Apa

Zicea un geolog că l-au oprit colegii de drumeție să bea apă dintr-un izvor, în Pirinei.E poluată.

La noi nu.

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/Cam așa arată o apă bogată în calcar.

Muntele Găina.

Ghid

Prin anii 70 am fost şi eu ghid.

Nu ceva autorizat, cu carte de muncă şi celelalte, ci doar în vacanţe, pentru a da o mînă de ajutor OJT-ului care, deşi avea ghizi autorizaţi, aceştia preferau excursiile externe.

E drept, am urmat şi ceva cursuri de prim ajutor, că la restul mă pricepeam.

Nu era pe plată, dar normal că eu nu plăteam cazare şi masă şi mai beneficiam de cîte un sejur ( de odihna) pe la staţiunile OJT-ului din ţară.

Preferam să merg cu grupurile de tineri, de vîrstă apropiată de a mea pentru că vorbeam aceiaşi limbă, rîdeam la aceleaşi glume, ascultam aceiaşi muzică, dar se mai întîmpla să iau şi cîte un grup de adulţi.

Trebuia să plimb un grup de telectuali prin Apuseni.Aşa mi-au cerut ei.Degeaba le-am explicat că e foarte mare suprafaţa, că ei erau convinşi că o putem acoperi într-o săptămînă.Aş fi putut refuza grupul, dar urma să primesc şi ceva bani cu care aş fi putut să-mi iau o pereche de ghete de munte, de Clujana foarte faine şi care au fost, deja, testate de militari.

Deci, ne-am pornit.

N-am să povestesc traseul sau toată excursia pentru că, aşa cum se întîmplă întotdeauna, era unul, de vreo 45 de ani care le ştia pe toate.Orice spuneam, orice rută alegeam, orice loc de popas, loc pentru corturi, loc pentru foc, etc, el avea de comentat şi normal, făcea altfel.Doar era Domnul Doctor.

La un moment dat mi-a ieşit pe nas, i-am învîrtit un pic prin pădure, de nu mai ştiau unde sînt şi le-am spus- încolo e Clujul, încolo e Cîmpeniul, mai departe vă conduce domnul doctor.Eu plec.

Si am plecat.Le-am trimis, după o zi, un pădurar să-i scoată din pădure şi să-i ducă la o gară şi am dat telefon la OJT să le spun unde le este grupul.

A fost mare scandal, mai ales că ceilalţi l-au cam bumbăcit pe dl.doctor iar şefii de pe la partid şi de pe la OJT nu aveau ce să-mi facă, căci nu eram angajat.

O vreme nu m-au mai chemat, dar nu era nici un bai.Aveam ce face în timpul meu liber.

De aceea nu-i invidiez pe ghizii autorizaţi.Mai ales cînd merg cu grupuri  sau cu persoane care au impresia că cei cu care drumeţesc sînt slugile lor.

Turul lacurilor

https://fosile.wordpress.com/Asta-i excursie la munte?

In mașină și pe ploaie?

Am pornit inițial să facem un tur al lacurilor de acumulare, începînd cu cel mai înalt, cel de la Beliș.Noroc că am mers pe la Huedin, unde șoseaua e foarte bună și frumoasă.

https://fosile.wordpress.com/La Beliș, la baraj ne-am oprit, dar …a început ploaia.Si oricum, nu se vede mare lucru din cauza vegetației abundente sau trebuie să oprești undeva și să cobori prin pădure..Nu era cazul pe ploaie.

Am pornit spre Tarnița, peste munte.

Drumul de legătură este un dezastru.Dar fiind numai de doi km, pînă la Mărișel, a trecut cumva.

De acolo, pe acoperișul munților, o plăcere, o bucurie.

La Beliș, la baraj ne-am oprit, dar ...a început ploaia.Si oricum, nu se vede mare lucru dinhttps://fosile.wordpress.com/42 de km de drum prin pădure, pe munte ar trebui să fie un vis.

Din păcate  este un vis urît, pentru că este rău.Mai ales pentru mașinile mici și usoare, cu roți de 12 sau de 13.Pentru cele mai mari nu pare să fie chiar așa de rău, căci e circulație mare în zonă.Noroc că e doar coborîre și nu-i decît consum de nervi, căci în loc să te bucuri de împrejur, trebuie să fii atent la gropi, la viituri de pe versanți sau la probabilitatea căderii unor copaci pe drum sau peste mașină.

Așa că, ne-am întors veseli acasă, cu gîndul la…

https://fosile.wordpress.com/

Ritualul

Azi, cînd am ieşit în pauză m-a abordat un tînăr, aşa, cam pe la 40 de ani.

Mă scuzaţi, cred că părinţii mei au o poză cu dumneavoastră.

Am dat din umeri, dar ne-am aşezat sub corcoduş, la umbră şi mi-a spus că a avut o copilărie şi o tinereţe de vis împreună cu părinţii lui şi toţi cei cu care munceau pe la hidrocentrale.

Cînd am împlinit 18 ani, tata m-a luat cu el într-o excursie pe munte, prin pădure.Dormeam în sacii de dormit pe pămîntul gol şi ne hrăneam cu verzituri şi zmeură povestind de-ale vieţii, de-ale tinereţii şi tot felul.Eram hămesit de foame, cînd după trei zile tata a hotărît că ne oprim lîngă un pîrîu şi după ce a făcut un foc a început un ritual….

…………

Valuri, valuri amintirile mă învăluiau întorcîndu-mă în 1976, cînd după traversarea Parîngului de la Novaci la Petroşani am stat cuminte două săptămîni şi-apoi am pornit din nou pe munte.De data asta am mers în Apuseni.Fără nici o direcţie anume, mergeam sau stăteam pe munte, prin păduri.Mai înnoptam prin cîte o şură sau pe la stîne şi-mi continuam plimbarea.

La ultima stînă la care am fost, la un moment dat, cînd au aflat păcurarii ( ciobanii) încotro mă îndrept mi-au spus că în direcţia aceea nu mai este nici o localitate, nici vreo stînă, cale de două trei zile, aşa că mi-au dat nişte făină de malai, nişte brînză, nişte slănină  şi o cană din tablă emailată de jumătate de litru, să-mi fac cîte ceva de mîncare.

Mergeam pe marginea unei păduri, cînd din pădure a ieşit un tînăr cum nu mi-a fost dat să mai văd pe munte.Îmbrăcat gros, cu un rucsac  în spinare, peste care o chitară, iar în mîini cîte o valiză.

Din vorbă în vorbă, mi-a spus  că s-a rătăcit, dar vrea să ajungă la barajul Leşu.

De trei zile mă învîrt prin păduri şi nu mai ştiu unde sînt şi unde trebuie să mă îndrept.

Ai mîncat ceva, l-am întrebat?

Nişte zmeură şi…zmeură.

Ne-am oprit lîngă un pîrîu, am făcut un foc, am căutat o piatră plată mai mare pe care am şurluit-o (frecat-o) cu nisip, apoi am ars-o pe foc şi m-am apucat să fac ceva ce n-am mai făcut.Mămăligă cu brînză.

După ce am prăjit la foc nişte slănină, am picurat suprafaţa pietrei, iar în cana emailată făceam cît încăpea, mămăligă, pe care o întindeam pe piatră şi puneam brînză.Aşa, cam patru straturi la care am adăugat slănina prăjită.Apoi, din lemn am făcut un fel de linguri pe care le-am ars în foc, să dispară gustul amar de lemn crud şi…La masăăă!

După ce a dormit un pic mi-a povestit povestea lui.

Sînt Mihai M.Am terminat Construcţii Hidroenergetice, dar tatăl meu vrea să-mi obţină negatie şi să munceas în Oradea, de unde sîntem.Dar eu împreună cu iubita mea-colegi de facultate- visăm să muncim şi să ne  trăim viaţa pe şantier.

Zicea, în oraş sînt şi doctori, şi ingineri şi profesori, dar nu se cunosc decît în cadrul grupurilor, dar aici pe şantier sînt ingineri în toate domeniile, profesori, doctori şi toţi sînt o familie mare şi frumoasă, îşi cresc împreună  copiii, trăiesc efectiv împreună.În plus se cîştigă foarte bine, iar la pensie putem să ne stabilim unde vrem.

De ce n-ai luat trenul şi de acolo cu orice autobuz sau camion cu navetişti?

Nu pot, că tata e miliţian şi m-ar fi găsit.De aceea am ocolit şi localităţile şi m-am rătăcit.

Avea o hartă, aşa  că am localizat unde eram şi am pornit împreună spre Leşu,ajutîndu-l la bagaje.

Cînd eram în apropiere un buldozerist a început să claxoneze şi utilajele, camioanele şi sirena de la baraj a început să urle.

Era clar că toată lumea ştia ce problemă are şi era aşteptat.

Cu braţele deschise, că toţi se pupau cu toţi.

Cum mi se părea că sînt în plus, m-am cam îndepărtat, dar un camionagiu m-a luat sub braţ ( lq propri) şi m-a dus în grămadă.

Asta cine-i?

E străinul care m-a hrănit şi m-a adus aici şi fără de care n-aş fi ajuns niciodată.

A urmat o beţie strajnică, s-au făcut o grămadă de poze, cîntat, dansat şi tot ce se face.

I-am lăsat adresa şi mi-am urmat calea.

In anu următor s-a născut fiul lor Mihăiţă şi…

Ori nu mi-au mai scris, ori s-au pierdut căci eu mi-am schimbat adresa de căteva ori,am pierdut legătura cu ei.

……

Ahaaa, deci tu eşti Mihăiţă!

Sînt Mihai, căci Mihăiţă e fiul meu.

A fost cea mai bună mămăligă cu brînză pe care am mîncat-o în viaţa mea şi tata mi-a povestit cum v-a cunoscut şi cît vă datorează.

Tata s-a stins în urmă cu doi ani, după un accident.

Să ştiţi că poza în care sînteţi împreună este cea mai dragă poză a părinţilor mei.

Voi merge şi eu cu copilul meu, la majorat, în pădure.

Voi urma ritualul exact aşa cum l-a urmat şi tatăl meu pe cel al dumneavoastră.Este deja o tradiţie în familia noastră.

Voi pleca cu soţia, copilul şi o luăm şi pe mama, în Canada.

Ce ziceţi?

Ce să-ţi spun?

Ai exemplul părinţilor tăi, care şi-au urmat şi trăit visul, avînd o viaţă frumoasă şi oferindu-ţi şi ţie, cum spuneai, o viaţă de vis.

Dacă tu împreună cu soţia ta aţi luat această hotărîre, urmaţi-vă calea.

Mama ta vă va sprijini, iar copilul vă va da putere.

Dacă n-a fost hotărîrea voastră, visul vostru, mai gîndiţi-vă.

I-am lăsat nr. de telefon  şi poate ne vom mai întilni.

Amintiri

https://fosile.wordpress.com/1977

Biserica din copaci

Eram cu prietenii la o cafea la Arizona si unul (M)  povestea ca mergind prin padure prin Vladeasa a vazut case din copaci.

Normal ca am sarit pe el cu totii, glumind si rizind, dar el calm ne-a explicat ca sint din lemn, dar structura de rezistenta a fiecarei case sint copacii din padure.

Bineinteles ca am vrut si eu sa vad asa ceva, iar el s-a  oferit sa vina cu mine.Asa ca, am pornit impreuna pe munte.

Eram un pic invidios pe el, ca avea echipamente serioase, la care eu nici nu puteam visa.Rucsac cu sina, sac de dormit matlasat, cordelina pentru eventuale catarari- eu inca foloseam funie-,avea si crampoane pentru gheata desi era vara( cred ca le-a luat numai sa ma impresioneze pe mine si a reusit), un cort micut de o persoana si pelerina pentru cort…

Buun.De la Suncuius am pornit de-a dreptul fara sa ne lasam tentati de nenumaratele pesteri din zona.

Am mers toata ziua fara sa gasim ceva, dar eram bucurosi ca sintem pe munte, ca sintem prin padure.De fapt nici el nu stia un loc anume, doar  directia, dar avind acelasi ritm de mers, subiecte comune de conversatie  si aceiasi curiozitate pentru tot ce era in jur, nici nu mai avea importanta cit mergem sau daca gasim  ce zicea ca a vazut.

La un moment dat, ajunsi pe o creasta mai inalta s-a uitat printr-un binoclu si a constatat ca e posibil sa fie o localitate dincolo de urmatoarele doua culmi si zicea ca daca mergem destul de repede nu ne prinde noaptea in padure, ingrijorat ca cerul s-a cam acoperit de nori si ca sufla vintul a ploaie.

Ni se parea ca se aude un clopot, dar n-am dat importanta pina ne-am oprit in fata unei biserici.

Nu-mi venea sa cred.Ce cauta o biserica in mijlocul padurii, dar m-a impresionat constructia ei.Un dreptunghi format din patru copaci, iar la un capat al cincilea.Copacii erau colturile pe linga s-au construit peretii, iar acoperisul era in coroane si de prin coroane se auzea si clopotul.Imbinarile erau numai din lemn pe lemn si destul de largi incit sa permita inclinarea peretilor si acoperisului daca se inclinau copacii cind sufla vintul.

Curios, am intrat in bisericuta-M n-a vrut.

Bisericuta normala, dar fara picturi pe pereti.

Linga intrare, intr-un lighean niste apa-am presupus, sfintita- citeva icoane, sterguri deasupra lor, pe o masa in fata altarului o biblie, ferestruici mici, fara geam.

Se pregatea de furtuna, vintul sufla din ce in ce mai tare si din cauza inclinarii peretilor s-a intepenit usita.

Am stat un pic la povesti la o ferestruica dupa care s-a dus sa-si instaleze cortul , aratindu-se ingrijorat pentru mine.Dar eu eram linistit.Nu credeam ca mi se poate intimpla ceva intr-o biserica, chiar daca era in padure.

M-am intins in fata altarului cu rucsacul sub cap si o patura deasupra si o vreme am ascultat grozavia.La fiecare rafala de vint peretii se inclinau- asa imi inchipuiam eu ca ar fi calatoria pe mare- si scirtiiau cumplit  in timp ce clopotul de sub acoperis batea anapoda, ba continuu ca scuturat, ba lovituri clare , dupa cum se miscau copacii.

Era un vuiet si un zgomot cumplit si sinistru, dar intr-un tirziu am adormit.Iar eu cind dorm, dorm si gata.

M-am trezit dimineata.M-am spalat pe fata cu apa din lighean, am multumit copacilor si padurii pentru noaptea curata si dupa ce am impins cu umarul usita, am iesit.

Era plin de oameni acolo.Doi militieni, citiva soldati, un preot, citiva tapinari.Unii se uitau mirati la mine, altii pareau speriati.

L-am intrebat pe M care-i baiul.Mi-a spus ca a crezut ca sint mort si a chemat militia si oameni sa deschida usa.

-Te-ai dat cu pluta pe Cris? Ti-a picat ceva in cap azi-noapte?Cum naiba sa fiu mort?

-Pai, erai intins pe spate, cu miinile pe piept, cu picioarele incrucisate si nu miscai.

-Nu esti normal? Pai asa dorm eu cind ma culc pe spate si  nu-mi scimb pozitia in somn.

E clar ca nu esti sanatos la cap.Nu mai merg cu tine pe munte.Adica dorm si eu o noapte, ca scaldat, intr-o biserica, in fata altarului , iar tu chemi militia?

-Pai, a trecut o zi si doua nopti!Asta-i a doua dimineata de cind te-ai culcat si nu te-ai miscat de loc, n-ai raspuns la strigatele mele…

No, asta-i culmea.

S-a dus excursia, ca a trebuit sa dau declaratii peste declaratii la militie la Suncuius.Si dupa ce am ajuns acasa am fost chemat de mai multe  ori la militie pentru declaratii.

N-aveam ce sa declar.M-am culcat seara si m-am trezit dimineata.De unde naiba sa stiu ce s-a intimplat, de ce am dormit atita, cum a trecut timpul si de ce n-am simtit trecerea lui .

M-au dus si la psihiatrie si dupa tot felul de desene vroia doamna doctor sa-i povestesc ce am visat.N-am visat nimic.Pur si simplu am dormit bine, desi eram pe scinduri, nu pe un pat.

Am mai vazut si case construite in felul asta prin padure, dar numai in Apuseni- in special prin Vladeasa, Bihorului si Codru Moma- si nu pareau locuite de cineva.

De citeva ori am sta prin ele peste noapte sau de ploaie, dar n-am intilnit pe nimeni, n-am patit nimic si nici n-am mai „pierdut” timpul.

De pe la noi

https://fosile.wordpress.com/Apuseni.

Ei au timp

https://fosile.wordpress.com/Si ma mai asteapta.

Militieni

Un militian.

Eram in Apuseni la o stina, la popasul de noapte, cind sotiei unui cioban i-a venit vremea sa nasca.

Am tras o alergare de citiva kilometri, apoi cu o bicicleta de la o casa am pedalat pina in comuna sa anunt postasul sa mearga cu brisca (trasura pe doua roti) la stina dupa gravida si la primarie, unde era singurul telefon din zona sa anuntam salvarea.

Dupa ce am terminat am iesit in drum sa ma plimb, sa respir, sa fumez o tigara, cind de la postul de militie a iesit un tinar „plotoner” care, vazind bicicleta m-a intrebat: de ce-ai furat bicicleta, ma pletosule? si mi-a dat un baston peste spate de mi s-au inmuiat picioarele.

Degeaba i-am spus ca n-am furat-o si am incercat sa-i spun ce se intimpla, ca mi-a mai dat un baston peste spate si m-a bagat in arestul militiei.

Dupa ce au ajuns ciobanul si gravida lui si salvarea care i-a preluat, m-a eliberat comentind ca oricum sint un „bandit” daca am parul mare.

L-au batut rau ciobanii si si-a cerut transferul, iar un copil ( nu al meu) imi poarta numele.

Alt militian.

Eram cu Feri soferul intr-o delegatie de aprovizionare, la Tg.Mures.

Am incarcat atit de tare dubita, ca la balansuri se ridica de fata si nu aveam directie.Si a hotarit Feri sa mergem pe cai ocolite spre Cluj, ca daca ne opreste militia il amendeaza si-i ia carnetul.Asa ca am luat-o spre Reghin si de acolo spre Cluj.Era asa o ceata ca de citeva ori am mers pe jos in fata masinii ca sa vedem drumul.

La un moment dat in loc s-o luam la stinga, am mers drept inainte.Adica un  drum care ocoleste pe la Gherla.In zona este un lant de lacuri, crescatorii de pesti si era si mai deasa ceata.Nu-i nici un bai, mergem mai departe.

Feri a adormit la volan si masina luind viteza pe deal in jos a intrat intr-un copac, care s-a rasturnat peste noi.

Am reusit sa ies cu greu dintre crengi si tablarie, dar Feri a ramas incarcerat.Si-atunci, in loc sa stam pina trece cineva pe-acolo sau pina se face dimineata, ne-am hotarit sa merg eu sa caut ajutoare.

Si am mers toata noaptea, pe dealuri, fara sa vad unde merg sau unde sint.Ma durea tot corpul, eram rupt de oboseala, mort de foame.

M-a gasit dimineata un taran haladuind brambura pe dealuri si culegind boabe de porumb din aratura, pe care le mincam cu pofta.

M-a dus cu caruta pina in comuna, la postul de militie.

Eram in comuna Unguras, la aproximativ 20 de km de locul accidentului.

Militianul , un zdrahon mustacios m-a ascultat, mi-a verificat actele si delegatia, apoi mi-a pus apa la incalzit sa ma spal, m-a asezat la masa sa maninc si mi-a asternut patul sa dorm, dupa care a sunat  la militie la Cluj, la mine la intreprindere si cind au venit dupa mine, m-a insotit impreuna cu sotia lui pina la Cluj la spital.

Doctorii au spus ca am umblat asa, brambura pe dealuri, noaptea si pe ceata in urma unui soc posttraumatic.

Cu prima ocazie, impreuna cu Feri , am mers la Unguras sa-l vedem, sa-i multumesc inca o data.

Masuri

https://fosile.wordpress.com/