Poleiul

Dimineaţă, cum am ieşit din scara blocului am făcut o manevră a la Fred Astaire în Dansînd în ploaie şi m-am încălzit instant.

Hopaaa! Deci, e polei.Am continuat să merg mărunt, mărunt pînă mi-a venit ideea să  merg pe carosabil.Acolo au aruncat drumarii diverse chestii şi  nu-i alunecuş.Din păcate, pe  parcursul pe care îl fac în drum spre locul de muncă sînt şi zone  cu sens unic pentru maşini, cu doar două benzi de circulaţie, din care una ocupată de maşini parcate.Cum să te mai înghesui printre cele care circulă  normal, aşa că   pe trotuarul îngust de o persoană am mai făcut o manevră cu care sigur aş fi reusit să iau notă mare dacă m-aş fi înscris la examenul de admitere la Cirque du soleil.

Drumul de 8 km pe care îl fac zilnic dus-întors , îl parcurg în 30 de minute dacă prind toate semafoarele pe verde şi dacă nu, în 40 de minute.Azi am făcut o oră şi-s obosit de parcă am mers o zi întreagă pe munte în sus printre bălării.

Asta mi-a amintit că am prins un Crăciun cu polei.Da era polei total, că nu mişca nimic în tot oraşul, dar noi, care eram tineri şi zmei, neaparat am vrut să mergem în celălalt capăt al oraşului, la colindat.

Alea cururi date de pămînt, lopoşiri ( lipiri), urcat dealul în patru labe şi  pe cînd să ajungem sus ne scurgeam pe  burtă înapoi la bază rotindu-ne  .Ne-am distrat,  am rîs, am cîntat, am colindat împreună cu un grup, care ca şi noi se jucau de-a dominoul  şi spre dimineaţă  am  reuşit să ajungem înapoi acasă, fără să fi reuşit să ajungem la destinaţia propusă.Uzi leoarcă de transpiraţie şi transparenţi de la ploaia care îngheţa pe hainele noastre, ne mişcam şi alunecam în poziţii demne de teatru de pantomimă.

Eu sînt bine. Unii din colegii  care vin pe jos au febră musculară.

Reclame

4 răspunsuri

  1. Sper să nu supăr dacă spun că m-am amuzat teribil. Ştiu că a fost greu dar nu m-am putut abţine.
    Mi-am amintit de o dimineaţă, acum ceva ani. Era ora 5:40, eu eram gata de muncă. Când am ieşit din bloc, totul era negru. Aşa am văzut eu la ora aia, încă noapte fiind. După câteva zile cu zăpadă, m-a bucurat priveliştea şi am ieşit în pas de defilare, curajoasă tare, că nu mai era zăpadă. Direct pe spate m-am dus. Nu în fund, nu pe o parte, pe spate direct. Era sticlă peste tot. Până la muncă am mai căzut de trei ori. Crunt a fost. Deci râd, dar râd cu junghiuri.

    • Am avut noroc să nu cad , decît că am făcut manevre de parcă aş fi dansat pe muzică de Frank Zappa.Povestea un coleg că s-a prins de un stîlp, dar fiind şi acela cu gheaţa s-a prelins pe lîngă el pînă jos.
      N-ai ce face, e distractiv chiar dacă poate fi dureros.

  2. Chiar dacă nu e de râs, când avem parte de o asemenea belea periculoasă, citind povestirea de mai sus, am râs cu poftă. Faza cu Fred Astaire sau Cirque du Soleil m-au făcut să-mi amintesc de niște elemente de „balet” pe care le-am încercat și eu pe ghețuș. Cea mai tare a fost când am agățat în cădere o domnișoară care trecea pe alături și am căzut amândoi… râzând cu poftă. Bine că nu s-a rupt nimic!
    Să sperăm că nu vor mai fi asemenea surprize alunecoase și va veni primăvara asta mai cu hotărâre! 🙂

    • Aşteptă, aşteptăm, că ăştia de pe la meteo ne dau numai veşti rele.Ba vijelii, ba ploi torenţiale, că dacă am ţine cont de ei n-am mai ieşi din casă.
      Să vă fie bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: