De-ale mele.Spitalul

Păi da, că de aceea am lipsit.Am fost internat 10 zile în spital.

Dar să vă povestesc aventura.

In urmă cu trei săptămîni, intr-o sîmbătă dimineața, în timp ce făceam niște țigări, la un moment dat am tușit și în palmă mi-a apărut un picur de sînge.

N-am băgat în seamă.M-am spălat pe mîini și am continuat să fac țigări.

Cînd am tușit din nou mi s-a umplut palma de sînge.

Mirat, căci nu ma durea nimic, nici prin gură nici în gît, m-am spălat din nou și mi-am continuat treaba.

Baiul e că apărea din ce în ce mai mult sînge, ba chiar cu cheaguri.

Intre timp s-a trezit și soția și văzînd ce iese din mine s-a speriat și a chemat ambulanța.

Au venit destul de repede, și văzînd și medicul ce iese din mine a zis, hai.

Am ajuns la UPU.

O paranteză- avînd experiențele cu cumnatul meu care a fost ținut la UPU 16 ore, înainte de a fi dus la Neuro-chirurgie ( era o urgență neuro-chirurgicală) și sora mea, ținută acolo tot 16 ore( era o urgență ortopedică), eram hotărît să plec de acolo dacă durează mai mult de o oră.

Culmea, că medicul de la salvare m-a băgat înaintea altora care stăteau acolo, clar de mult și mi-au făcit înregistrările, m-a luat în primire un medic care m-a întors de pe o parte pe alta, m-a palpat, m-a ascultat, mi-a luat sînge și m-a trimis rapid la radiografie.A durat un pic mai mult pînă au venit rezultatele, că făceam ture pe coridoare  spre disperarea infirmierelor de acolo.

Oricum, cam după o oră eram din nou în ambulanță, în drum spre Spitalul de  pneumoftiziologie.

Pînă a apărut medicul de gardă a ajuns și soția mea, că nu-i departe de UPU.

De gardă era o doamnă doctor  și a venit însoțită de un tînăr student sau rezident.

Tinîndu-mă la distanța, deși aveam fața acoperită,am rugat-o să vorbească tare, rar și cu dicție, căci sala fiind înaltă are ecou, iar eu nu aud cu o ureche.

Se pare că asta a cam enervat-o.In timp ce viziona CD-ul cu radiografia mea mi-a spus că ea crede că am TBC și că trebuie să mă internez.

N-am fost de acord știind că  sîmbătă și duminică nu se fac nici un fel de consultații, analize sau orice altceva.De ce să stau acolo, pe nemîncate? Merg acasă, fac o baie, îmi iau haine șitot ce trebuie pentru spitalizare și vin luni.A chemat-o și pe soția mea să mă lămurească.

Am sugerat o internare de zi și vin luni.

Ei, de aici a început balamucul.

– Da ce-ți închipui, că și eu sînt infractoare? Am doi copii, n-am chef să ajung la pușcărie. Dacă i-ai cere lui Dragnea așa ceva ți-ai rezolva problema.

N-ai decît să semnezi că refuzi internarea, pe propria răspundere și vii cînd vrei.

Nu-mi venea să cred ce-mi aude urechea.

Cred eu că dacă este așa cum spune , adică sînt un pericol  pentru populație nu  mai rămîne la aprecierea mea ( un nespecialist în probleme medicale) dacă mă internez sau nu.Indiferent că sînt sau nu , cum sugerează ea, un infractor.

N-ar fi fost normal să-mi spună în ce constă pericolul, care sînt alternativele, în caz că există?

Si mai ales, n-ar fi fost normal să  fie mai puțin agresivă și mai politicoasă? Că nu eram acolo  să încerc o nouă distracție, chiar dacă par infractor cu pletele mele cărunte.

Mi-a dat, totuși o rețetă să încep un tratament pînă ajung la spital și am plecat acasă, după ce am semnat că refuz internarea.

Luni, cu bagajele pregătite am ajuns la spital,.Internat- speram să nu fiu repartizat la doctorița de sîmbătă, căci e cît se poate de clar că nu voi colabora cu ea.

Am fost repartizat la  doctorița care avea un salon de izolare liber.Căci pînă se stabilește un diagnostic clar voi fi izolat.

Ce diferență.Doamna doctor, o femeie foarte frumoasă, la fel și rezidenta care lucra cu ea,( aveam să aflu mult mai tîrziu că este conf.prof.dr.) extrem de amabilă, mi-a explicat în amănunt ce se presupune a fi cauzele eliberării de sînge si că urmează o grămadă de analize.

Zece zile de analize de toate felurile.Zece zile în care eram ocolit de toți ceilalți pacienți ai spitalului, cînd ieșeam să mă plimb sau la țigară. Si zece zile în care de încă trei ori medicii de gardă au fost extrem de agresive și nepoliticoase cu mine.

Ar mai fi o precizare de făcut.Am constatat că 98% din medicii acestui spital, inclusiv directorul, sînt femei și sînt frumoase.

Chiar am întrebat-o pe doctorița mea, că e condiție de angajare? Să fie femeie și neaparat să fie frumoasă?

Admit că fiind medici, există competițe.

Admit ca fiind  și femei și frumoase, există o și mai mare competiție.

Admit că fiind familiste pot avea probleme, că ar fi putut fi șicanate în trafic sau amendate de polițist.

Admit și că n-au chef să fie de gardă, dar nu e vina pacientului pentru nici una din aceste probleme. Marea majoritate a pacienților acestui spital sînt persoane în vîrstă.Oare e, mai nou, ieșit din comun să fii politicos cu acești oameni?

Oricum, în aceste 10 zile au turnat în mine, de două ori pe zi, o grămadă de antibiotice și noroc că nu folosesc de loc medicamente, căci așa au avut efect imediat.

S-a constat că n-am TBC, că n-am cancer, că  e o pneumonie netratată ( nu fac temperatură și nu știu dacă sînt răcit, gripat sau alte cele ) și în plus o bacterie, un streptococ s-a făcut comod în căile mele respiratorii și a făcut un chef monstru, de s-a lăsat cu sînge.

Urmează alte două săptămîni, acasă, tot cu tratament intensiv și încă una pentru recuperare și peste o lună merg la control.

Pot să precizez că infirmierele și asistentele ( culmea, tot frumoase) au fost extrem de politicoase și de bune profesioniste.

La ieșire, doamna doctor, în încercarea de a mă determina să renunț la țigări a încercat să mă sperie spunîndu-mi că în plămînii mei este o gaură mare și dacă nu renunț există probabilitatea de a avea ” ieșire din scenă” foarte grea , foarte lungă și foarte dureroasă.

I-am răspuns că în gaura aceea o să încapă mai multă nicotină.

-Doamnă doctor, celui căruia i-a fost frică de viață, îi este frică și de moarte.

Fumez de 48 de ani- nu cred că aveți vîrsta aceasta.Nu-mi va fi mai bine dacă îmi voi schimba brusc modul de viață.Si în plus, este cît se poate de clar că nici nu voi sta pe un pat de spital legat la aparate și nici acasă, să mă întoarcă soția mea de pe o parte pe alta  să-mi schimbe scutece.

Dacă îți dai drumul de pe stîncă, de la 100 de metri, ai șansa să vezi peisajul din unghiuri interesante, iar cînd ajungi jos te mulezi pe pietre.Si există multe alte modalități.

Si-a cerut scuze și m-a rugat  să mai reduc din țigări.

Nu i-am promis, dar oricum, cînd dorm nu fumez și în ultima vreme dorm foarte mult…

Anul trecut, doi prieteni din vechea trupă au fost în spital cu diverse operații.Anul ăsta eu și încă un prieten din vechea trupă am ajuns la spital.

Fraților, ne-au ajuns bătrînețile și n-au venit cu lăutari!

De la geamul rezervei

Apus

 

Reclame

36 răspunsuri

  1. M-ai îngrozit și m-ai întristat rău. E drept că nu putem alege de ce boală să ne îmbolnăvim, dar ne putem feri cât de cât… Eu cred că, totuși, ai putea să renunți la fumat. Chestia cu fumatul mai puțin nu prea stă în picioare. Poate doar la început. Lasă-te cu totul. În câteva luni vei fi alt om. Mult mai sănătos, mai puternic, mai vioi.

    Îți doresc din tot sufletul să fii sănătos!

  2. Sănătate multă şi răbdare la revenirea pentru control. E incredibil e trist ce se întâmplă prin spitalele noastre. Bine măcar că au fost celelalte politicoase, cumva s-a echilibrat balanţa.

  3. Eu iti doresc Sanatate!
    Si chibzuinta… (stiu cum e cand n-o ai)

  4. Și eu mă alătur celor ce vă doresc multă sănătate !

  5. Multa sanatate iti doresc, sa te faci bine cat mai repede!
    Si eu fumez de vreo 30 de ani. Am inceput sa reduc, in ultimul timp. M am gandit ca nu vreau sa fiu inlantuita de nimic. Ma enerveaza sa constat ca nu pot sta fara tigari. Asa ca lungesc timpul intre ele. De cateva ori am simtit ca ma eliberez, nu stiu cum sa zic. N am ca scop sa nu mai fumez, ci sa nu mai depind de tigari. Nu cred in lasatul de fumat brusc, cand ai zeci de ani de fumat la activ. E un stres pt organism. Dar cred in capacitatea omului de a face el jocurile, nu o tigara, nu un pahar de alcool, nu nimic.
    Multa sanatate, tie si sotiei!

    • Mulțumim, Maria!
      Stii, mi-a fost alături și la necaz și la bucurie.
      Mă simt bine cînd fumez și nu vreau să mă las de fumat.

  6. Sanatate iti doresc si eu!
    Si mie mi-au spus, doi medici (unul de curand, unul cu multi ani in urma), ca lasatul de fumat brusc, dupa foarte multi ani de fumat, zapaceste aproape toate organele interne si apar fel si fel de simptome – unele care ne pot speria – si „ne cautam” de boli, incepem tratamente si, de fapt, e o reactie – acuta si puternica – a organismului care se „detoxifica”, iar cei care au afectiuni la inima – cum ai zis si tu – au parte de un stres prea mare si s-ar putea ca inima sa nu reziste.
    As lasa tigarile, dar nu ma lasa ele pe mine. 🙂

    • Mulțumesc,Diana!
      Nu, nu vreau să mă las de fumat.Fumez mai mult sau mai puțin în funcție de timp sau de activitățile pe care le am.

  7. No, ce sa zic!??
    Sanatate cu carul sa ai, sa poti umbla cat mai mult pe coclauri dupa pietre!
    Stiu cat e de greu sa renunti la tigari, dar nu imposibil! Depinde de tine daca vrei sau nu!
    Numai bine!

    • Aș mai umbla pe coclauri, dar nu mai merg după pietre de cîțva ani.
      Nu este imposibil, dar eu nu vreau să renunț la ele.
      Mulțumesc!

  8. Multa sanatate si lasati tigarile!!!

  9. Multa sanatate! Si cu tigari si fara ele eu va doresc toata sanatatea din univers si numai bine!

  10. Nu pot să dau sfaturi (sînt în aceeași situație!).
    Dar, păstrați echilibrul!
    Numai bine!

  11. In primul rand iti doresc sa te aduci inapoi la standardele tale de bine si sanatate!
    In al doilea rand imi pare rau ca a trebuit sa ajungi la spital si sa treci prin „aventura” cu medicii femei frumoase si lipsite de bun simt.
    Eu fug de spital, analize&comp. ca dracu’ de tamaie! Cred ca si tu procedezi asijderea, dar de data asta a fost o situatie de criza.
    Sper sa nu te mulezi niciodata pe pietre si sa mai stai mult si bine printre noi!

    • Să zicem că în asta a constat norocul, că altfel nu ajungeam să-mi fac atîtea analize, că eu n-am răbdare să stau la uși.Si culmea, sînt bune.
      Cam asta este și intenția mea, dar dacă o să apară o situație de criză, mai adîncă, voi avea grijă.
      Mulțumesc, Ana!

  12. Multă sănătate și toate cele bune !

  13. Of, îmi pare rău să aflu asemenea vești. Dar, pentru cineva obișnuit să înfrunte muntele, cu toate pericolelel lui, sunt convins că vor trece cu bine aceste încercări.
    Multă, multă sănătate și zile cât mai frumoase! 🙂

    PS . E trist ceea ce se întâmplă prin spitalele de pe la noi, modul cum li se vorbește oamenilor de multe ori, atitudinea neelegantă….Păcat!

    • Ooo, eu n-am nici o treabă.Sînt eu un pic mai bleg și dorm mult, dar o pun pe seama medicamentelor.Nu mă doare nimic, iar analizele au ieșit bine.Mai speriată a fost ( și încă este) nevastă-mea.
      Nu știu dacă și în altă parte este la fel, dar aici e așa cum ,pe scurt, am descris.
      Da, păcat!
      Să fiți fericiți!

  14. Cineva a zis că ,singurul loc unde trebuie să trăim(cît ne este dat) este corpul nostru, de aceea trebuie să avem grijă de el…
    Sănătate multă!
    Să fiți bine amîndoi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: