Ghid

Prin anii 70 am fost şi eu ghid.

Nu ceva autorizat, cu carte de muncă şi celelalte, ci doar în vacanţe, pentru a da o mînă de ajutor OJT-ului care, deşi avea ghizi autorizaţi, aceştia preferau excursiile externe.

E drept, am urmat şi ceva cursuri de prim ajutor, că la restul mă pricepeam.

Nu era pe plată, dar normal că eu nu plăteam cazare şi masă şi mai beneficiam de cîte un sejur ( de odihna) pe la staţiunile OJT-ului din ţară.

Preferam să merg cu grupurile de tineri, de vîrstă apropiată de a mea pentru că vorbeam aceiaşi limbă, rîdeam la aceleaşi glume, ascultam aceiaşi muzică, dar se mai întîmpla să iau şi cîte un grup de adulţi.

Trebuia să plimb un grup de telectuali prin Apuseni.Aşa mi-au cerut ei.Degeaba le-am explicat că e foarte mare suprafaţa, că ei erau convinşi că o putem acoperi într-o săptămînă.Aş fi putut refuza grupul, dar urma să primesc şi ceva bani cu care aş fi putut să-mi iau o pereche de ghete de munte, de Clujana foarte faine şi care au fost, deja, testate de militari.

Deci, ne-am pornit.

N-am să povestesc traseul sau toată excursia pentru că, aşa cum se întîmplă întotdeauna, era unul, de vreo 45 de ani care le ştia pe toate.Orice spuneam, orice rută alegeam, orice loc de popas, loc pentru corturi, loc pentru foc, etc, el avea de comentat şi normal, făcea altfel.Doar era Domnul Doctor.

La un moment dat mi-a ieşit pe nas, i-am învîrtit un pic prin pădure, de nu mai ştiau unde sînt şi le-am spus- încolo e Clujul, încolo e Cîmpeniul, mai departe vă conduce domnul doctor.Eu plec.

Si am plecat.Le-am trimis, după o zi, un pădurar să-i scoată din pădure şi să-i ducă la o gară şi am dat telefon la OJT să le spun unde le este grupul.

A fost mare scandal, mai ales că ceilalţi l-au cam bumbăcit pe dl.doctor iar şefii de pe la partid şi de pe la OJT nu aveau ce să-mi facă, căci nu eram angajat.

O vreme nu m-au mai chemat, dar nu era nici un bai.Aveam ce face în timpul meu liber.

De aceea nu-i invidiez pe ghizii autorizaţi.Mai ales cînd merg cu grupuri  sau cu persoane care au impresia că cei cu care drumeţesc sînt slugile lor.

27 Răspunsuri

  1. In orice domeniu ai activa, mai devreme sau mai tarziu dai peste un „Domnul Doctor”. Cunosc tipe care au avut ghinionul sa se marite cu unul…🙂
    Finalul m-a dat pe spate.😀

    • In acel caz a fost dl.doctor.Altă data a fost altul, dar cel mai cumplit a fost într-o drumeţie cu elevi însoţiţi şi de un profesor de geografie, dar care habar nu avea de orientare, nu cunostea plantele, nu ştia ce lemn este bun de foc şi nimic din ce trebuie să faci sau să nu faci în natură, dar era deştept.
      Păi, dl.doctor avea pretenţia să-i fac foc, să-i pregătesc mincare şi alte chestii.Ori eu nu pentru aşa ceva eram acolo.Plus n-aveam răbdare să-i explic fiecare hotărîre luată în funcţie de tipul de teren, de locul de plasare a corturilor, etc.
      Au stat două zile la corturi pînă i-a preluat pădurarul.Două zile în care s-au certat toţi cu toţi şi fiecare cu dl.doctor.
      În aceiaşi vară cu unul din acel grup am fost pe munte şi a fost o adevărată drumeţie în natură.Dar omul s-a lăsat pe mîna mea şi a fost foarte mulţumit pînă la sfîrşit, încît mi-am putut cumpăra ghetele rîvnite.

      • Scenariu de film ai tu aici, jur! Parca si vad…😀

      • La cîte am văzut, prin cîte am trecut în nenumăratele drumeţii pe munte de-a lungul vieţii ar putea fi nenumărate scenarii de film, dar nu mă pricep şi nu mă bag.
        Sînt atît de frumoşi Apusenii şi stiu locuri atît de frumoase, deosebite, speciale încît acea drumeţie ar fi putut fi o încîntare perpetuă pentru fiecare din acel grup.
        N-a fost să fie.

  2. Ar fi să-ți spun lucruri cunoscute, că relația ghid-călător ar trebui să fie una de parteneriat, că ghidul știe mai bine, căci de aceea este ghid, că…
    Am să spun doar că, cu cât cunoaștem mai multe, cu atât ne dăm seama cât de puțin cunoaștem. Întreaga viață ne este popas de învățătură.
    N-aș vrea să fiu în pielea „domnului doctor”.

    • A fost de mult.Eu eram un mucea de 16-17 ani.Normal că dl.doctor s-a dat mare şi important.Atîta că n-avea cu cine, că eu am zis „pui joaca!”
      Degeaba înveţi toată viaţa dacă nu aplici ceea ce ai învăţat.
      Acum sînt şi mai „deştepţi” cu toţii, şi datorită internetului.Cred că e mult mai greu pentru ghizii montani.

      • Ai punctat foarte bine. Doar că, învățarea fără aplicare nu este învățare. Este doar acumulare stearpă de cunoștințe.

        Internetul este o mare capcană, dacă nu știi ce să alegi și unde și cum să aplici. Cred că le este greu ghizilor de azi, mai ales cu aplicarea disciplinei montane, atât de necesare. Azi, mai mult ca niciodată, turiștii se cred pe munte ca pe bulevard.

      • Mă gîndeam la Adrian, https://buceginatura2000.wordpress.com/
        El este ghid autorizat și normal, însoțește turiști prin Bucegi.

  3. Se stie: munca cu omul este cea mai grea! Vad ca ai dat dovada de curaj , avand in vedere in ce timp ai facut asta , cand puteau sa iti puna in carca cine stie ce! Un adevarat haiduc! 😀
    Nea’ doftoru si-a meritat pedeapsa…bine ar fi fost sa plece singur din grup si sa se rataceasca,, nu sa traga si victime colaterale dupa el…

    • Oricum a fost mare scandal, dar nu i-am lăsat să moară ci le-am trimis un pădurar.Că omul a ajuns după două zile, aia nu era treaba mea.
      N-aveau ce să-mi facă, căci oamenii au venit de bunăvoie cu mine, știind că nu sînt autorizat,
      Eram elev.
      Avantaj eu.

  4. Ahh, aş fi vrut să fiu acolo. Nu în grupul abandonat. Acolo… aşa, să văd de pe margine totul. Bine ai făcut. Dl.doctor a meritat- din plin. Frumos ar fi fost să rămână singur.

    • Asta nu se poate.Nu poți să lași un om singur, care nu știe să se orienteze, pe munte, în pădure.Nu poți ști ce direcție va lua și e greu de găsit chiar de echipe specializate (salvamont, armată,miliție).Pe vremea aceea nu erau telefoane mobile, nu erau GPS-uri.
      Dar un grup, cu loc de campare, corturi a fost găsit usor de pădurar.
      Simplu.Nu le venea să creadă că îmi strîng lucrurile și plec.Iar după ce am plecat erau convinși că mă voi întoarce, că n-au strigat după mine.
      S-au înșelat și s-au descărcat pe vinovatul principal.

  5. În general, gurile bogate nu știu nici să se orienteze. Nici după punctele cardinale și nici după mediul social în care trăiesc. Nu știu dacă respectivul a învățat ceva din această pățanie, dar e posibil să fi avut măcar o jumătate de oră de meditație vis-a-vis de atitudinea tipică grandomanilor. Care, din nefericre, nu sunt numai doctori…

    • Eu am mai avut astfel de experiențe și cu alții.Cea mai urîtă a fost , cum am mai spus mai înainte, cu un profesor de geografie care însoțea elevii cu care am pornit în drumeție.
      Nu cred că-și schimbă atitudinea. pentru că nici persoana (ghidul) nu este aceiași.Iar un adult se gîndește de două ori înainte să-i dea peste degete celui mai refractar din grup.
      Ghinionul lor a fost că mie mi se fîlfîia de statutul lor social.

  6. Câtă dreptate ai… Avem un neam ghid pentru țări străine… Vai de capul lui, ce ne mai povestește!

    • Cred că acum e mai greu și pentru cei care sînt ghid pentru tări străine.Pe vremuri erau ceva mai disciplinați oamenii.Exista, totuși, riscul de a nu mai putea merge în vreo altă excursie, dacă ghidul îi făcea o caracterizare negativă.

  7. Mi se intampla si mie (total lipsita de orientare in natura) sa fiu „desteapta” cand iesim cu sotul🙂 . Norocul meu ca nu se lasa pe mana mea, dar nici nu ma lasa prada salbaticiunilor.

    • Îți este, totuși, soț.Altfel vorbești în condițiile astea.
      Cred că ar fi ultima lui greșeală, în viața asta!…

  8. Cât aș vrea și eu să pot pleca într-o zi așa de la serviciu, lăsându-i pe cei mici în grija mămicii x sau bunicii y, foarte pricepute în ale educației😉 . Cred că în toate domeniile ne lovim de astfel de … specialiști.

    • Atrunci nu eram la un serviciu.Prestam din timpul meu liber.Iar oamenii, dacă au avut încredere să pornească cu mine pe munte trebuiau să mă asculte, căci intenția mea era să le ofer o drumeție frumoasă și relaxantă.
      Este cît se poate de clar, că cei din acel grup n-au mai mers vreodată într-o excursie în care figura și acel doctor.
      A fost și vina lor căci l-au aplaudat.

  9. Ei, da, e o diferență între ”ghid” și ”călăuză”!

  10. O fi fost el doctor, dar nu în turism. Trebuia să-și dea seama, dacă avea un pic de bun simț.

    • Petru, era genul care le ştie pe toate.
      E drept că ştia multe, dar atunci ce nevoie avea de un ghid?
      Trebuie să meargă singur pe munte.
      Atîta doar că n-avea cine să-i admire cunoştinţele şi umorul…
      Mie mi-au ieşit pe nas glumele lui, care toate aveau ca ţintă priceperea mea în ale naturii şi muntelui.

  11. Neplăcută întâmplare! Asemenea personaje au „darul” de a-ți strica orice bună dispoziție, într-o călătorie. Dacă tot mergi pe mâna cuiva care este cunoscător, e mare lucru să ai încredere în experiența lui. Bine, sunt și excepții triste. Așa am pățit când am fost în excursie în Grecia, iar ghidul nostru ne tot spunea că el s-a plictisit de acele locuri și nu mai are chef să ne ducă peste tot!!!??? Mi-a plăcut curajul de a-i lăsa baltă pe acei turiși, care nu păreau deranjați de…. domnul doctor. Dacă ar fi intervenit și l-ar fi potolit, nu se ajungea aici.
    Numai bine!

    • Stii tu, curajul tinereţii.Cînd ţi se cam fîlfîie de toţi.
      Bine că nuj mi-a venit ideea să-i fac vreo farsă, că atunci era mai rău.Si pentru mine.
      Sănătate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: