De-ale mele. Degetul

Cîndva, în urmă cu vreun an m-am întîlnit cu un prieten din tinereţe şi i-am spus că am scanat filmele şi dacă vine într-o zi pe la mine cu un stick i le dau.Tare s-a bucurat omul şi a promis că.

O fi uitat, s-o fi luat cu altele.Am uitat şi eu şi gata.

Cum, prin februarie am fost un pic în concediu medical- că aşa-i la mine, la fiecare început de an trebuie să am o problemă de sănătate, uneori mai gravă alteori mai puţin- am avut timp să iau filmele scanate în rînd şi să-i caut la om pozele.Că am făcut o grămadă, student la arte, i-am fotat schiţe, lucrări , încercări şi cu el şi prieteni prin cartier şi prin oraş.Poze de pe vremea cînd  avea părul mare şi pantaloni largi ( anii 70), căci acum e… o chestie rotundă şi cheală.

Buun, i le-am selectat, le-am pus pe un stick şi luîndu-mi şi un aparat foto  am pornit prin cartier.

Am sunat la interfon, dar n-a răspuns.Nu-i bai.N-o fi omul acasă, că circulă mult pe la tot felul de expoziţii.

M-am plimbat prin cartier, am făcut cîteva poze şi la întoarcere trecînd pe lîngă blocul lui, îl văd pe balcon.

L-am strigat, i-am arătat stick-ul şi…

-N-am timp.Sînt ocupat.

-Măi băiatule, durează mai mult să urc eu la etajul patru, decît pînă descarc pozele şi nu stau să te reţin.

-N-am timp, sînt ocupat.

I-am arătat un deget şi am plecat, fără să mă mai  uit înapoi.

Încă mai am pozele pe stick, căci sîntem prieteni şi poate, totuşi, le vrea.