La baza cascadei
Lîngă cascadă
Sub cascadă
Sus pe firul apei
Cascada Pișoaia
Filed under: Chipuri, Excursii, Fotografii | Tagged: Apuseni, Blogul lui Fosile, cascada, Chipuri, Excursie, fotografii, Gaina, Pișoaia |
« Chip La intrare »
9 răspunsuri
Lasă un răspuns
Comentarii recente
fosile la Mirosul victoriaetveritas la Mirosul victoriaetveritas la Nori și flori victoriaetveritas la De călătorie victoriaetveritas la La poale de Retezat victoriaetveritas la … victoriaetveritas la … Magda la … magda la La mulți ani! Magda la Ad uxorem
Fosile şi pietre 
Foarte frumos! Macar o vad la tine in poze. 🙂
E la cîțiva kilometri de unde ați fost voi.
E tare frumos și acolo și toată zona.
Pe unele le-am descoperit doar datorită indicațiilor tale.
Altminteri, este vorba de unghiul din care privești și/sau de… imaginație.
Imaginile sunt superbe! Ai prins unghiuri foarte interesante.
Da, doar din anumite unghiuri se văd.
După ce am văzut primul chip, cel din poza de ieri, am mai căutat şi le-am văzut şi pe celelalte.
Cel de pe firul apei l-am descoperit în poză, acasă.
Si da, trebuie şi un pic de imaginaţie şi bag samă, mie nu-mi lipseşte.
Toată zona este foarte frumoasă.Iţi vine să rămîii acolo definitiv.
N-ar fi o problemă, dar asta ar însemna să vitregeşti alte nenumărate locuri din ţară.
O să mai pun poze.
Am întâlnit multe locuri în care aș fi rămas definitiv. Dar asta ar fi însemnat să transform definitivul într-un permanent tranzitoriu, căci avem multe locuri splendide în țara aceasta, ai dreptate.
În ce privește chipurile, cred că uneori este și șansa de a vedea locul într-o anumită lumină, deci este vorba și de ora la care vezi locurile.
In cazul acestor fotografii unghiul era zero.Căci ne bătea soarele în cap.S-ar putea să fie mai multe chipuri seara, la apus, cînd lumina se joacă cu umbrele crestelor, copacilor, apei, iar imaginaţia ne duce cu gîndul la năluci sau balauri.
Iar dimineaţa, cînd se ridică aburi ape şi împrejurul se acunde prin neguri alburii şi-ai vrea să zbori…
Doamne, cat de frumos e! Chiar ca iti vine sa ramai acolo definitiv… Pentru mine, deocamdata, e mare lucru si faptul ca, datorita tie, m-am putut bucura de maretia naturii (deocamdata) din fata calculatorului. 🙂
În linştea din jur, vocea unei cascade e sunet.
De la soaptă la tunet.
Dar vor veni ele şi zilele cînd te vei bucura de natură din mijlocul ei, nu?
Cu siguranta! 🙂