De-ale noastre

Pe la firmele de catering, restaurante, pizzerii etc e scandal monstru.Vine de la Sanitar Veterinară să distrugă ouăle cumpărate în ultimele două zile.

De ce?

Păi, săptămîna trecută s-adescoperit într-o fermă de curcani din Ungaria gripă aviară.

Au ucis acolo vreo 60000 de curcani.

Mai nou, au descoperit şi în Bihor şi Maramureş ceva urme de aviară, iar soluţia este să…

Da cum naiba a ajuns aviara la noi?

Cu păsările migratoare, vine răspunsul.

Care păsări migratoare?

Au părăsit ecuatorul şi tropicele să vină în pusta Maghiară şi văzînd că acolo e frig s-au gîndit că la noi, la munte, e vară?

Se mai naşte o întrebare.Ouăle consumate deja şi n-a păţit nimeni nimic nu intrăîn discuţie? Nu iei astfel de decizii în urma constatărilor?

E cît se poate de clar că prin firmele de decizie de la stat  lucrează numai tîmpiţi.

Ce demenţie!

De-ale mele

Era de mult.Nu-mi amintesc prin ce an, dar eram tînar, cu pletele în vînt, cu nişte pantaloni trapezi largi la bază cît pantofii de mă împiedecam în ei. Am şi tras o trintă odată cînd fugeam după autobus.

Eram cu un prieten, tocmai cumparasem un făraş să facem o glumă unui alt prieten.

Mergeam pe stradă şi ne încîntam privirile cu oferta feminină şi normal, comentam ( în surdină).

La un moment dat, în faţa noastră mergea o tînără la moda, fusta- pantalon de sylon bej, saboţi  pe platformă de 10 cm, că ne şi miram că-şi poate ţine echilibrul.

Era plăcut ochiului ce vedeam din spate şi abia aşteptam să o depăşim să vedem şi restul.

Normal, fiind o „liberă” in exprimare ca şi noi, şi-a aprins o ţigară ( Carpaţi fără filtru) şi şi-a aruncat chibritul pe pantaloni care  s-au aprins imediat.

Instant, am luat cu făraşul apă din baltă de lîngă ea şi am aruncat-o pe ea stingînd focul.

Maamăăă, ce mi-au auzit urechile!

O grămadă de chestii despre mama, pe care nu le ştiam şi multe altele despre mine şi la adresa mea.Pănă cănd un „domn” i-a spus: Ai luat foc, tîmpito! Ti-a salvat viaţa ! Nu vezi că nu mai ai un crac de la pantaloni?

Noi , între timp, am plecat de acolo.

S-a chinuit să ne ajungă ( saboţii erau de bai), dar înainte să spună ceva i-am oferit făraşul şi ne-am văzut de drum.

Fie vorba între noi, arăta bine şi din faţă, iar afumătura lăsată la vedere de foştii pantaloni era apetisantă…

Rautati.Covrigii

La firma unde lucrez este un chiosc alimentar,de unde ne luam una alta.

Diversi mici producatori aduc dimineata, la prima ora produsele lor, in asa fel incit angajatii sa poata sa-si cumpere ce au nevoie in timpul pauzei.

Dar Ghita, sau cum naiba il cheama, isi inchipuie ca e chiosc stradal si ca cei 2000 de angajati se pot flenduri prin institutie la orice ora, in functie de dispozitia proprie.Altfel nu-mi explic de ce intr-o zi aduce patiseria pe ora opt, in alta zi se apropie de ora 9, iar alteori nici la 10 inca n-a sosit.

Daca nu ajunge pina la ora 9, ramine marfa nevinduta.

Pai, daca ai niste clienti si poti sa-ti vinzi si tu covrigii, nu-i normal sa respecti termenele impuse de ei?