Aparate foto

De-a lungul timpului- și a fost ceva timp- am avut tot felul de aparate foto.

Primul meu aparat foto a fost un Smena 8, rusesc.Cel mai simplu și cel mai ieftin aparat foto aflat  în comerțul socialist de pe vremea aceea.Si după aceea am mai cumpărat cîteva pentru folosința în excursii.Apoi a urmat un aparat foto, tot rusesc, dar care știa să facă 72 de poziții pe un film ( celelalte făceau doar 36 de poziții).L-a pierdut cumnatul meu, proaspăt îndrăgostit și însurat.Au urmat o grămadă de alte aparate rusești și un Minolta,japonez.O minunăție.Am dat bani grei, pe vremea aceea, pe el, dar a meritat.L-am vîndut, tot pe bani grei cînd am avut nevoie mare .Cînd au apărut digitalele, fără a mai fi nevoie de film ne-am luat un HP.O chestie micuță, dar care făcea poze foarte frumoase.Avea culorile calde, comparativ cu Nikonul unui prieten, care avea culori reci.După ani de folosință lipeam clapeta de la baterii cu bandă adezivă, uneori cursorul care deschidea obiectivul nu tocmai funcționa, dar cu răbdare își făcea treaba.O reacție a cățelului din dotare și aparatul a zburat din mînă și… n-a mai funcționat.A fost o tragedie în familie, mai ales că ne-am obișnuit să reținem cu aparatul tot  ce ni se părea altfel sau interesant împrejur ( mie și soției mele).Așa că, draga mea s-a hotărît să-mi facă o surpriză și a fost de proporții.Adică, în 2011, de ziua mea, mi-a luat un Fujifilm Finepix S2160.A fost foarte scump la vremea aceea, 8 milioane, dar a meritat și bucuria mea și bucuria ei de a-mi oferi un asemenea aparat.Un DSRL.

Mamăă, ce poze frumoase am făcut cu aparatul ăla! O minunăție de care mă bucur în continuare.Face poze foarte frumoase de aproape și apropie de 18 ori.Cam 2 km.O singură hibă are.Nu țin bateriile în el.Am luat și acumulatori de capacitate mare, dar indiferent cît îl foloseam, nu țineau mai mult de o săptămînă și mă lăsau cînd îmi era lumea mai dragă.Am mai luat ( să aibă și soția) un Fujifilm C1- cel mai mic aparat Fujifilm existent- și care făcea poze la fel de frumoase ca cel mare, atîta că nu știa la fel de multe.Cu toate că e foarte bun, n-am reușit să-l determin să focalizeze unde voiam eu.Mergeam la noroc.Uneori ieșeau și erau foarte frumoase, alteori ieșea focalizat aiurea.Dar era supărător după ce vedeam ce  focalizări face  vultureștiul https://atdoru.wordpress.com/ la picurii de apă.Si ce e mai rău, blitzul n-are putere.Nici la distanță mică, nu reușește să ilumineze suficient pentru o poză curată.Noroc cu turistul https://turistclujan.wordpress.com/ care mi-a zis de picassa și mai reglam fotografiile făcute cu blitz.

Acu doi ani, un nepot plictisit să tot care după el un aparat foto, după ce și-a luat un telefon performant, mi l-a dat mie.Olympus SP-570uz.N-am comentarii la el.Face poze foarte bune,bateriile sînt în el de 6 luni și încă nu s-au descărcat, dar este atît de complicat de lucrat cu el, că merg numai pe automat.Apropie de 20 de ori.Nici descărcatul pozelor nu e simplu, așa că scot cardul pentru a le transfera.Si cu ăsta cam am probleme cu focalizarea.Uneori iese, alteori…

Am primit acum de la alt nepot, care și el tot cu telefonul se descurcă, un Canon-EOS Rebel T1.

Oooo, e super! Stie să focalizeze exact pe ce vreau eu, face poze clare și frumoase, dar mai trebuie să-l studiez.Baiu e că nu merge cu baterii.Are acumulator propriu, specific și cam atît.Deci, mai am nevoie de un acumulator dacă merg în zone unde nu este priză, pentru a-l încărca.Dar  vorba lui nevastă-mea, după ce că l-am primit, îl mai caut și la dinți…

Sînt faine și pozele cu telefonul, dar uneori, nu știu care sînt circumstanțele, dau niște culori tîmpite.Ba pe indigo, ba pe roz și oricum, nu se compară cu obiectivul cu lentilă.

Numai să-mi revină cheful de poze, că am cu ce să le fac.Azi-mîine deschid un muzeu foto…

Reclame

8 răspunsuri

  1. Nu te plangeeeee…ca io nu mai am aparat de cativa ani si slabe sanse sa peimesc vreunul…asa ca sa-mi traiasca telefonu…

  2. Ohooooooo, ce semănăm! Cu Smena 8 am pornit și eu, apoi Zenit TTL… au urmat digitalele dintre care vreo trei le folosesc și în prezent. Vin și eu cu povestea lor, în curând. Baftă!

    • Eu zic că Smena era bun pentru orice începător sau amator.Si ştiu şi profesionişti care făceau poze şi cu Smena.Aparatele ruseşti erau de calitate.Ca de altfel tot ce făceau pe vremea aceea.
      Practic, fiecare aparat a avut povestea lui.Acum am făcut numai o enumerare, în speranţa că îmi revine cheful de făcut fotografii.Că am cu ce.
      Zicea un prieten în urmă cu trei ani, să-mi iau şi alt aparat.La ce bun, că am două.Ei, acum am patru.Doar să mă apuc de treabă.
      Aştept povestea.
      Sănătate!

  3. După ce am plâns mai bine de o lună (cred că eram încă prin clasele primare), bunica m-a „dotat” cu un aparat foto românesc (parcă Pionier, care costase o avere pentru timpurile respective, adică mai bine de 100 de lei, și folosea film 6 x 9, de obicei alb – negru datorită prețului pipărat al peliculei color și a numărului redus de „poziții”. Ulterior (prin liceu) din „economiile” de la restul primit când cumpăram pâinea pentru familion, eu fiind „ăla mare și rău”, cam în doi ani am reușit să adun bani pentru un Smena, pe care l-am folosit până mi-am pus „pirostriile” și m-a „lecuit” coechipiera, aceasta nefiind pasionată de amintiri de la pescuitul prin „baltă”, unde îmi făceam veacul cam des … Și așa a dispărut … pasiunea mea pentru „fotografii artistice” … Cu multă modestie, recunosc pierderile uriașe ale societății prin dispariția subită a … unui mare artist în devenire !!! Așa că m-am reorientat către depanarea televizoarelor, deoarece acasă nu aveam răbdare să stau mai mult decât stă cioara pe par ca să studieze împrejurimile … Ehei … cum trece timpul : acum nu mă scoate nevasta din casă, nici cu făcălețul …

    • Da, ştiu filmele 6/9.Avea un prieten un aparat cu astfel de filme.E drept că la mărire erau mult mai fidele decît celelalte, dar avînd puţine poziţii pe film şi cu cît au devenit mai performante aparatele de mărit şi-au pierdut supremaţia.
      Aparatele foto m-au însoţit, de la vîrsta de 12 ani, toată viaţa.Si îţi dai seama cu cîtă bucurie privim ( cu soţia ) pozele din urmă cu 35 de ani de ex.https://fosile.wordpress.com/2013/01/27/aveam-timp/
      sau împreună cu prietenii pozele din vremuri de demult.
      Si acum ne bucurăm de procesarea pozelor, adică transferarea lor pe calculator şi privirea în parte cu comentariile aferente, dar atunci, pe vremuri le prelucram acasă, cîte o noapte întreagă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: