Rasucita

Fosile şi pietre

Printre dulciurile care mi-au placut foarte mult era si acadeaua aceea in doua culori, alb si rosu, rasucita.In copilarie imi placea taare mult.Imi cumparam una pe care a sfarmam  cu dintii si o  mincam rapid dupa care imi mai cumparam una pe care o savuram toata ziua.

Mergeam la nenea cu caruciorul cu dulciuri si-i ceream o „rasucita”.

Legat de rasucita este si o intimplare din perioada cind eram internat la Liceul de muzica din Cluj.

In curte, pe zidul dinspre Posta, erau si niste ateliere.Cumva, in subsol, ca trebuia sa cobori citeva trepte.Unul din ateliere era al unui sticlar.

Oooo, eram in stare sa stau ore intregi si sa ma uit in jos,la el, cum lucreaza.Stiam intregul proces tehnologic al prelucrarii sticlei .

Lua botul de sticla fierbinte, il fixa pe tub si sufla cite putin, sa-i dea forma dorita.Il mai punea in diverse causuri si iar sufla.In apropiere…

Vezi articol original 268 de cuvinte mai mult

9 Răspunsuri

  1. O adevarata intamplare….cu ghinion! Cred ca , pana la urma , mesterul te-a apreciat mult doar si pentru ca stateai sa il privesti….
    Mno , se mai gasesc si acum rasucite…tare dulci! Fiica-mea e fan rasucite! 😀

    • Ghinionul copilului care visează.
      Mai stăteau şi alţi copii să-l vadă la lucru.
      După întîmplarea asta a pus lacăt pe lada cu sticla fierbinte.Să nu-i mai vină vreunui copil ideea să se joace cu ele.
      Si acum aş mai consuma, dar trebuie dantură specializată pentru ele şi n-am, iar de lins pînă se termină nu mai am răbdare.

      • Nici eu nu mai am rabdare sa termin o acadea , asa ca sar peste placerea asta 😁

  2. Dureroasă amintire. Dar pofta de răsucite tot n-a trecut, nu? Mie nu mi-au plăcut niciodată. Mi se păreau mult prea dulci.

    • Poftă mai am, dar nu mai am răbdare cu linsul sau să ţin în gură cîte o bucăţică pînă se topeşte, că dantură specializată în zdrobit n-am.
      Eu am fost şi sînt în continuare fan dulciuri.
      Cel mai uşor mi-e cu ciocolata aşa că mă conformez.

  3. Nu-mi plac acadelele, dar munca sticlarilor am admirat-o adesea!

  4. Nu ați avut repertoriu , ci doar un onorat auditoriu ! Sunt convinsă că şi sticlarul a povestit altora istoria ….
    Amintiri cu amprentă….

  5. Of, ce amintiri frumoase… Iar anii trec și tot trec, iar amintirile rămân în urmă. Îmi amintesc că tata a venit odată de la București cu niște acadele răsucite în…. 3 culori! Așa ceva chiar nu mai văzusem. Nu m-am îndurat să o ronțăi pe a mea imediat, ci atâta am savurat-o, căci mi se părea ceva de vis. Acum mai gust de pe la Sara acadele și alte dulciuri care îmi amintesc de copilărie…
    Numai bine și o ună august plină de bucurii!🙂

  6. O adevarata arta prelucrarea sticlei ,frumoasa amintire !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: