Pe fugă

Ca să nu mai repetăm experiența de anul trecut, anul ăsta, de Untold, am fugit de acasă.

Din păcate cu fost două săptămîni de fugă.Si cu toate că am călătorit pe temperaturi cumplite, căci mașina noastră are aer condiționat de deschiderea geamurilor, tot am reușit să ne mai oprim din loc în loc.

Trecînd prin zonă ne-am oprit puțin și la lacul Sf.Ana,

Ne-am oprit și la Tușnad, să mîncăm ceva la restaurantul din mijlocul lacului Ciucaș, dar

din păcate nu mai este funcțional.Așa că ne-am mulțumit cu cîte o langoșe cu smîntînă și brînză și ne-am continuat drumul.

Si dacă, în urmă cu cîțiva ani n-am reușit să găsim cascada Vărșag, ne-am dus acum muult mai bine informați.

deasupra

Ne-am dus și la izvor să vedem și să gustăm prima apă.

O mică pauză din alergare într-o oază de liniște la Conacul Secuiesc din Trascău.

 

nuferi de munte?

Si-am plecat după o ultimă privire spre valea Arieșului,

Restul mîine.

Atenţie la mocăniţă!

Am mers cu un prieten care a terminat medicina, să aleagă locul unde va practica.Avea de ales între  Abrud şi Baia de Aries.Omul s-a interesat ce clinici sau spitale  şi ce fel de populaţie  sînt în zonele respective.A ales Baia de Arieş pentru că e un orăşel micuţ, de munte şi cu exploatare minieră.

Buun!

.Paralel cu şoseaua era- încă mai este, dar nu mai funcţionează- linia mocăniţei care transporta tot felul de la Turda pînă la Abrud.Acum mai circulă doar de la Cîmpeni la Abrud.Cîţiva kilometri.

Normal că datorită reliefului linia intersecta destul  de des  şoseaua, dar avînd în vedere circulaţia redusă la vremea aceea, nu erau prea multe probleme.

Din cauză că ne-am lungit în Baia de Arieş am pierdut şi autobuzul şi mocăniţa, aşa că am pornit pe jos fără nici o grijă, deşi mai mulţi şi de la spital şi de prin localităţile întîlnite ne-au recomandat să rămînem locului pînă dimineaţa.Am întrebat care ar fi motivul grijii lor şi am aflat că…noaptea e periculos.

Am rîs de fiecare dată pentru că am călcat împreună munţii şi ziua şi noaptea şi n-am păţit nimic.De ce ar  fi mai periculos pe şosea?

Ne-a zis un paznic de noapte  din Sălciua  „că umblă tot felul, care nu-s normali”.Adică, oameni bolnavi psihic, nebuni? am întrebat noi.

Nuu, nuu.Nu-s oameni.

Lămuriţi, ne-am văzut de drum.

După ce că era o noapte fără lună şi nu se vedea mare lucru- şoseaua nu era marcată- s-a pornit şi o ploaie măruntă.Nu era nici un bai.Mergeam povestind, glumind sau tăcînd ascultînd liniştea ploii şi din cînd  în cînd glasul Arieşului în treceri peste pietre.

La un moment dat  la o trecere a liniei peste şosea , cineva din spate fugea spre noi strigînd: Atenţie la mocăniţă! Atenţie la mocăniţă!

Nici vorbă de vreo mocăniţă la ora aia, dar l-am aşteptat pe om să-l liniştim şi să mergem împreună mai departe.

Era un tînăr cam de vîrsta noastră şi am bănuit noi că era cioban.Îmbrăcat cu veston militar, pantaloni groşi de pănură, bocanci militari, iar pe cap o căciulă de oaie, întoarsă pe dos, de se vedea albul de la distanţă.

Am mers împreună pînă aproape de Buru.Nu prea era vorbăreţ, cum ne aşteptam, n-a vrut ţigări de la noi şi doar mormăia din cînd în cînd.Parcă vorbea cu un cîine, dar n-am văzut aşa ceva in apropiere.Si de cîte ori trecea linia mocăniţei peste  şosea se agita  şi repeta, griji la mocăniţă!

Ajunşi înainte de Buru, cam pe la intrarea spre cabană a zis că el nu mai vine  şi…Mulţam că m-aţ primit tovarăş şi aţ vorovit ( vorbit) cu mine, că alţîî cînd mă văd o iau la fugă zdierînd ( srigînd, urlînd).

Ne-am întors să dăm mîna cu el şi…nu mai era.

Buchet

https://fosile.wordpress.com/

Lumina

https://fosile.wordpress.com/

Fotografie ciudata

https://fosile.wordpress.com/

O saptamina cu soare, va doresc!

https://fosile.wordpress.com/

Test de supravietuire in Trascau

Era pe la inceputul anilor ’80, dupa ce am incheiat cu Bucegii si n-aveam chef de raiduri pe munte.Ici colo cite o excursie mica, de cel mult doua zile si gata.

Vazindu-ma atit de suparat, niste prieteni s-au gindit sa ma lase in munte, sa fiu nevoit sa ma descurc in conditii speciale asa ca au povestit cu baietii de la Salvamont Alba si m-au lamurit sa merg cu ei in Trascau.

De la Cheile Turzii m-au legat la ochi si m-au dus, cu un IMS cu prelata ( inainte de ARO au fost IMS-urile), pina prin hotarul localitatii Ponor.

Mi-au lasat doar un cutit cu lama indoita, pentru altoit si o sticla de un kil, pentru apa.

Cea mai cea conditie era sa nu maninc carne.In perioada aceea animalele si pasarile au pui si daca ramin fara mama, puii mor de foame.

Urma sa ne intilnim la Cheile Turzii.Au spus ca ma asteapta o saptamina, dupa care pornesc in cautarea mea.

N-aveam nici un chef, dar eram totusi bucuros ca sint pe munte si mai ales, ca sint singur.

Primul pas, sa caut un loc inalt de unde sa vad orientarea crestelor si sa gasesc un piriu care curge spre nord sau spre vest.Asta insemnind ca se varsa in Aries.

Pina seara am ajuns in horarul satului Salciua unde la o casa de lucru- la munte locurile cultivate sint la mare distanta de sat ,iar oamenii isi construiesc mici casute unde isi tin uneltele si un pat pentru odihna-m-am culcat.Dimineata la prima ora am cules dintr-un lan de porumb citiva stiuleti, am facut un foc , i-am prajit si m-am delectat  cu ei, dupa care am iesit la sosea si pe la jumatatea zilei m-a luat un camionagiu si m-a dus pina aproape de intrarea spre Cheile Turzii.

Prietenii mei si salvamontistii au ramas cu gura cascata cind m-au vazut.Ei isi faceau planuri  pentru o saptamina de distractie in zona Cheilor.

Am stat cu ei o zi, dupa care am plecat acasa.

N-aveam chef de nimeni.

Nici n-am ramas cu amintirea locurilor prin care am trecut atunci.

https://fosile.wordpress.com/Poza e tot de pe la inceputul anilor ’80, dar din Retezat.

Salvamont Alba mi-a dat drept de utilizare a refugiilor din Apuseni, dar atunci nu m-am folosit de asta.Cind mergeam pe munte ocoleam posibilele intilniri cu altii si imi faceam adapost propriu pentru noapte sau  cind stateam mai mult timp in acelasi loc.

Simbata 13 Cheile Borzesti

De citava vreme nu prea am chef de scris, de aceea am pus numai poze.Asa ca, am sa fac numai o informare ca e ceva ce merita vazut.

Simbata dimineata cu cerul acoperit de nori, cu speranta ca atentionarea de furtuna nu-i adevarata ne-am pornit spre Cheile Borzesti.Am fost si in urma cu doua saptamini,dar desi am facut o gramada de poze cu doua aparate foto, n-au iesit bine. Si nici cu programul propriu, nici cu Ghimp, nici cu Picasa, nici cu Fotoshop n-am reusit sa le fac sa arate mai bine.

Pe soseaua Turda-Cimpeni,dupa ce treci de podul peste Aries, inainte de Buru, se vede o stinca mare si frumoasa.E intrarea pe Valea Ariesului.Cind ajungi la indicatorul de Cabana Buru, intri spre cabana, parchezi masina si pornesti in sens opus,paralel cu soseaua, pina  la piriu si mergind in amonte , ajungi la prima cascada.

Prima cascada

Prima cascada

Desi e foarte aproape de sosea, nu se vede pentru ca Cheile Borzestilor sint impadurite.

N-au falnicia Cheilor Turzii,dar  aici natura e la ea acasa si daca n-ar fi marcaje pentru trasee ai zice ca esti la inceputul lumii.

Pentru a ajunge la cea de-a doua cascada,trebuie escaladata prima si trecind printre pereti de piatra, deasupra carora este padure.Eu n-am facut manevra asta pentru ca de cind mi-am spart rotula si am sirme in ea,n-am incredere in piciorul sting si…mie frica.

Noroc ca este poteca in paralel cu piriul.Dar pentru asta trebuie sa te intorci de la cascada si sa urmezi traseul marcat.

Catelulusa zburda vesela,nu mai era nimeni prin preajma (poate ca din cauza atentionarilor ),doar noi  si padurea care mirosea a liniste.

In picioare

In picioare linga poteca

Toata zona este intr-o continua schimbare din cauza inclinatiei , a ploilor si piriului.Dar totul ramine acolo unde cade, cu exceptia potecii marcate.

Cum data trecuta n-am fost decit pina pe la jumatate, am hotarit sa mergem pe carare , ca sa nu pierdem timp.Sint extrem de multe ciuperci, si din cauza umezelii o gramada de musculite, care  ne faceau sa dam permanent din miini , pentru ca ne intrau cu nerusinare in ochi, in nas sau in gura.

https://fosile.wordpress.com/

Cer,padure in caldari

In zonele cu stinci, din cauza caderilor si a meandrelor s-au format caldari sau marmite, adica niste adincituri , niste gropi in stinca.

Poteca marcata merge in alta directie asa ca de aici trebuie urmat piriul si incep sa mai apara si alte cascade mai mici sau mai mari.Din pacate , acum nu erau spectaculoase pentru ca era putina apa.

Cascada

Cascada

La mai mult de jumatate (cred) din lungimea cheilor a aparut zona demarcata.

Nu stiu de ce numai de aici pentru ca totul este extrem de frumos.

Delimitare

Delimitare

Marcaj

Marcaj

...

...

,,,

...

...

..

...

Si…n-am mai mers mai departe pentru ca ultima  la care am ajuns este mai  greu de escaladat si nici pe versanti nu se poate trece in siguranta pentru frica de inaltimi a sotiei mele.

Eventual, vom veni intr-o alta zi din cealalta parte.Adica dinspre satul Borzesti-de unde-si trag cheile numele.

Tot mai cred ca este ceva mai special cu zona asta unde in afara de niste „ringuri de  dans ” facute de mistreti ,de feluritele ciuperci si de salbaticia locului, nu prea auzi zgomotele specifice unei paduri,bateriile  aparatelor foto se descarca extrem de repede,iar aparatele foto cer blitz, desi nu e atit de intuneric.Si selecteaza destul de greu umbra la distanta mai mare de trei-patru metri.

Merita vazut.

Excursia de duminica.Groapa Ruginoasa.

Aveam citeva alternative pentru o iesire duminica,dar nevasta-mea desi nu s-a odihnit destul dupa 6 zile lucrate de dimineata pina seara a ales-o pe cea mai departata.O traversare a Vaii Ariesului pina la Groapa Ruginoasa.

Pe harta Google zice ca sint 167 km.Mie mi-a iesit pe kilometraj 171 km.E drept ca ei n-au masurat de la  mine de acasa.

Asa ca,duminica dimineata-adica pe la noua jumate-cu cafeaua la sticla,cu mincarea in rucsac,tigari cite trebuie,cola si o bere-am pornit in excursie.

Cu vremea frumoasa,chiar daca putin cam rece,drumul foarte bun   si catelul care n-a prea facut scandal (latrat),repede si plini de veselie am ajuns pina la Turda.Dupa ce am iesit din Turda,de la Mihai Viteazul,am salutat Cheile (Turzii) si ne-am incintat ochii cu localnicii care la aproape fiecare poarta sint cu legume frumos aranjate,de vinzare.

Dupa ce am trecut de Buru a inceput ,pe de o parte bucuria reintilnirii cu frumoasa Vale a Ariesului,iar pe de alta parte scuturaciunea drumului.Nu sint gropi,dar sint o gramada de crapaturi urit plombate si de plombe  nefinisate,adica o gramada de umflaturi care te scutura  rau.

Valea Ariesului de la Buru

Dar nu-i bai.Noi eram veseli si revedeam surprinsi,parca de fiecare padure,de fiecare stinca aparuta in fata noastra.Iar Ariesul,parca era un piriu micut,atit de putina apa curgea.

Desi nu mergeam tare,ni s-a parut ca am ajuns repede la Cascada noastra-asa-i spunem noi la Cascada Sipote-si am fost mirati ca nu mai curge in evantai ci doar pe un fir,parca se chinuie ,

Cascada Sipote

La cit de mica este apa,la intoarcere putem trece dincolo sa urcam la cascada de sus a Sipotelor,sa vedem daca acolo mai curge pe intreaga suprafata.

Ne-am plimbat,ne-am dezmortit,ne-am umplut cu frumusetea locului printre florile macrisului brostesc,

Flori de macris brostesc

Ne-am plimbat prin riu-acum un piriu,

Ariesul ramas mic

si uitindu-ma printre pietrele din albie am gasit un Lemn Silicifiat.L-am fotografiat si l-am lasat acolo.Poate il gaseste altcineva sau…

Lemn silicifiat

Cind am pornit mai departe m-a intrebat a mea:

Ai pus piine?

Eu nu.Nu era printre cele pregatite pe care le-am pus in rucsac?

Cind si-a dat seama ca tot ce avem cu noi e degeaba pentru ca n-avem piine,brusc i s-a facut foame.I-am propus sa manince niste napolitane si-atunci a inceput sa-mi explice cu lux de amanunte ca intii e aperitivul,ca sa-ti deschida apetitul,apoi diferitele feluri si la sfirsit ceva dulce-desertul- ca sa puna capac,sa induca o stare de tihna.Ori ea nu poate sa inceapa cu desertul  cind ii este foame…

In plus,la tara duminica toate sint inchise si…a continuat pe aceiasi linie.]La Salciua am oprit linga un magazin satesc deschis cu citiva barbati la o masa afara si am cumparat o piine feliata de Aiud.

Piinea salvatoare

Pe la Scarisoara si Girda era tirg si abia am reusit sa trecem printre vinzatorii si cumparatorii care-si faceau manevrele in mijlocul drumului.

Dupa ce am trecut de Arieseni,dupa ce soseaua ajunge in virful muntelui si incepe coborirea spre Nucet,am parca masina intr-un refugiu si…

Panou indicator cu explicatii

Panoul are intr-o oarecare masura dreptate.E intr-adevar o poteca,in multe locuri pentru o persoana,dar e mai lunga de 800 m si cam 50 de minute de mers.Pentru ca in prima portiune poteca urca pieptis si poti sa mergi fara nici o rusine in patru labe,apoi citeva portiuni aalternind pieptis printre bolovani

Poteca

si mai putin pieptis printr-o padure de pini pe bolovani si radacini la vedere

Poteca

iar la iesirea din padure,

Ultima suta

ca o pregatire pentru ce va urma,un platou ce ar putea fi pista de decolare pentru ce urmeaza,

Alegi sa zbori sau…

ajunsi in virful muntelui,surpriza este mare.Ramii cu gura cascata de Groapa Ruginoasa,de muntii Codru Moma care se vad in departare de…

Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasa

In departare Muntii Codru Moma

Ce e Groapa Ruginoasa?

E …eram tentat sa zic partea tehnica,dar am s-o las.

Este vorba de eroziunea versantilor muntelui datorata in special apelor pluviale.Iar culorile sint date de cuartitele din componenta solului versantilor.Are o adincime de 100,150 de metri si un diametru de 600 m.Este situata in preajma unuia din virfurile Multilor Bihorului.

Eram tentat sa cobor,dar nu eram singur,in plus a trebuit sa punem lesa la catel sa nu cumva sa cada,in plus cam sufla vintul si ne era un pic rece asa ca,la o masa amenajata in apropierea marginii am mincat,am baut unii cola,altii bere.Tigari,cafea si ne-am pregatit de intoarcere.Bineinteles cu nenumaratele poze.

Daca n-ar fi durat atit de mult urcusul si coborisul si daca n-am fi stat atit de mult acolo sus,am fi mers si pe la Rosia Montana,am fi intrat si pe la Manastirea Posaga,poate am fi urcat si pina la cascada de sus de la Sipote.

Nevasta-mea are rau de inaltime si ajunsa la marginea platoului cu 100 de metri de hau la picioare nu i-a fost tocmai usor.Plus urcusul si coborirea in nesiguranta,chiar daca eram eu in preajma.Nu mi-am dat seama ca nu-i este bine,mai ales ca glumeam pe seama unor tineri care  la urcare veneau in urma nostra si care ziceau sa se opreasca un pic ca daca mai vin dupa astia,adica noi,le iese sufletul.Soseaua pina la Cimpeni este buna si am mers cu viteza mai mare,asa ca serpentinele n-au ajutat-o sa-si revina,iar de la Cimpeni inspre Turda Valea Ariesului se ingusteaza si poate sa-ti creeze senzatia ca iti vin muntii si padurile in cap.

Ca sa nu ma ingrijorez nu mi-a spus ca-i este rau ,ci ca-i este somn,asa ca i-am lasat spatarul putin mai jos sa incerce sa doarma si incet,pe zecile de curbe si viraje  am pornit spre casa cu o oprire la Sipote pentru dezmortire,un pic de liniste,un pic de aer.

Daca o sa mai fie  o vizita acolo vom merge pe la Oradea-in caz ca tot nu repara drumul,care in conditiile de acum e ucigas-si ,cu o cazare prin zona sa putem sta doua trei zile sa vedem Groapa ca lumea,Pestera Hirtop si Scarisoara,Rosia Montana ,Pestera Huda lui Papara,Manastirea Lupsa si inca nenumarate…

Mergeti sa vedeti aceasta Groapa.Poate,daca n-ar fi fost impadurita,in citiva zeci de ani sau o suta ar arata ca Ripa Rosie de linga Sebes,care este asa tot datorita eroziunii.Dar este plina de puieti si brazi mici si mari,ca nu cumva sa fie si o prabusire,o alunecare masiva a virfului muntelui.