Bucegi.Amintiri și păreri

Se pare că cu ocazia mai multor mutări s-au pierdut unele din filmele mele vechi, de prin drumeții.De aceea intru de multe ori pe la Adrian, https://buceginatura2000.wordpress.com/

să mă uit la poze.Si mă bucur de fiecare dată cînd gasesc unghiuri cunoscute, de parcă aș fi fost eu acolo și aș fi făcut acele poze.

Chiar mă gindeam zilele astea, că dacă aș merge cu Adrian pe munte tare multe am avea de povestit.De cum a fost acolo, comparativ cu ce este acum,…da de aia știi, dar despre, acolo ai fost…și cîte altele.

Cred că ar trebui să-și ia și el concediu .

In general sint de acord cu toată lumea, dar ca să cred ceva trebuie să cercetez și să ,ă lămuresc singur.

Tin minte că un pădurar mi-a făcut capul mare cu un loc special unde prin vremuri demult apuse au avut loc, sute de ani, sacrificii umane.

Buuun.Așa că intr-o vară mi-am adus scule- lopată,hîtleț, tîrnăcop, daltă și ciocan- și m-am apucat de treabă.Adică, in mai trei locuri care au putut fi alese ca loc de sacrificiu am decapat iarba și pămîntul pînă la rocă, iar cu dalta și ciocanul am spart rocă.Apoi, cu ajutorul unor crengi mai lungi ( aproximativ 170 cm) intre care am pus la capete niște bolovani, în total să ajungă la aprox.70 kg,adica inăltime și greutate medie pentru un om, pe care le-am impins, aruncat, răsturnat de pe stîncă.Am decapat locurile unde au căzut pseudo-momîile mele și am scos bucăți de rocă.

Muncă grea, dar dupa ce am ajuns la Cluj le-am dus la laboratorul școlii, air cui ajutorul profesorilor, la laboratorul de medicină legală a orașului.

Din experiențele locurilor știute de sacrificii  umane- de ex.mayași- oricît timp ar trece, tot rămîn urme, dar pe eșantioanele aduse de mine din Bucegi nu s-au găsit nici urme de sînge, nici așchii de oase.Deci, în locul numit pe atunci Palma lui Dumnezeu, iar acum Altarul Zeilor, chestia cu sacrificiile este doar o poveste de amețit turiștii.

A, că te simți  cumva special, că ai senzația că intreaga lume este la picioarele tale, că la 180 de grade, tot imprejurul pare că ți se inchină sau că iți vine să zbori- nu-i exclus ca unii sinucigași să-și fi luat zborul de acolo-este cu totul altceva.

Da, într-adevăr  sînt în Bucegi , ca și prin alti munti de la noi din țară niște locuri mai speciale.Dar asta ține de magnetism, de energii , de schimburi  de energii,de distorsiuni energetice.Unele sînt cunoscute de toată lumea, altele de mai puțini și altele doar de unii.

Unele din aceste locuri, mai nou, sint puse pe seama Dacilor.

Păi, fraților dacologi., am înțeles că Dacii erau un popor greu de cucerit sau nici nu-și puneau problema asta din moment ce zonele locuite erau in locuri ușor accesibile, dar înainte  de intervenția romană și inainte de daci, unde ar fi stat un popor.Nu în locuri greu accesibile? Iar ascunzătorile, depozitele de hrană sau de averi , locurile lor sacre n-ar fi fost în zone doar de ei știute și inaccesibile?

Păi, cei mai inalți munți sint Făgărașii, apoi Retezatul, apoi Parîngul și abia pe locul patru se află Bucegii.De ce să fi ales un loc usor accesibil, pe unde , la fel ca și acum, să se flendurească oricine trecea prin zonă?

Așa că, dacologilor, dacă vreți să  găsiți ceva urme preistorice căutați printre meterezele Făgărașilor, prin Retezat sau Parîng , iar zonele cu energii și distorsiuni le puteți găsi prin toți munții nostri.Trebuie doar drumețit.

Am mai făcut și alte cercetări prin Bucegi, dar deocamdată ajunge.

19 Răspunsuri

  1. Legendele spun… Iar uneori ele au un sâmbure de adevăr. Eu am crescut aproape de acești munți, tatăl meu și prietenii săi din tinerețe i-au străbătut de-a lungul și de-a latul, dar astfel de legende despre Bucegi n-am auzit. Poate nu mi-au fost mie urechile destul de ascuțite?
    Oricum, poveștile Bucegilor sunt frumoase, iar drumeția pe potecile lor este benefică.

    • Eu am auzit multe și aproape la toate le-am verificat sîmburele de adevăr.Doar cîteva s-au dovedit a fi adevărate, majoritatea fiind din timpuri aproapiate.De pe vremea războiului.
      Pe de altă parte, poate că am greșit eu modul de cercetare.
      Deci, mai este loc de interpretări.
      Așa cum spui,fiecare drumar care a călcat Bucegii- si nu numai- are experiențele proprii, poveștile proprii și în mod sigur toate sînt frumoase.

  2. Bucegii rămân mereu aproape. Nu numai în ceea ce priveşte distanța, ci şi prin amintirile care mă leagă de ei. Legendele spun multe. Cele spuse par uneori incredibile. Şi poate că sunt. Căutarea sâmburelui de adevăr este o aventură incitantă şi o provocare permanentă. În asta constă, de fapt, „foamea” nedomolită a căutătorului… ☺

    • Cu timpul m-am mai liniştit.Mai caut una alta, dar mai mult prin scripte, hărţi.Mai ales acum că nu mai fac faţă nici la căutări de pietre pe teren.
      Dar pe vremuri, ne-am găsit cîţiva „căutători ” şi de găsirile noastre au beneficiat Muzeul de Istorie al Transilvaniei şi alte cîteva muzee din zonele de căutare.

  3. Sunt maxim de convinsa ca , la fel ca la povestea cu padurea si mosul care te-a ajutat , si in Bucegi ai avut niste aventuri bune de asternut pe blog. Iar eu abia astept sa le citesc.

    • Au mai fost ele prin toţi munţii şi pe toate dealurile pe unde am umblat.Numai trebuie să mi le amintesc în amănunt.Uneori se amestecă în memorie şi trebuie să le aleg.
      Or mai fi.

  4. Inloc de „dalta si tarnacop”, poate 1/2h de stat in acel loc, intr-o pozitie comoda, libera de ganduri, numai… „urechi „, ar fi fost de incercat…🙂

    • Am făcut şi asta,că a durat cîteva zile pînă cînd am terminat ce mi-am propus.
      Prin alte locuri din Bucegi şi nu numai am avut ce auzi, ce vedea şi mai ales, ce simţi.
      Nu-şi găseau locul aici.

  5. Dacii nu faceau „sacrificii umane”, trimiteau …soli ceresti!

    • Aha!
      Dar cum făceau asta?
      Care era modalitatea fizică de a-i trimite?
      Si doi- acest teritoriu a fost locuit numai de daci?
      Hai, mai ajută-mă să aflu ce nu ştiu şi nici n-am găsit izvoare pe care să le pot cerceta!
      Multumesc!

      • II aruncau in sulite (f imp!) dar nu oricine era demn de cinstea asta!”Mesagerul” trecea mai inainte printr-un ritual de purificare…
        Da, „numai” de daci!
        Ce ai vrea sa stii? Si doi- poti „handle the truth”?🙂

      • Chiestia cu suliţele am vazut-o şi eu în filmul Dacii, dar chiar aşa era?
        Din păcate istoria noastră zace prin arhivele de la Budapesta, Viena şi Vatican, iar la şcoală am învăţat, din zona noastră ( SV, V, NV) numai despre unele cnezate şi cam atît.In rest doar despre Moldova şi Tara Românească.
        Oare cine ar fi interesat să nu ne cunoaştem istoria adevărată?
        Oare de ce sînt dezinteresaţi istoricii noştri de a ne arăta propriul nostru trecut?

  6. Sunt multe legende în jurul munților noștri. Iar Bucegii, care sunt cei mai vizitați, nu duc lipsă de mituri mai mult sau mai puțin credibile. Tocmai asta le sporește farmecul, pentru cei care îi străbat cu piciorul, în lung și în lat. Ar fi faină o întâlnire cu Adrian. Este mai mult decât pasionat de acești munți minunați. Iar un schimb de impresii și experiență ar fi foarte fain.
    Numai bine și zile minunate de primăvară!🙂

    • Mergînd şi stînd mult pe munte am aflat o grămadă de poveşti.De la ciobani bătrîni, de la pădureni, de la călugări.
      Pe unele le-am verificat-atît cît am putut- altele nu trebuie verificate ci trăite.
      Am senzaţia că foarte multe „legende” şi „poveşti” au fost inventate după 1989 de diverşi „paranormali” şi „dacologi” .
      Si eu m-am gîndit la o drumeţie cu Adrian, dar dacă s-ar fi întîmplat în urmă cu, măcar, 10 ani ar fi fost şi posibilă.Acum e mai greu dinspre partea mea pentru că nu mă văd în stare să parcurg niste trasee pe care, dacă nu le cunoaşte deja, aş vrea să i le arăt.
      Sănpătate!

  7. In copilarie, când trenul trecea prin Buşteni şi se vedea Crucea de pe Caraiman, știam că sânt mai aproape, cam pe la jumătatea drumului spre casa mea departe de casă, Făgăraşul meu drag și minunatele meleaguri învecinate. Aşa că nu pot decât să mă bucur mult citind despre experiențele tale…fosile…proaspete🙂

  8. Lăsați legendele în pace! Mie îmi place să le aud și să cred în ele!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: