Explicatie

La replica lui Vasile de la articolul anterior:

trist si frumos.
unele parti sunt suprarealiste dar sunt necesare pentru “tablou”.

Batrinul a fost inmormintat la margine de cimitir si alaturi,in afara cimitirului a fost inmormintat si calul ,iar preotul a tinut slujba.

Celui care a biciuit calul,brigadierul din sat i-a cautat si i-a gasit un loc de munca la o fabrica din oras,a primit si locuinta si dupa aceea s-a mutat din sat.

Porecla lui a devenin ” Biciuitul”,iar familia lui  au fost si inca mai sint ” A’ Biciuitului”.

N-a regretat niciodata ca a venit in Ardeal si si-a lasat obisnuintele acolo de unde a venit.

Unul din copii lui a fost profesor cu repartitie in comuna de care apartine si satul.

Sa stii Vasile ca tot ce scriu aici sint amintiri,sint traite si n-am nevoie de inflorituri  necesare pentru intregirea tabloului.

Desi nu sint de acolo,am si eu porecla mea: Sandelu Padurii sau Padureanul si asta pentru am avut trait citeva intimplari mai iesite din comun in padurile din zona.Niste paduri cu multe necunoscute,care in mod obisnuit sperie oamenii .Si n-am patit nimic,ba chiar am fost ocrotit.

Si ca un fel de demonstratie,in clasa a zecea,am stat intr-una din padurile „spurcate” toata vacanta de primavara imreuna cu un prieten.

Au fost doua saptamini de vis.Ne-am facut un adapost in pamint,sub un copac batrin.

Mai zicea Puiu: Ceva nu-i in regula cu padurea asta.De ce o ocolesc oamenii,ca ar fi mult mai aproape pe aici spre…?Dar pe linga tine ma simt in siguranta.

Si desi era plin de fazani si de iepuri prin zona,n-am avut nevoie de carnea lor.Ne-a dat padurea tot ce ne trebuia sa ne hranim,fara sa fie nevoie sa omorim animalele.