Am un prieten din Călăraşi, pasionat şi el de pietre şi fosile şi îndrăgostit de mîncarea şi ţuica din Ardeal şi a cărui zi de naştere este prin iunie.Baiul e că, în fiecare an, eu îmi amintesc doar prin septembrie, octombrie. Il sun oricum, cînd îmi amintesc şi-l întreb cîţi îi mai fac urări, că de ziua lui e clar, sînt mulţi.Iar el îmi răspunde că numai eu.
Mă ruşinez destul aşa că am hotărît să-l felicit de acum, de la începutul anului.
L-am sunat şi i-am spus că după ce au ars păduri prin Amazonia, prin Siberia şi Australia, n-ar fi rău să sărbătorim anul ăsta pădurile care n-au ars.
Nu-i vorbă, că noi am avut noroc cu austriecii care ne-au ras munţii de păduri şi nu prea mai are ce arde.Pe vremuri, cînd veneai cu trenul printre munţii Harghita, Gurghiu şi Călimani, nu se vedea cerul de atîta pădure.Acum se vede.Vezi cu ochiul liber sonda Voyager 2 cum se îndepărtează spre vest, ieşită deja din sistemul nostru solar.
Chiar mă gîndeam, că doamne feri de ceva ploi mai mari, că dacă sînt viituri s-ar putea să alunece versanţii şi să blocheze Mureşul.S-ar forma un nou Lac Rosu.De Mureş.
Bine, bine zice omul, dar ce legătură am eu cu pădurile?
Păi ai, că în latină la pădure îi zice Silva.
Neaparat trebuie să existe şi un masculin pentru Silva, Iar acesta este, în mod clar, Silviu.
Deci, dacă sărbătorim pădurile, te sărbătorim şi pe tine. La mulţi ani, Silviu!
Quod erat demontrandum!
Asta am zis-o ca să mă dau cult în birou, căci avem colegi noi care nu ştiu ce bătaie era, în care echipă să intru, în anii trecuţi, cînd colegii jucau ceva joc cu întrebări de cultură generală.
Filed under: Pareri | Tagged: arderi, Blogul lui Fosile, de-ale mele, latină, padure, păreri, silva, tăieri |
Fosile şi pietre 
Ai adus-o bine din condei! 😀 La mulți ani și de la mine lui Silviu!
Mi-a venit ideea în decembrie cînd l-am felicitat pe verişorul meu, zicîndu-i că-l pot sărbători ca vara.
Cum ca vara, m-a întrebat el.
Păi, feminin e vară, masculin e văr, nu?
Mulţumesc!