Atenţie la mocăniţă! 2

Prietenul meu şi-a luat postul în primire la Baia de Arieş şi ne-am întîlnit mai rar.Doar cînd am mai fost eu pe acolo sau cînd a venit el pe acasă.

Cînd l-am întrebat cum e locul de muncă, cum s-a integrat în comunitate , a zis că nu-i rău, dat că lumea îl ţine la distanţă.

Măi băiatule- ziceam eu ăla bătrînul- în comunităţile mici, montane sau miniere oamenii se cunosc, îşi trăiesc toate împreună, sînt o familie mai extinsă.Ca să poţi să te integrezi trebuie să fii ca ei şi mai ales, să vorbeşti limba lor.

Dacă îţi vine la cabinet un bătrîn şi-i zici bunicule, va înţelege că-l consideri bătrîn.Dacă îi zici bădiucule, te va considera din familie şi va fi deschis.

S-a confruntat cu o grămadă de situaţii pe care ăi era greu să le înţeleagă pentru că eraunul din oamenii reprezentativi ai erei socialiste cu educaţie materialist-ştiinţifică.

Oricum, s-a interesat şi după vreun an a venit la mine într-o sîmbătă să mă ia la Buru să rezolvăm problema.

Am pornit cu noaptea în cap, să ajungem înainte de răsărit la Buru şi pe drum mi-a povestit.

La Buru este un bătrîn alb pe cap care se ocupă de mocăniţă şi de o grămadă de căţei, dar care deşi e mecanic de locomotivă şi a muncit ani buni pe mocăniţă, nu mai vrea să meargă.E pensionat de boală ( psihică).A omorît un om cu mocăniţa şi după aceea n-a mai fost el om normal.

Se pare  că un ciobănaş tînăr, abia scăpat de armată cobora cu cîteva oi prin Cheile Borzeşti să le adape în Arieş, că era cam secetă.Oile au trecut, dar tînărul s-a oprit pe linie să-şi ia în braţe un căţel care s-a oprit acolo.A fost lovit în plin de mocăniţă şi a murit şi el şi căţelul.Mecanicului părîndu-i-se că ceva nu-i în regulă a oprit şi cînd l-a văzut pe tînăr sfîrtecat, cu căţelul în braţe a fugit la cabană să anunţe, după care a luat-o razna.Astat cîţiva ani la spitalul de psihiatrie din Cluj, după care nefiind periculos l-au lăsat acasă.

Indrumat de bătrîni şi de nişte preoţi m-a luat să încercăm să-l ajutăm pe om şi poate că după aceea nu vor mai fi apariţiile ciobănaşului pe care l-am întîlnit şi noi noaptea.

Ajunşi, i-am zis omului să meargă cu mocăniţa pînă la trecerea de la cabană.I-am dat o uăieguţă ( sticluţă) cu tuică, un dărab ( o bucată) de pîine şi i-am zis să meargă să-şi ceară iertare.Să bea un pic de ţuică, să toarne pe jos pentru sufletul mortului , să izbească uăieguţa de şină şi să lase şi dărabul de pită pentru căţel.

Cu ochii în lacrimi a luat un căţel în braţe , s-a urcat în locomotivă alături de mecanic şi s-a dus, dar a zis să-l aşteptăm.

După o vreme s-a întors.Venea plîngînd cu căţelul zburdînd în urma lui.

N-a mai avut reţineri să meargă cu mocăniţa şi zicea prietenul meu că nici n-a mai auzit de apariţiile ciobănaşului noaptea.

Viaţa ne-a dus prin alte părţi şi ne-am întîlnit din ce în ce mai rar, dar se pare că  prietenul meu s-a schimbat destul de mult după experienţa avută împreună cu mine şi încă multe altele de pe la mină şi de pe munte.

Reclame

Simbata 13 Cheile Borzesti

De citava vreme nu prea am chef de scris, de aceea am pus numai poze.Asa ca, am sa fac numai o informare ca e ceva ce merita vazut.

Simbata dimineata cu cerul acoperit de nori, cu speranta ca atentionarea de furtuna nu-i adevarata ne-am pornit spre Cheile Borzesti.Am fost si in urma cu doua saptamini,dar desi am facut o gramada de poze cu doua aparate foto, n-au iesit bine. Si nici cu programul propriu, nici cu Ghimp, nici cu Picasa, nici cu Fotoshop n-am reusit sa le fac sa arate mai bine.

Pe soseaua Turda-Cimpeni,dupa ce treci de podul peste Aries, inainte de Buru, se vede o stinca mare si frumoasa.E intrarea pe Valea Ariesului.Cind ajungi la indicatorul de Cabana Buru, intri spre cabana, parchezi masina si pornesti in sens opus,paralel cu soseaua, pina  la piriu si mergind in amonte , ajungi la prima cascada.

Prima cascada

Prima cascada

Desi e foarte aproape de sosea, nu se vede pentru ca Cheile Borzestilor sint impadurite.

N-au falnicia Cheilor Turzii,dar  aici natura e la ea acasa si daca n-ar fi marcaje pentru trasee ai zice ca esti la inceputul lumii.

Pentru a ajunge la cea de-a doua cascada,trebuie escaladata prima si trecind printre pereti de piatra, deasupra carora este padure.Eu n-am facut manevra asta pentru ca de cind mi-am spart rotula si am sirme in ea,n-am incredere in piciorul sting si…mie frica.

Noroc ca este poteca in paralel cu piriul.Dar pentru asta trebuie sa te intorci de la cascada si sa urmezi traseul marcat.

Catelulusa zburda vesela,nu mai era nimeni prin preajma (poate ca din cauza atentionarilor ),doar noi  si padurea care mirosea a liniste.

In picioare

In picioare linga poteca

Toata zona este intr-o continua schimbare din cauza inclinatiei , a ploilor si piriului.Dar totul ramine acolo unde cade, cu exceptia potecii marcate.

Cum data trecuta n-am fost decit pina pe la jumatate, am hotarit sa mergem pe carare , ca sa nu pierdem timp.Sint extrem de multe ciuperci, si din cauza umezelii o gramada de musculite, care  ne faceau sa dam permanent din miini , pentru ca ne intrau cu nerusinare in ochi, in nas sau in gura.

https://fosile.wordpress.com/

Cer,padure in caldari

In zonele cu stinci, din cauza caderilor si a meandrelor s-au format caldari sau marmite, adica niste adincituri , niste gropi in stinca.

Poteca marcata merge in alta directie asa ca de aici trebuie urmat piriul si incep sa mai apara si alte cascade mai mici sau mai mari.Din pacate , acum nu erau spectaculoase pentru ca era putina apa.

Cascada

Cascada

La mai mult de jumatate (cred) din lungimea cheilor a aparut zona demarcata.

Nu stiu de ce numai de aici pentru ca totul este extrem de frumos.

Delimitare

Delimitare

Marcaj

Marcaj

...

...

,,,

...

...

..

...

Si…n-am mai mers mai departe pentru ca ultima  la care am ajuns este mai  greu de escaladat si nici pe versanti nu se poate trece in siguranta pentru frica de inaltimi a sotiei mele.

Eventual, vom veni intr-o alta zi din cealalta parte.Adica dinspre satul Borzesti-de unde-si trag cheile numele.

Tot mai cred ca este ceva mai special cu zona asta unde in afara de niste „ringuri de  dans ” facute de mistreti ,de feluritele ciuperci si de salbaticia locului, nu prea auzi zgomotele specifice unei paduri,bateriile  aparatelor foto se descarca extrem de repede,iar aparatele foto cer blitz, desi nu e atit de intuneric.Si selecteaza destul de greu umbra la distanta mai mare de trei-patru metri.

Merita vazut.

Fragii

In urma cu citiva ani eram cu un prieten in raiul tineretii noastre, Cheile Turzii.

Sotiile au ramas undeva jos,linga masini  in timp ce noi am pornit in plimbare,catarare vis si joaca asa cum facusem de multe ori.

Eram pe platoul din fata cheilor,undeva in apropierea localitatii Cheia, cind pe Valea Ariesului in sus s-au adunat norii si era clar ca o sa ploua.

Noi tocmai mincam intr-o veselie fragi si ne pregateam sa stringem si pentru sotiile noastre cind Puiu (prietenul meu) ridicind ochii a vazut furtuna apropiindu-se.

Era un adevarat spectacol.Norii ca o herghelie in alergare se depaseau,treceau unul desupra celuilalt si veneau,veneau intunecind orizontul.Fulgere punctau ici-colo cite o demarcatie de ele stiute si totul era in liniste.O liniste parca,de sfirsit de lume.Nici pasarile nu mai cintau,ciinii din sat nu latrau,tot imprejurul era incremenit intr-o asteptare grea.La noi nu ajungea nici un sunet din framinarea pe care o vedeam apropiindu-se .

Eram in perioada cind studiam de zor tehnici si proceduri de radiestezie si nu prea imi vedeam lungul nasului.

Zice Puiu:-Fa ceva sa mai stea un pic pentru ca uite ce-i aici!

Era,pe o suprafata cam de 20mp, plin  de fragi.O minunatie pe care iti venea greu sa o lasi acolo.Dar si furtuna era deja cam pe la Buru (cam 5-6 km).

Si am facut ce stiam.Furtuna se invirtea pe la Buru in timp ce noi stringeam fragi cu bratul.

La un moment dat s-a auzit un zgomot cumplit.Un tunet  care suna ca si cum s-ar fi prabusit toate stincile pamintului acolo,in apropierea noastra.

Am pornit spre masini,atita doar ca eu n-am avut voie sa ma indepartez de zona pina n-am participat la un „spectacol”.Jur imprejurul meu cadeau fulgere ,picuri uriasi de ploaie m-au udat mereu si mereu,vintul m-a dirijat in toate directiile,iar cind am ajuns la masina eram ud leoarca,fragii din mina erau doar niste codite fara fructe.

Aveam senzatia ca limba mi-e mai mare decit gura,iar vizibilitatea mi s-a redus la un cerc micut (2-3 cm).

Am mers pina la Cluj cu 30km/h.Nu din cauza vizibilitatii lasate de ploaie si vint ci din cauza imposibilitatii de a vedea ceva clar prin cerculetul din fata ochilor mei.

Dupa o saptamina am mers,in aceiasi formatie,la Maguri Racatau care tin de Muntii Gilaului.

Zi minunata-cer albastru,padure cu sute de nuante de verde,pasune cu mii de flori,piriu curat si vesel si… o fraga.

Am vazut-o,am cules-o,am atins-o cu buzele si…am zacut toata ziua cu gura plina de limba ,bleg si cu vizibilitatea redusa la un cerc  de 2-3 cm,undeva dincolo de nas.

Asta a fost lectia mea.N-avem voie sa intervenim in mersul firesc,iar daca o facem…

M-am  ales cu alergie la fragi si capsuni !

Oriunde am fost pe munte,fragii erau hrana  principala.Acum s-a terminat.Mai pot doar sa trec prin piata pe linga tarabe si sa miros frumusetile de capsuni.

Oricum,iubesc la fel de mult si muntii,si vintul,si norii si sint fericit cind sint eu-ei.