De-ale mele.Discriminare.

Anul trecut o tînără înternată în unul din spitalele clujene a dat spitalul în judecată, simţindu-se discriminată de faptul că medicii şi asistentele spitalului nu ştiau limba maghiară.

Pe multe din instituţiile de la noi din ţară, deci şi de la Cluj, explicaţiile specifice sînt în limba engleză.

Sîmbătă am fost să-mi fac rovignetă la benzinăria Mol de pe strada Dorobanţilor.Mai nou acolo se comercializează şi mîncare.Nu-i bai, că e mai uşor să-ţi iei ceva de mîncare cînd opreşti să iei benzină, decît să mergi la un restaurant.

Problema e că meniul afişat pe un monitor  e numai în ungureşte.

Fraţilor, sînt discriminat!

Ne aflăm, că ne place sau nu ne place, în România.În această ţară limba oficială este româna.Si-atunci de ce  permitem utilizarea limbii engleze sau maghiare?De ce orice etnic, cetăţean al acestei ţări, se simte discriminat dacă eu sau oricine altcineva nu vorbeşte limba lui maternă?

Si mai am o problemă.

Stiu că moneda ţării noastre este Leul.Atunci de ce, naiba, peste tot scrie RON?

De-ale mele

Urbanism

Dimineata, in drum spre locul de munca, dupa ce ies din casa imi aprind o tigara si am grija sa o termin inainte de a ajunge la benzinarie- mai nou, am vazut ca se fumeaza si prin benzinarii, dar eu sint pe stil vechi- si dupa ce fac prima traversare de strada o sun pe nevasta-mea sa-i spun care-i pulsul.Adica temperatura reala, nu cea spusa de Busu sau alti zicatori meteo, daca sint nori sau umezeala, cita lume e pe strada si cit de nenumarate masini .Apoi merg avind doar grija sa nu dea un biciclist peste mine, meditind, visind, sau doar merg.

Normal ca privirile se intorc in toate partile.Ba observ cit de prafuita e cladirea asta, ba ca parca s-a spart o conducta cu militieni- este ceva sectie unde se intilnesc inainte sa mearga pe teren-, ba cum sint imbracati unii si mai ales unele, citi muguri au aparut pe crengi si crengute acolo unde mai sint copaci pe strada sau prin curtile cu vedere la strada.Ma grabesc sa depasesc cite o doamna sau domnisoara care s-a parfumat atit de tare si este atit de greu/puternic mirosul, ca simt ca ma sufoc, ca-mi dau lacrimile, ca mi-e greata.

Cunosc strada dintotdeauna si de fiecare data cind trec pe linga o cladire noua tresar de parca a aruncat cineva cu apa rece pe mine.

Nu-i vorba, ca e frumoasa.Toata din sticla, facuta cu gust, iluminata discret noaptea, dar nu se potriveste deloc cu toate celelalte cladiri construite in toate fazele de ev mediu.Socheaza.Nu merge.Nu se potriveste.E in plus.Ti-e frica sa treci pe linga coltul ei, sa nu te tai.

Ati spune ca e pata de culoare.

Da, ca pata de tocana pe un sacou alb.

Si-apoi, trezit, mai merg.