intors acasa,am pus in continuare liniste si-am facut tigari.

Pe la noua jumate (seara) mi-am adus sotia acasa de la munca si gata.

Luna? E in cealalta parte a blocului.S-ar putea sa o vedem dimineata.

N-am vazut vircolaci,n-am auzit lupi urlind,catelul meu nu-i agitat…

E doar o luna ceva mai luminoasa.Se potriveste bine cu …linistea.

Festivalul castanelor 2011

Ne-am hotarit sa mergem la Baia Mare simbata seara,dupa ce am ajuns acasa de la lucru.Si cum am aflat de pe internet ca este ultima zi a Festivalului Castanelor,am zis ca e un motiv in plus sa mergem.

Speram sa ajungem un pic pe munte,dupa pietre,apoi sa mergem pina la Firiza,asa sa vedem cum mai arata si normal sa culegem ceva pietre din zona,undeva dupa iesirea din Baia Mare sint niste coloane de bazalt chiar linga sosea si merita vazute si fotografiate,iar la intoarcere sa intram prin oras,la marele festival.Atit de mare si de renumit,ca nimeni n-a spus nimic despre el.Probabil televiziunile vor spune:…a avut loc…

Duminica dimineata am facut o tura cu catelul sa-si faca necesitatile ,in speranta ca va fi linistita in masina,am pregatit un litru de cafea,sa fie,ceva de mincare,daca ne loveste foamea,tigari cit cuprinde,aparat de fotografiat,ma rog tot ce trebuie pentru o astfel de iesire.

Asa ca,cu noaptea in cap,pe la …10 am plecat.E drept,cam tirziu,dar…

Pina la Dej,pe frumoasa vale a Somesului Mic,pe o sosea ca-n filme si relativ libera,drumul a fost un vis.Daca facem abstractie de latratul aproape continuu al catelusei noastre.De cind o avem n-am mai dat drumul la muzica in masina.La ce bun?Ca si-asa nu mai auzim nimic altceva si nici conversatie nu putem face. Latra la orice vede pe geam sau sa ne atentioneze ca e cu noi,in masina.

De la Dej e cumplit.Drumul e in lucru,pentru a fi latit,dar  asfaltul e praf si in plus au facut din 100 in 100 de metri cite un canal transversal pe care l-au acoperit cu asfalt pus cu lopata si nefinisat.Asa ca,la fiecare suta de metri trebuie sa opresti daca nu vrei sa-ti rupi masina sau sa zbori de pe sosea.

Am oprit de citeva ori in speranta ca daca se plimba un pic,se linisteste catelusa.

O cariera,la prima oprire

S-a bucurat,a zburdat,dar a continuat .

Baia Mare e un oras frumos,aerisit cu strazi si trotuare largi.Directiile sint indicate din timp si poti sa te orientezi fara probleme asa ca am ajuns la destinatia noastra usor.A fost mai greu sa urcam un pic si sa gasim un loc unde sa lasam masina.

Un catel fericit

Cu toate bagajele in spate,catelul liber,am pornit sa cautam pietre.Ar trebui sa gasim jasp,ametist si calcedonie.

Dupa aproximativ un km am facut popas sa mincam ceva.De gasit,n-am gasit decit citeva pietricele si  castane mici amarite.

Tentatie.Sa intru,sa nu intru...

Ei,mai prin apa putina,mai pe linga,am gasit citeva pietre,am cules sau le-am facut fotografii pentru ca erau prea mari sa le putem transporta.

O bucatica de ametist

Alt ametist

Ametist

Catelul alerga cind la unul cind la celalalt,latra la stie ea ce,in padure.Clar,se simtea bine,se distra.

Eu am mai mers cam doi km,dar cum sotia nu venea,m-am intors cu ce aveam.E drept ca am lasat citeva bucati pe pietre,sa le iau la intoarcere.

Pe vale

Nu pare a fi greu de trecut

Calcedonii si ametist

Calcedonie

Calcedonie

Asta a ramas acolo.Era prea mare pentru a putea fi transportata pina la masina.

Ametist cu o fisie de agat

A ramas acolo.E prea mare.

In schimb,n-am gasit jaspuri.Poate erau mai incolo,dar…

Cind esti in cautare de pietre timpul dispare si era clar ca nu vom mai ajunge si la Firiza asa ca am pornit spre Baia Mare,spre centru sa ne distram,sa mincam castane in diferite forme,eventual dot-trei mici si sotia o bere si…spre casa.

Ne-am invirtit prin Baia Mare pina am ametit,dar n-am gasit un loc in care sa lasam masina ,dar invirtindu-ne prin zona „festivalului” sotia imi zice ca tiganii fac Curtos Colacs-la Cluj au venit secuii din Odorhei si ei fac asa ceva.Mai zicea ca tiganii vind nu stiu ce prostii,ca ei fac vata pe bat,la tarabe tot…,parca si la mici…

Toate erau pe trotuare,iar circulatia masinilor era relativ coerenta,asa ca la nenumaratele tarabe cu timpeniile care se vind oriunde sint tarabe,nu era nici un fel de castane.E drept ca am vazut ca nu s-a cules nici o castana in zona,multi copaci fiind uscati sau pe jumatate uscati,iar castanele erau tare amarite.

Ne-am lamurit.Hai acasa!

Din nou e doar un fel de „Zilele orasului” nu festivalul lui peste.

Oprire la intoarcere

Ne-am mai oprit o data,la intoarcere dupa ce am trecut de Ileanda.

Dupa atita oboseala,catelusa noastra dormea.

Ne-am mai chinuit o data pina la Dej.Era coloana de masini de la Baia Mare pina la Dej.N-aveai cum sa mergi mai repede.Am ajuns acasa pe la opt seara.

Nu-i normal sa fii nevoit sa faci 150 de km in trei ore.