Călătoria

Cîndva

Cîndva

Cîndva

Mai aproape

Nu, nu mai sînt nici ca în prima poză, nici ca în a doua, nici în a treia, nici măcar ca în cea de a patra, care-i mai apropiată în timp de acest acum.De aceea nu zic să mă ascultați pe mine, sau să-mi urmați sfaturile ori părerile. dar vă sugerez să urmați sfaturile lui Adrian https://buceginatura2000.wordpress.com/

Dacă ne uităm pe blogul lui vedem mii de fotografii din Bucegi și deși multe din ele sînt cu aceleași locuri, constatăm că sînt diferite.De ce? Pentru că în natură totul se schimbă.Permanent.

El a traversat Bucegii de zeci, poate de sute de ori în toate direcțiile posibile și de fiecare dată mai descoperă ceva care să-l încînte, să-l bucure, să-l uimească.

Într-o drumeție nu este importantă destinația ci călătoria în sine.

Fiecare moment, fiecare secundă, fiecare metru parcurs merită toată atenția și veți descoperi altceva, mereu altceva frumos, mai frumos, minunat.

Spectacolul naturii merită văzut de aproape, merită trăit în mijlocul ei, iar muntele e un vis trăit cu ochii deschiși.

Bucurați-vă de călătorie, de drumeția în sine!

 

Reclame

20 răspunsuri

  1. Ai dreptate, drumul este interesant, mai ales că, așa cum spunea odată un poet, ținta e cuprinsă în drum.

    Și iar ai dreptate, Adrian merită să fie citit și ascultat, căci experiența si cunoașterea au cuvânt de spus în ceea ce-l privește.

    • Eu sînt amintire.Cum amintire este şi drumeţia de pe vremuri, cînd eram în natură pentru natură.Era ca o împărtăşanie.
      Adrian şi alţii ca el- că sînt mai mulţi- trebuie însoţiţi şi mai ales, ascultaţi.Pentru că ei sînt acolo, pe munte şi au experienţă.Căci acum pare că fiecare drumeţie este o competiţie şi dacă nu-i nimeni să te strunească te poţi accidenta, pot fi accidentaţi şi alţii si mai rău, poate fi rănită natura însăşi prin foc sau rănite animale.
      Mi-a rămas reflexul de a mă bucura de împrejur oriunde aş fi.Merg şi mă întorc de la muncă pe jos, pe aceleaşi străzi, dar de fiecare dată mă bucur de împrejur, de spectacolul străzii, al oraşului.Mereu altfel, mereu nou.

      • Am fost și eu mai puțin chibzuit cândva, dar aveam oarece cunoștințe pentru a mă păstra „pa linia de plutire”, căci am făcut armata la „vântori de munte”.
        Nu, muntele nu reprezintă o competiție, ci mai degrabă delectarea cu natura, care în fiece clipă îți arată ceva nou, nemaivăzut. Doar trebuie să avem ochi de văzut și urechi de auzit. Dar câți dintre noi simt firul de iarbă abia răsărit sau floarea care… nu prea și-ar avea locul acolo?

      • Si nici nu-i nevoie să mergi prea departe.Doar să vrei să vezi.
        De aceea ziceam că acum a fi la munte e un fel de competiţie şi-atunci, normal că n-ai timp să te bucuri de împrejur.Deşi, cei care într-adevăr iubesc natura au timp, chiar şi în timpul unei alergări la maraton, să observe, să se bucure şi uneori, chiar să facă poze.
        Si aici se încadrează şi Adrian şi Călătorul – https://demeseriecalator.com/
        Deci cum ziceai şi tu, trebuie să te abandonezi naturii.

  2. Adevarat ! Natura ofera spectacolele sale gratuit, putini sunt cei care inteleg aceste imagini si vernisaje naturale…Din pacate eu ma izbeac de ” dar am mai fost acolo, ce vrei sa mai vezi?”…si tare ii invidiez pe singuratici, atunci 🙂

    • izbesc…scuze, crenwurstii mei de degete tasteaza aiurea

    • E, cum i-am spus şi lui Mugur, un fel de competiţie şi-atunci apare acel ” eu am fost acolo”, pentru că au văzut deja clădirile şi îşi închipuie că au văzut totul.Păcat!

  3. Imi place sa cred ca si in viata este la fel. Nu destinatia este importanta ci drumul in sine. Doar asa te poti bucura cu adevarat.

    • Si eu cred că este la fel şi în viaţă, mai ales dacă ţinem cont că acest drum începe la naştere şi se sfîrşeşte la moarte.
      N-are cum să fie moartea unicul ţel şi scop.

  4. Foarte preţios sfatul! Să sperăm că avem înţelepciunea de a-l şi urma. Mulţumim!

    • Potecuţă, numele tău spune multe.Pe poteci nu alergi ci mergi la pas mîngîind crengile de pe margini dacă-i prin pădure sau încîntîndu-te cu împrejurul plin de flori, iarbă, tril de păsărele, adieri de vînt…
      Nu mai dau sfaturi, doar sugerez alternative bune de urmat.

  5. Ce poze faine! Amintiri neprețuite și prilej de nostalgie. Deunăzi mă uiatm prin poze vechi și m-am oprit la una pe care aș fi scris și eu cu dor…. „cândva”… Dar timpul trece și anii sapă urme adânci în chipul altădată tânăr. Importantă este „călătoria” pe potecile vieții.
    Mi-a plăcut mult de tot articolul. Mulțumesc din suflet.
    Toate cele bune!

  6. Bune și frumoase sfaturi, dar să recunoaștem că mulți dau buzna prin viață cu ochii și cu gândul numai la țelurile lor…

  7. Mick Jagger pe creste!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: