E totul mai repede

Că s-a comprimat timpul o știm cu toții. simțim, vedem, o trăim efectiv.Dar se pare că s-a scurtat și timpul de reacție.

Da, hai să vă povestesc.

Na, ca omul la pensie, m-am tot așteptat să am depresii, să mă plictisesc, să….Dar nici vorbă. N-am depresii, nu mă plictisesc și m-am tare lenevit.

Programul meu începe cu făcutul cafelelor și ceaiurilor dimineața devreme ( 5) după care mă culc.

Pe la șapte, șapte jumate o trezesc pe nevastă-mea, căci ea încă mai merge la muncă.După care, mă  culc.

Pe la 9 mă trezesc, frunzăresc PC-ul, iesc cu cățelușa la plimbare, dar cum ea a cam îmbătrînit nu prea mai are chef de umblat și cînd găsesc un loc la umbră stăm. Stăm și ne uităm încolo, încoace, în sus, mai sun la fostul loc de muncă să le spun colegilor că…stau și mă uit la oameni, mai sun cîte un prieten de prin țară și mai povestim amintiri, fumez două-cinci țigări după care ne întoarcem acasă și…mă culc.

Pe la 4-5mergem înaintea  soției, încet și cu traebă bună, mirosind fiecare fir de iarbă, că ajung să mă doară spatele de atîta stat în picioare și ne întoarcem împreună.

Luăm prînzul în familie pe la șapte ( 19) și…mă culc.

Mai ies odată cu cățelușa pe la 12 ( 24) că e mai răcoare, mai fac țigări pentru mîine și…mă culc.

Buun! Prin programul ăsta atît de aglomerat, se mai strecoară plimbări prin cartier, făcut poze, cumpărături.Dar așa, fără grabă, senin, liniștit.

Printre plimbările astea am întîlnit un fost prieten.Fost pentru că la un moment dat a fost un porc, un neom și toți din vechiul grup i-am întors spatele și ne-am văzut fiecare de viață.

Am povestit un pic și m-a rugat să-l ajut.

După decesul mamei sale trebuia să facă succesiunea și avea nevoie de un martor care îl cunoaște și îi cunoaște familia.

S-a gîndit la mine și…

Da, vin. Si m-am dus, am dat o grămadă de explicații care demonstrează că îl cunosc, i-am cunoscut părinții și istoria.

După asta a insistat să mergem la o terasă la o cafea și cînd i-am spus să-mi vorbească tare, rar și cu dicție pentru că nu aud, mi-a zis că mama lui și-a comandat o proteză auditivă, dar n-a folosit-o deloc că… s-a dus.

Mi-a dat-o și cu ea m-am dus la un cabinetul audio de la care a cumpărat-o să-mi facă gratuit audiograma ( căci așa scrie pe reclama lor) și să-mi regleze aparatul pentru nevoile mele.

Mi-a făcut audiograma, mi-a zis ce știam deja, că urechea mea mortua est și că mi-ar trebui un aparat pentru cealaltă ureche să…

Oricum mi-a reglat aparatul, aud sunete cu ambele urechi- am și uitat cum e și cu promisiunea că voi merge la CAS pentru  cerere de subvenție  pentru un aparat auditiv, iar cînd o să o primesc mă voi reîntoarce.

M-a costat 150 lei. Probabil asta înseamnă pentru ei gratuit.

N-am comentat căci am ieșit ieftin, aparatele costînd de pe la 2000 în sus.

Deci, cam asta am vrut să spun.Am dat o mînă de ajutor și am primit aproape instant recompensa.

Zic ca să știe și alții.

Un răspuns

  1. Da, se întoarce binele mai devreme sau mai târziu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: