Găşti

Citindu-l pe Dada mi-am amintit şi eu de vremurile tinereţii.

Normal că şi în Cluj erau tot felul de găşti.De familie,de stradă, de cartier, de şcoală, de intreprindere şi tot normal că destul de des ieşeau scîntei din diferite motive.

Nu pot spune că am aparţinut vreunei găşti din cauză că n-aveam dotările specifice, necesare. Muşchi.

Degeaba m-am înscris la judo la Casa de Cultură a Studenţilor Gheorghe Gheorghiu Dej ( că aşa se numea pe atunci) căci după 6 luni de făcut şcoala căderii m-am săturat să tot dea toţi cu mine de pămînt şi m-am lăsat.Am fost înscris şi la culturism, dar după trei luni alţii aveau, deja ,spate trapez, în timp ce eu parcă m-am mai ascuţit.

E drept că pentru a fi prieten cu toţi trebuia să fac o grămadă de treburi, dar îmi plăcea.Trebuia să scriu scrisori de dragoste pentru iubite, să fac teme şi lucrări  şi mai ales să cînt.Tineam la serenade, că trebuiau să se programeze băieţiii, să pot ţine pasul.Chiar m-a întrebat o dată o fată pe cine reprezint.Si cînd i-am spus că pe mine, m-a chemat în parc să cînt numai pentru ea, nu pentru tot blocul.

Mă întorceam într-o noapte de la un chef, cu chitara în spate, cînd pe strada Pietroasă, sub un bec chior vreo 8 inşi se băteau într-o veselie ocupînd toată strada.Ajuns lîngă ei am început să salut şi  să dau mîna în stînga şi dreapta.Toţi mă cunoşteau şi eram prieten cu toţi.

Pe vremea aia nu prea se puneau afişe.Iar publicitatea se făcea din gură în gură, aşa că i-am invitat pe toţi la un pseudo-concert pe care urma să-l ţinem în parcul ( adică la iarbă verde, fără instrumente electronice) din Gheorgheni în prima sîmbătă din luna următoare.

Au fost de acord, s-au împăcat ( adică nu s-au mai bătut), iar eu am avut primii 8 spectatori asiguraţi.

Ceilalţi din trupă au adus de prin tot oraşul  , că aşa eram de răspîndiţi, iar ce am crezut noi că n-o să fie nimic, a ajuns un adevărat recital de muzică şi poezie, la care au participat toţi cei prezenţi.

10 răspunsuri

  1. Am urât nevoia asta de a aparține in adolescenta. Nici n am aparținut nicaieri. In afară de rockoteca si grupul de lectura de la biblioteca. Ciudata alăturare, nu? 😁

  2. Ce amintiri frumoase. Muzica reducea la tăcere toate conflictele. Rar mai vezi în zilele noastre pe cineva cu chitara în mână, cântând prin parc… Acum toată lumea scoate…smartphone-ul! Dar cine mai apreciază talentul celui ce cânta sub balcon?
    Numai bine și Sărbători cu sănătate și multe bucurii! 🙂

    • Au ei, tinerii de acum, modalităţi de exprimare specifice epocii pe care o traversează.
      Să ştii că am văzut şi în parc, şi prin pădurile din apropierea Clujului tineri şi mai puţin tineri cîntînd la chitară şi nu numai.Deci încă se mai poartă.
      Sărbători fericite!

  3. Splendidă amintire! Ești bogat, având asemenea amintiri. 🙂

    Sărbători fericite!

  4. Alte vremuri, alte generatii!
    Fiecare generatie are propria modalitate de exprimare…
    Sarbatori cu pace si liniste!

  5. Faina povestire . Nu stiu de ce , da’ am citit-o cu vocea lui Nae Lazarescu ( in gand desigur ca nu’s ventriloc ) . Mi-a placut 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: