Surprizele toamnei

Ceaaa c’acheeeeţi!

Ca nişte copii blăstămaţi ( obraznici) ce eram, cînd vedeam cîte unul care mătura strada dintr-o parte în alta, strigam după el Ceeaaa c’acheeeţi! De omul, dacă mai auzea ce se întîmplă în jur, se îndrepta ca un par şi călcînd ca din pod, încerca să meargă drept.Se distra toată lumea şi rîdea, mai ales cel a cărui vorbă o imitam.

Prin anii 60 străzile din partea cu case a cartierului Gheorgheni, din Cluj, nu erau pavate.Trotuarele erau marcate de pomi, dar erau cu iarbă pe ele şi cînd, rar, trecea cîte o maşină pe stradă făcea un praf de nu se vedea om cu persoană.Vara.Iar iarna pe acolo încă mai circulau sănii trase de cai.

Pe strada prietenului meu era o familie care de cultivatori.Erau dintre cei care asigurau piaţa oraşului.

Marea majoritate a pieţarilor din Cluj era hoştezenii ( maghiari) şi care aveau pămînturi la marginile oraşului pe lîngă grădinile de lîngă casă.Prin Colonia Becaş, prin Bună ziua unde era pămîntul negru şi deosebit de roditor

Cel despre care vă povestesc acum nu era hoştezan şi în afara grădinii din jurul casei avea un pămînt  primit pe bani puţini de la stat .Dincolo de fostul cartodrom, înspre colonia Sopor.Era cel mai sterp pămînt din cîte pot exista.Era o semisărătură  stearpă, uscată, fără nici o sursă de apă , că nu se făcea nimic acolo.

In fiecare dimineaţă, înainte de răsărit, mergea cu căruţa în care erau două butoaie de 200 l la lacurile din Gheorgheni de unde cu o găleată legată cu funie lua apă, să umple butoaiele şi mergea la pămîntul lui să ude fir cu fir tot ce a cultivat.Făcea trei patru ture pînă termina de udat tot terenul.Apoi se apuca de plivit, curăţat şi ce mai trebuie făcut pe acolo.Seara, pînă după apus, făcea aceleaşi drumuri cu apa şi din nou uda fir cu fir.

Ziceau unii că ar trebui să vină ţăranii să vadă ce înseamnă munca cîmpului, fără irigaţii şi fără cules cu elevii, studenţii sau militarii.

Cănd se întorcea acasă, moţăia pe capră căci calul ştia drumul spre casă.Atîta doar că pe străduţele nepavate mai trăgea spre iarba de pe trotuare să mai rupă cîte un pic de iarbă, iar omul, simţind că s-a oprit căruţa, tresărea şi striga strident Ceeaaa c’acheeeţi!

Era grav dacă acăţa căci se putea răsturna căruţa şi mai grav, se putea răni calul.

Cînd mergeam cu alţi copii în excursii prin jurul oraşului mai luam de pe tarlale roşii, castraveţi sau alte cele , dar de pe cele două tarlale niciodată n-am luat şi din cîte ştiu nimeni n-a furat vreodată de acolo.

Cumplită muncă, dar reuşea să obţină zarzavaturi frumoase pe care le vindea în piaţă toată iarna.

Acum  sînt din ce în ce mai puţini hoştezeni sau alţi cultivatori locali, iar în Colonia Becaş, Bună ziua şi alte foste zone cultivate, sînt cartiere de locuinţe.

Începe

Căldură mare

Drumețind prin ploaie

Călătorului îi stă bine cu drumul.

Dar oare cîți mai sînt acei călători care merg.Cum erau cei care au mers la Ierusalim sau la Roma, pe jos.Cum erau cei care parcurgeau Drumul Mătăsii, sau cum erau cei care duceau cărți din Tara Românească în Transilvania.

In astfel de drumuri ai șanse mari să te prindă și ploaia.Si mergi, fără să mai vezi mare lucru împrejur, căci riști să-ți intre ploaia în ochi.Si mergi uitîndu-te doar inainte, la cîțiva metri în față , să vezi unde calci.Si incepe să nu-ți mai pese unde calci, căci peste tot e numai apă și aici începe pericolul.

Deci dacă nu-ți place să călătorești în orice condiții, mai bine stai acasă.Căci Salvamontul, Jandarmii, Pompierii, Vînătorii de munte, sau alții care  pot interveni în situații speciale, nu sînt Centura de siguranță.Ei doar recuperează ce a mai rămas din tine.

Să ne înțelegem.Mergi.Pas după pas, prin ploaia care cade fără întrerupere cînd mai tare cînd mai încet.O grămadă de cercuri și cerculețe prin bălțile întîlnite în cale și care sînt din ce în ce mai mari.Mergi și nu te mai gîndești la nimic- bună ocazie pentru meditații- căutînd, poate,  un  bun loc de campare.Dacă nu știi să-ți faci un adăpost în care să nu intre apa  și în care să poți face un foc pentru un ceai, o cafea sau o apă  cu zahăr încălzită  și să îți uști hainele, stai acasă.Căci obosit, ud pînă la suflet, sătul de liniște sau mai bine zis de sunetul monoton, perpetuu al ploii, vei face greșeli și-ți pui viața în pericol.Si a ta și a celor care vor veni să te recupereze de pe unde ai eșuat.

Cînd plouă tare sau mult timp fiecare pîrîiaș sau vale se umflă și devine vijelios.Deci nu sta în apropierea apelor curgătoare, căci pot să apară viituri Si nu e doar apă, ci și o grămadă de pietre și bolovani, copaci și chiar și mașini.Si odată prins acolo nu mai ai nici o scăpare.Deci, dacă nu esti în stare să-ți găsești un refugiu, pînă se oprește ploaia sau să alegi drumul greu, ocolitor, mai bine stai acasă.E mai sigur și mai comod.

Dacă nu ești pregătit pentru orice situație mai bine stai acasă.Căci dacă n-ai pelerină sau haine specializate pentru ploaie, vei fi ud de transpirație și fleoască de ploaie.Toate zonele care hainele sau încălțămintea se freacă de piele vor produce rosături, vei răci, iar în condițiile astea poți face multe greșeli, care să-ți pună în pericol viața.Si a ta și a celor cu care drumețești, în caz că nu ești singur.

Si aș mai spune ceva.Am observat că sînt mulți care fac trasee lungi într-o singură zi.Nu vorbesc de cei specializați în așa ceva, ci de cei care , uneori, după o săptămînă sau o lună, sau un an de muncă se pornesc să facă Piatra Craiului, sau Păpușa sau…

Zic eu că nu e bine.Căci oricît de tînăr ai fi și oricît de viteaz, drumul pînă sus este obositor și întotdeauna coborîrea este mai grea.Pentru că ,deja, ești obosit. Popas de odihnă peste noapte, iar de dimineața altfel poți să te bucuri de tot ce îți oferă coborîrea.Asta dacă n-ai ghinionul să fii în nori sau ceață…

Oricum, cred eu, problemele drumeției prin ploaie sînt valabile și la munte și la deal și chiar și la cîmpie.

Poza 230

Verde ca apa

De răcorit

Poza 228

Poza 214

https://fosile.wordpress.com/Cerul din fîntînă.

Din puțul gîndirii

Nu lua niciodată un somnifer și un laxativ în aceiași seară.

Nu testa niciodată adîncimea apei cu  ambele picioare.

Si-un fruct de buruiană,

https://fosile.wordpress.com/