De-ale părinţilor

Azi-dimineaţă în drum spre lucru m-am întîlnit cu un prieten.

Normal ne-am salutat cu bucurie şi l-am întrebat ce face acolo.

Stau, zice şi mă uit cum merg alţii la muncă.

Că eu m-am lăsat.Da nu-i bai, că am din ce trăi.

Da de ce te-ai lăsat? l-am întrebat.

Păi, de cănd s-a mărit  mimimum pe economie, aştia ne-au tăiat sporul de vechime şi cîştigam mai puţin decît înainte.

Da, zic fetiţa ta ce mai face?

La naiba! A plecat de acasă.E cu unul şi stau în chirie.

Bine mă, da ce-ai vrut? Să stea cu voi şi să crească nutrii?

Coabitează, zic.

Să se căsătorească, să facă unu, doi, trei copii şi-apoi n-au decît să muncească şi să coabiteze cît vor , că la 31 de ani ai lor doar muncesc – să facă carieră.Si cînd s-or trezi că vor familie o să fie nişte legume zbîrcite şi îmbătrînite înainte de vreme şi or umbla  la medici  să le facă aspirări şi să-i invitro-eze şi alte manevre nu numai costisitoare, dar care le pune şi viaţa în pericol.

Adică, vrei să fii bunic?

Da, vrem să fim bunici.Pînă sîntem încă tineri, nu cînd om fi mumii.

Da cu ei aţi stat de vorbă?

Pînă acum am tot încercat, dar nu prea au ascultat, dar o să mergem toţi bătrînii- şi noi, şi ai lui- la ei să-i luăm la întrebări.

Merg că eu nu m-am lăsat de servici.

Servus!

Servus!

10 Răspunsuri

  1. Vremurile alea in care te casatoreai fiindca te ajuta la repartitie si iti dadea statul casa s-au dus de mult… Cum sa faci unul, doi, trei copii si abia dupa aia sa muncesti?! Cu ce sa-i cresti? Ideea aia adanc inradacinata ca acolo unde sunt doi merge si al treilea, ca o strachina de mancare in plus se gaseste oricum ma scoate din minti. Un copil nu e un animal de companie, desi si aluia trebuie sa-i oferi grija si atentia ta. Un copil are nevoie de mult mai multe, iar in ziua de azi educatia costa. Ce faci, scoti odrasle pe banda, care mai tarziu iti vor reprosa ca au luat startul prost in viata, doar asa… ca vor mamaie si tataie nepoti? Da’ las’ ca o sa-i creasca asa cum se cuvine tataie ala fara serviciu!
    Ma scuzi ca m-am ambalat, dar ma doare cand vad in jurul meu atatia copii amarati, facuti doar asa, ca sa aiba cine sa le aduca parintilor un pahar de apa la batranete!

    • Cei în cauză au deja o situaţie.În plus, au ce să moştenească,chiar înainte de decesul părinţilor.Deci nu se pune problema.
      Prietenul meu îşi face griji că nici nu-şi trăiesc tinereţile, nici nu-şi întemeiază familia pe care şi-o doresc.

      In ce priveşte paharul de apă de care ziceai, nici nu-i sigur că bătrînii o să vrea apă…

      • Ei, daca au o situatie, e cu totul altceva. Multi insa nu au si reactioneaza la fel, eu la ei ma refer. Cat despre chestia cu traitul vietii… Fiecare are prioritatile lui si poate ca printre ele nu sunt copiii. Asa cum nici copiii nu sunt pentru toata lumea (eu mi-as fi dorit). Mi se pare ciudat ca oamenii au nevoie de o patalama pentru orice, doar sa faci copii e la liber… si uite asa ne „diluam” ca natie si dupa aia ne miram ca ajung sa ne conduca niste cretinoizi.🙂 😀 Corect, si s-ar putea sa nici sa nu ni se faca sete.

      • Inteleg.
        Oricum, eu n-am generalizat.
        Iar el ( tataie ), ca tată, presupun că ştie despre ce e vorba în cazul tinerilor.
        Din cîte am înţeles la o discuţie pe această temă cu colegii, se pare că ,in cazul coabitării consensuale, copilul figurează doar pe numele mamei.
        De aceea vor unii părinţi o „patalama” pentru ca chiar de la naştere, copilul să figureze cu doi părinţi nominalizaţi.
        Incurcate-s căile legislaţiei actuale.

  2. Privind cu atenție în jur, adică la rude, prieteni, colegi, vecini, precum și la cei legați de ei într-un fel sau altul, constat cu surprindere că ezită să-și întemeieze familii, adică să se căsătorească cu persoane de sex opus și să facă și copii, exact aceia care ar avea cu ce…😦

  3. Da, o realitate tristă a zilelor noastre. Mulți ezită să-și facă o familie, iar alții care o fac, nu știu, după o vreme, cum să încheie mai repede socotelile între ei! Oamenii de azi nu mai caută aceleași idealuri și valori, așa cum erau ele statornicite la generațiile anterioare….
    O duminică bună!🙂

  4. Iote inca unu nemultumit de copchil, cum o da nu e bine: ca s-o mutat de acasa, ca coabiteaza, ca nu face copchil. E treaba lor.
    Eu zic sa ii lase sa faca ce vor! daca vor cariera si sunt pasionati de asta? daca nu vor nunti? daca nu vor sex? Daca nu au rabdare si nu vor copii? Sau daca nu pot si le e jena sa zica de problemele medicale?

    Daca tot le sunt asa dragi copiii altora, uite, sunt atatia abandonati sau in pragul abandonului ce au nevoie de sansa la viata; pe langa biserica in berceni sunt cativa adulti ce vin si fac meditatii gratuite si ajuta la teme, invata sa coase pe copii etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: