Semne si semnale

Modalitati de comunicare la distanta au existat dintotdeauna, chiar daca inca nu era inventat telefonul, telegraful,satelitii sau alte modalitati tehnice.

Ciobanii, inainte vreme, se foloseau de fluier .Aveau un libaj bazat pe sunetele fluierelor cu sonorizari mai inalte sau mai joase in functie de distanta  sau de mediul in care trebuiau sa comunice (  munte, padure, cimpie) si doar dupa ce se intorceau acasa, pentru iernat foloseau fluierele  pentru cintec si joc.

Pentru informatii la distanta mare foloseau inscriptiile pe lemn. Frumoasele bite ciobanesti , incrustate, erau adevarate  buletine de identitate.Lasau bucati de lemn incrustat in locuri dinainte stabilite sau le trimiteau cu ajutorul ciinilor.

Padurenii aveau alte modalitati de comunicare.Unele dintre ele s-au perpetuat pina azi.Marcajele.

Cu ajutorul insemnelor pe copaci indicau direactia.O creanga taiata pe jumatate si lasata sa atirne indica o schimbare de directie.

Pentru semnalari imediate la distanta loveau copaci in anumite moduri sau imitau diverse animale.

Muntenii se foloseau de pietre.Cu ajutorul gramezilor de pietre  asezate in anumite feluri erau comunicate directia  si alte elemente specifice zonei de parcurs.

In Masivul Fagaras erau utilizate bucati de ardezie de diferite grosimi pentru comunicare sonora.

Am fost cindva, cu un culegator de folclor.Era pe vremea cind, inca , se mai putea culege cite ceva.

Alte, multe, informatii le-am aflat singur direct de la munteni sau padureni care inca mai stiau si erau bucurosi sa le transmita.

Veterinarul

Cind nu dai prioritate la trecerea de pietoni poti fi pedepsit pentru gresala ta, dar omul, desi speriat, isi continua drumul, viata.

Cind iei viata cuiva, poti fi pedepsit pentru ce ai facut, dar omul nu-si mai poate continua drumul, viata si toti cei din preajma lui vor avea de suferit.

 

Eram tineri, in perioada Led Zeppelin si printre alti multi prieteni indragostiti de formatia asta era si un tinar student la veterinara,Victor.Cind ii puneam „Shook me” sau „Since i’ve been loving you”, nu se dadea pe un jeb de cuie.

Era si el indragostit de munte si de citeva ori am fost impreuna sa drumetim.

Desi a terminat cu medie mare si ar fi putut obtine un loc de munca in Cluj sau in apropiere, a preferat sa-si faca stagiatura in mijlocul muntilor.Sa ajute veterinarii de pe raza a trei comune si in acelasi timp sa se ocupe de vietuitoarele padurii.

Locuia intr-o cabana a padurarilor si acoperea aproape intreg masivul Vladeasa.

Era un om vesel, frumos si era indragit deopotriva de oameni si de animale.De obicei, in preajma veterinarului animalelor le este frica-simt probabil mirosul durerii, a mortii-, dar la el veneau cu bucurie.

A facut o intelegere cu Avicola si crescatoriile de porci si iarna primea resturi animale pe care le raspindea prin padure, pe munte pentru rapitori.Asa scapau iepurii, caprioarele si mai ales, oile  si animalele celor care locuiau in zona.Il ajutau cu drag toti muntenii ducindu-i si fin pentru caprioare.

Mergea din loc in loc cu ranita in spinare, plina de prafuri si injectii specifice celor pe care ii trata.

Ne-a chemat intr-o vara sa-l ajutam sa gaseasca si sa distruga capcanele puse de ceva braconieri.

Cind am ajuns la cabana ne-a intimpinat ciriitul unei ciori cu aripa legata si miriitul si dantura unui lup cu un picior prins in atele.

Ne-a povestit ca tocmai se intorcea dintr-un drum de aprovizionare si avea ranita plina ochi cu tot ce-i trebuie pentru ingrijirea animalelor, cind in apropierea cabanei i-a iesit  in cale un lup care intii i-a aratat dantura miriind, apoi a latrat la el si s-a intors intr-o directie.L-a urmat si a ajuns intr-un luminis  plin de lupi care stateau in apropierea unuia prins intr-o capcana cu arc.

Cu greu a reusit sa deschida capcana, a luat lupul cu laba rupta in brate si l-a adus la cabana sa-l ingrijeasca.

De atunci, in fiecare zi trece cite un lup pe acolo.

Am gasit atunci o gramada de capcane pe potecile caprioarelor si le-am distrus.Ne-am plimbat, am ascultat povestile ciobanilor si ne-am distrat ca voiau neaparat sa-l insoare.I-au si gasit o mindra si frumoasa si harnica si mai ales, careia ii place muntele si n-ar vrea sa plece la oras.

L-a omorit un braconier.

A fost prins si condamnat la temnita grea, dar pe Victoras nu-l mai poate invia nimeni.Nu-si mai poate implini visul de a ingriji deopotriva si domestice si salbatice.Nu-si mai poate privi iubita in ochi sub cerul plin cu stele, printre brazi, pe munte.

L-au plins toti muntii pe tinarul cu plete, barba si mereu cu zimbetul pe buze si in priviri.

S-au intrebat animalele , oare unde-i cel care le ingrijea, care mirosea a bucurie, a iubire?

Nefiresc

O plimbare, o traversare pe munte, prin si printre paduri  cu doar suierul vintului printre crengile inca fara frunze sau sipotul apei peste pietre odata cu desele treceri peste piriu,poate fi mai grea sau mai usoare in functie de virsta sau de antrenament.

In timp ce mergi, cind undeva departe se intrezaresc case, gospodarii, gradini parca te simti aproape odihnit la gindul popasului, a odihnei.

Te astepti sa auzi tipete si ris de copii, vocea unei mame mai autoritare, latrat de ciini si alte sunete specifice de animale si desi linistea care te intimpina ti se pare nefireasca, o pui pe seama distantei.

Dar cu cit te apropii iti dai seama ca distanta n-avea nimic pentru ca nu mai rid copiii prin bataturi, nu mai latra ciimii, nu mai sint animale, nu mai e nimeni.

O durere grea, surda ti se infatiseaza.

Inca de pe vremea cind vedeam in filmele americane orase fantoma imi ziceam ca la noi asa ceva n-o sa existe niciodata.Vedeam acum cu ochii mei, cu simturile rascolite un adevar  pe care il refuzam.

Cu un zgomot infernal, trei ATV-isti trec in viteza, speriati si ei de linistea pe care o tulbura.

osile.wordpress.com/osile.wordpress.com/osile.wordpress.com/osile.wordpress.com/osile.wordpress.com/osile.wordpress.com/osile.wordpress.com/osile.wordpress.com/osile.wordpress.com/

S-au chinuit sa reziste de pe la 1400 si-au inceput sa dispara de…25 de ani.

Ii raspund unui Daniel

La un comentariu la BucegiNatura2000,http://buceginatura2000.wordpress.com/2014/01/28/aseara-ursul-a-atacat-un-angajat-al-cabanei-padina/#comment-16886, un Daniel, mare iubitor de animale m-a pus la punct.Si poate are dreptate.

Tu mi-ai dat ca exemplu Alasca, eu o sa-ti dau ca exemplu Romania.

Stii, Daniel, in urma cu 30-40 de ani ,cind faceam si eu excursii prin Bucegi, eram, poate 10 sau 20 de excursionisti  in tot masivul, in toti muntii aia.

Acum, la fiecare sfirsit de saptamina vin mii, bara la bara, bara la bara.Si astia bocane, urla,pun muzica,misuna peste tot,calca in picioare, etc.

In loc sa stea ursul pe cur si sa se scarpine lenes in ciripit de pasari si susur de ape, aude muzici (oricit ar fi de bune, pentru ei e tot zgomot), urlete, masini turate, mirosuri de prajeli, de gaze de esapament, de picioare.I se culeg ciupercile, zmeura, murea, fructele padurete, i se pescuiesc pestii …

Desi populatia tarii a scazut,  suprafata constuita a crescut.Pe toate vaile, prin toate padurile, pe toti muntii s-au construit case si casute, cabane si cabanute, vile si vilute si blocuri.Iar pentru asta s-a distrus flora din zona respectiva, iar fauna a trebuit sa se retraga.Asta inseamna ca arealul animalelor a scazut si daca se mai si inmultesc peste masura, teritoriile  proprii se vor micsora.Daca mai tinem cont ca oriunde vor incerca sa mearga vor intilni carari ( nu ale lor), drumuri si sosele unde nenumarati Daniel-i, mari iubitori de animale, ii vor hartui sa-i fotografieze sau le vor da biscuiti, acestia ( vorbim de ursi,in special) s-ar putea sa mai doreasca biscuiti de la tine si daca te intilneste in padure.Iar daca nu-i dai, sa-ti traga o laba cu ghearele lui de 10 cm.Si atunci se intimpla , cum deja (din pacate) ne-am obisnuit.Nenumarati vor incepe sa ucida in drepta si-n stinga tot ce misca, cu arma, cu sapa, cu pietre.Vor ucide ciinii, care s-au salbaticit tot datorita oamenilor, caii din delta, etc.

Ursul, fiind virf trofic, daca se inmulteste prea mult, va afecta intreg lantul trofic de care apartine.Vor suferi toate celelalte animalele, chiar daca tu, Daniel, le iubesti atit de mult.

Da, Daniel, mi-e frica.

Mi-e frica de tine si alde tine care , presupun ca habar nu ai de echilibru cinegetic, esti doct si iti dai cu parerea si poate mai si esti prin diverse functii (Doamne feri!).

Mi-e frica de oameni, nu de animale.

 

Animale mari

Animale mari,de padure

Animale mari,de padure

Padurea

Mi-a placut intotdeauna sa ma plimb sau sa drumetesc prin padure ziua sau noaptea.Si cum in jurul oraselului in care am copilarit si in jurul localitatilor cu rude pe la care am fost in vacante sint o gramada de paduri,am putut sa stau sa ascult,sa ma plimb sau sa visez in voie.

Pe la 27 de ani aveam senzatia ca am experimentat tot ce se poate in materie de trait in natura.

In vara acelui an mi-a venit in minte sa merg pe la niste rude la care n-am fost de mult.De la sosea pina in sat sint pe drum cam 10 km,iar prin padure cam 5 km.Normal ca am mers prin padure.

Nu mai stiu cum arata,ca n-am fost pe acolo de vreo 25 de ani,dar atunci era o padure relativ tinara pe margini,dar spre mijloc era un adevarat codru cu copaci mari si batrini,a caror coroane erau atit de mari si dese,ca nici ziua nu se vedea cerul.

Ma plimbam linistit ascultind soaptele vintului,sunetele vietuitoarelor pe care evident le deranjam.Ma bucuram de fiecare copac parca mai mare,mai gros si care,la rindul lor parea ca se bucurau ca sint acolo.

Nici nu mi-am dat seama cind s-a intunecat si-apoi s-a dus soarele.Dar am constatat ca s-a lasat o liniste parca altfel decit stiam eu ca trebuie sa fie noaptea in padure.Jivinele de noapte taceau,dar taceau si copacii.N-am dat mare importanta.Nu mai era mult pina la iesirea din padure spre sat,cind jur-imprejurul meu s-a aprins o lumina.Era puternica,dar parca venea din pamint in sus si oricum ma intorceam,o aveam mereu din spate.Si-atunci a inceput nebunia.Clopotele din sat bateau asa cum se trag pe vreme grea,ca sa imprastie norii.In dunga.Adica foarte repede si des si iesea un sunet continuu,un fel de urlet.Dar nu era numai asta.Cu cit ma apropiam de marginea padurii auzeam animalele din sat urlind.Era cumplit sa auzi mugetele a zeci de vaci,guitatul porcilor si urletul ciinilor,pe fondul clopotelor a caror vibratie iti taia rasuflarea si iti patrundea prin urechi in creier facindu-l sa vibreze si el.

M-am grabit sa vad ,e vreun incendiu,se apropie ceva furtuna mare si de-acolo-i si lumina din padure?

Ajuns la marginea padurii am avut o mare surpriza. In fata la vreo 30 de metri era un foc mare,alimentat permanent cu crengi si buturugi uscate,iar dincolo de el toti barbatii din sat cu furci,securi si coase.clar speriati,dar hotariti sa  nu cedeze.

Imi inchipui ca nu aratam extraordinar,fara sa mi se vada fata,cu parul in vint si cu lumina din spate.N-am stat sa vina la mine.M-am intors in padure.Am mers mult,pina am crezut ca sint in mijlocul ei si clar nu vine nimeni dupa mine.

Am stat in mijlocul padurii rezemat de un stejar batrin pina dimineata.Toata noaptea s-au auzit clopotele de la cele patru sate din jurul padurii.

Spre dimineata lumina din padure a palit si-apoi totul a reintrat in normal.Vint,ciripit,si celelalta sunete din padure.Am coborit la drum si am intrat in sat  din alta directie.

Mi-au spus rudele ca atunci cind se lumineaza padurea,daca iese ceva de acolo mor oameni si animale.Asa ca barbatii,inarmati erau hotariti sa casapeasca orice ar iesi din padure si-apoi sa-l puna in foc,sa arda in totalitate.

Cind le-am spus ca eu am iesit  din padure m-au dus la biserica,am asteptat pina s-au adunat mai multi preoti si mi-au citit Moliftele Sfintului Vasile  Cel Mare.

N-am simtit nimic special nici in padure-in afara de urletele animalelor si jelania clopotelor- si nici cind mi-au citit Moliftele.

N-am mai fost in acea padure noaptea si de 25 de ani,de loc.Acum satul rudelor mele e aproape pustiu.Mai sint doar citiva care-l locuiesc.Casele se prabusesc,cimpurile s-au umplut de balarii,padurea se apropie din ce in ce si-l va inghiti.

O vreme stiu ca s-au facut cercetari ,dar nu stiu  daca au aflat ceva din misterul vechii paduri.Cert este ca satele din jurul ei dispar.