Asteptarea

Fosile şi pietre

Simteam ca trebuie sa ies din oras,ca trebuie sa merg undeva.Nu stiam unde,dar parca ma tragea ceva afara din oras.Am intrebat un prieten daca vine cu mine afara.N-are importanta unde,dar in afara orasului.Vedem noi unde ajungemSotiile n-aveau chef sa vina sau pur si simplu ne-au lasat sa ne jucam ,asa ca am facut cafeaua aferenta unei zile intregi la sticla,ne-am luat tigari si am pornit.

M-a intrebat unde mergem.Nu stiu,incolo spre Trascau.Vedem noi.

Eram in munte.Ne plimbam incintati de tot ce era in jurul nostru,povestind ce  mai era pe acasa…

M-a intrebat din nou daca cautam ceva anume.

Nu stiu,dar parca  stiu ca sint „lemne” in zona asta.

Fii serios,stii ca nu sint.Nici tu si nimeni altcineva n-a gasit  nici macar o aschie prin zona asta.

Mai hai.

Intii a gasit el unul.Statea cuminte la soare.

Nu-i venea sa creada.A pus sticla cu cafea linga el si a fugit inspre…

Vezi articol original 82 de cuvinte mai mult

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. Numai cine știe să privească cu atenție la toate aceste minunății ale naturii, se gândește și la așteptarea lor de atâția amar de ani, în încremenirea aceea pe care numai piatra o are. Dacă am înțelege asta, am realiza mai bine cât de mici și efemeri suntem pe acest pământ…
    Numai bine și o săptămână frumoasă! 🙂

  2. E clar…doar cine „le” știe le găsește. De ce nu le-ați luat?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: