Bătrînul

De-a lungul timpului am avut tot felul de îndrumători care m-au ajutat să răzbesc.

Pe unul din aceşti îndrumători  l-am întîlnit numai în Bucegi, dar mi-a fost de mare ajutor.Si se pare că nu numai mie.

Eram a doua oară în Bucegi şi urma să merg de la Cabana Caraiman spre Piatra Arsă.

Bineînţeles că nu pe rutele normale, că aşa erau eu pe vremea aceea, mergeam cam direct, să întîlnesc cît mai puţini oameni, să mă pot bucura de munte, de împrejur.

Nu-i vorbă, că nu era circulaţia care e acum pe acolo.Chiar pe traseele consacrate se putea să nu întîlneşti pe nimeni cîte o săptămînă.

La Piatra Arsă trebuia să mă întilnesc cu tovarăşul meu de drumeţii.

Nu mai aveam mult cînd mi-am dat seama că mi-am uitat buletinul la Caraiman.No, ăsta-i bai.Că, avînd părul mare toţi miliţienii voiau să mă cunoască şi mă legitimau.Or, dacă n-aveam buletin la mine riscam să-mi petrec vacanţa prin vreo secţie de miliţie.

Normal că m-am întors.

Iniţial vremea a fost foarte bună, dar se acoperea cerul , muntele cu nori că abia vedeam la cîţiva metri.Eram pe la Jepi, iar alternativele nu prea erau plăcute.Adică într-o parte ceva abrupt fără vegetaţie, cu înclinare mare, iar pe cealaltă latură tot cu înclinare mare stîncăraie.

No, ceva mai atent mergeam fluierînd cînd în faţa mea, prin negura norilor lăsaţi pe fata muntelui a apărut un bătrîn.Mic, crăcănat, aplecat, încălţat în opinci, cu o caciulă de oaie de sub care se iţeau suviţe de păr alb şi care se sprininea într-o botă făcută, parcă  pentru altcineva, mult mai mare decît el.

Am mărit pasul, să-l ajung, că poate avea nevoie de ajutor, dar cînd am ajuns la cîţiva metri de el s-a întors spre mine şi mi-a arătat cu bota nişte stînci.

Am urcat repede pînă  acolo.Sub una era o cavitate.Am nivelat baza ei cu un spaclu ( la toate drumurile aveam la mine un spaclu de zidar, cu care puteam face săpături), cît să încapă două persoane şi m-am adăpostit aşteptîndu-l pe bătrîn.

Norii s-au ridicat şi a început o ploaie zdravănă.După ce totul s-a terminat mi-am urmat calea, dar n-am mai dat de bătrîn şi ajuns la Caraiman le-am povestit cabanierului şi altor cîţiva care erau la cabană.Mi-au spus că au mai fost şi alţii ajutaţi şi îndrumaţi de bătrîn, dar nimeni nu ştie cine este, nimeni nu ştie unde stă sau dacă e om sau altceva.

L-am mai întîlnit prin Bucegi de trei ori după aceea, dar tot fără să fiu foarte aproape de el, şi de fiecare dată mi-a dat o soluţie pentru situaţia ivită respectivă.

Anunțuri

20 răspunsuri

  1. Este atat de interesant ce ai povestit. Daca descoperi alte lucruri despre batran, sa mai scri.

    • Speram să mai aflu cîte ceva de la cei care mai circulă prin Bucegi.
      Ori n-au auzit, ori nu l-au întîlnit, ori se sfiesc să vorbească despre chestii greu explicabile.

      • Eu personal nu l-am intalnit si in Bucegi am urcat doar o data pana la Babe, cu telecabina…din pacate.

      • Poate, dacă mai bîntuie pe acolo, ar ajunge şi la telecabină dacă ar apărea ceva probleme.
        Mă gîndesc eu.

  2. De la articolul trecut mi-am spus că trebuie să fie o „apariție” din ce;le ciudate.
    Eram și eu curios, dar se pare că nimeni dintre cititorii tăi nu l-a mai văzut. Nici eu, dar am făcut Bucegii în condiții destul de bune, sau eram în grup, așa că puțin probabil să ne fi întâlnit cu el în astfel de condiții.

    • Mă gîndeam că, poate l-a mai întîlnit şi altcineva sau că ştie de prin poveştile locului.Poate ştie Adrian ( Buceginatura) ceva despre el.
      Atunci, la cabană era şi un cioban care a povestit că venea, cam atins, de la o cumetrie pe o negură de nu se vedea mare lucru, cînd a primit o lovitură puternică în piept, de a căzut pe spate.S-a speriat rău, crezînd că e urs şi s-a trezit instant, dar l-a văzut pe bătrîn şi la doi paşi de el, hăul.
      A zis că a dat o slujbă la biserică.
      Eu nu prea le aveam, pe vremea aceea cu biserica, dar cînd am pornit, din nou, spre Piatra Arsă, am mulţumit muntelui.

  3. Poate că în fața fiecărui turist rătăcitor are o altă înfățișare, în funcție de percepție. Magia munților, precum cea a deșerturilor.

  4. La mulți ani frumoși cu sănătate și bucurii !

  5. Duhul muntelui?…

  6. Foarte interesanta aparitia Batranului,pentru cei ce aveau nevoie de ajutor;pare un duh benefic…Si eu am batut in tinerete muntii:enigmaticul
    Ceahlau, in toata maretia lui,prin Fagaras,la Urlea,fie vara ori iarna,si
    Bucegii la fel,odata iarna ne-a prins viscolul…N-am avut nici o aparitie,
    desi cred ca exista,dar ne-a vegheat Dumnezeu si n-am avut necazuri…Frumoase amintiri,minunate imagini,simti sufletul inaltat !
    Craciun fericit !

  7. Semnificativ este, pentru mine, ca tu ai fost cel care ai vrut sa ajuți bătrânul. Asta îmi amintește de poveștile populare în care Dumnezeu si Sf. Petru trăiau printre oameni și se implicau in viata acestora, mai ales a celor cu sufletul curat. Eu cred ca poveștile astea populare ar trebui studiate temeinic, caci nu degeaba au fost făcute ele. Tu le confirmi veridicitatea.

    • Dacă nu-mi arăta el locul de popas aş fi rămas pe-afară la dispoziţia ploii sau, mai rău, a fulgerelor.
      Normal că încerci să ajuţi un om, mai ales un bătrîn şi mai ales pe munte, dar nici n-a venit sub stîncă, nici n-a mai apărut.
      L-am mai întîlnit încă de trei ori în Bucegi.
      Poveştile?
      Cum bine spui şi tu, nu sînt poveşti ci relatări ale unor întîmplări reale.Că li se conferă şi conotaţii religioase, nu-i rău.Cred că pentru a nu-i speria pe eventualii ascultători.In general oamenii se sperie, le este frică de ceea ce nu înţeleg.

  8. Sunt fascinata de tot ce tine de muntii tarii noastre…si de misterele lor. Sunteti un norocos.

    • Inseamnă că mergi pe munte și ai avut și tu experiențe mai deosebite.
      Ni le povestești și nouă, nu?
      Da, din punvtul ăsta de vedere, sînt norocos.
      Bine ai venit pe aici!
      La capitolul Intîmplări neobișnuite, mai găsești și altele.

      • Sănătate! Eu doar citesc experiențele. altora și am fost prin țară, dar nu în drumeții pe munți. Am vizitat diverse locuri care m-au impresionat pana la lacrimi. Bicaz, Izvorul Muntelui, Bucegi, Brașov, Predeal… Sunt locurile unde am simțit că mi se înalță sufletul. Încă n am avut ocazia sa urc pe munte pe jos, din păcate.

      • Sper că încă nu-i tîrziu și pentru drumeții.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: