Zidirea peșterii

Umblam brambura prin Apuseni într-o vară.Căutam locuri mai speciale, mai spectaculoase pe unde să merg cu diverși turiști.

Obosit de umblătură, cătărări și cotrobăiri prin tot felul de grote și peşteri, m-a prins noaptea fără să-mi fi făcut un adăpost așa că am strîns crenguțe și frunze sub un copac din apropierea unei stînci și m-am culcat.M-a trezit un zgomot continuu.Era un fel de gîjăit din mai multe voci de bărbați.Normal că curios, am mers în direcția din care venea zgomotul și la baza stîncii, lîngă un foc de tabără am văzut vreo zece bărbați grupați în jurul unui sicriu în care era un tînăr, iar la baza stîncii alți bărbați zideau, închideau cu pietre și ciment intrarea intr-o grotă.

Cei din jurul sicriului ziceau cu voce joasă, gîjăită, rar

Hai Vasîle, hai afară

Să mai vezi soarele iară.

Bărbații se tineau pe după umeri și se legănau în timp ce repetau aceleași cuvinte, aceiași chemare.

Văzîndu-mă, m-au prins și pe mine între ei și au zis

Lasă Vasîle pietrele

Hai să te cununi cu soarele.

Hai Vasîle, hai ficior

Că amu ai și martor.

Eu eram martorul la cununie.

Nu prea mai eram încîntat  de ce se petrecea acolo, îmi era și frig, dar parcă un frig care mă țintuia de pămînt și care îmi făcea pielea de găină.

Nu mai era mult pînă la răsăritul soarelui și înainte să pună ultima piatră, prin crăpătura ramasă s-a strecurat un fel de fum.

Atunci au luat mortul din sicriu și l-au dezbrăcat, m-au dezbrăcat și pe mine și ne-au dus la o apă din apropiere .

Au spălat mortul, iar pe mine m-au stropit cu apa aceea rece, de-mi clănțăneau dinții și m-au frecat pe tot corpul cu niște buruieni, după care m-au bătut peste picioare, pînă la genunchi cu urzici.

Am crezut că mor de usturime.Eram numai beșici și rană vie.Tremuram tot de durere.Noroc că n-a trebuit să particip și la înmormîntare, că nu suportam pantaloni pe mine.

Bărbații rămași la gura grotei au terminat de zidit și au plantat iederă să acopere total intrarea, iar după ce s-au spălat și ei în pîrîu, m-au doftoricit pe mine cu…vaselina cu care ungeau roțile căruțelor.Mi-a ajutat la vindecare, dar o săptămînă, permanent mă trecea pișu de durere  si atunci am aflat la ce am participat.

Tînărul, Vasile, a murit în peșteră, iar ritualul a fost făcut pentru a-i scoate sufletul afară și înainte de înmormîntare, să nu bîntuie.

Pe mine m-au urzicat pe picioare,  martor fiind la cununia cu soarele dimineții, să nu mă tragă și pe mine pămîntul, după înmormîntare.

Eu m-am nimerit acolo ca prostul, căci tinerii știind ce-i așteaptă, au fugit din sat.

Inainte să plec din zonă, un bătrîn mi-a spus să nu intru în peșteri, cam un an și ar fi bine să nu mai merg pe-acolo o vreme.

Ce să mai merg, că mi-a trecut pofta de drumeții prin Apuseni, de curiozități, de ritualuri.

Cînd am mai trecut pe acolo nici nu se putea ghici că în spatele stîncilor este o peșteră.

Acum sînt destul de multe peșteri zidite sau închise în Apuseni, dar numai din cauză că sînt valoroase și pentru a nu fi vandalizate.

 

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. Chiar dacă subiectul are o doză de tristeţe – cu toate că moartea este percepută de multe ori ca fiind accesul către o treaptă spirituală superioară -, contactul cu tradiţii/ritualuri neştiute (încă) se dovedeşte a fi reconfortant. Iar munţii Apuseni au fost şi rămân un tărâm de poveste, în cel mai frumos înţeles al expresiei… Gânduri bune la sfârşit de săptămână!

    • In desele drumeţii pe munţii noştri şi în special prin Apuseni, am participat la tradiţii şi ritualuri,multe de-acum uitate.Dar niciodată pînă atunci n-am trăit ceva la fel de agresiv.
      Da, Apusenii sînt tărîm de poveste şi mă bucur că eu am fost unul din cei care au participat la poveştile lor.
      Gînduri bune, mereu şi un sfîrşit de săptămînă plăcut!

  2. Straniu ritual, ceva anacronic, ca din altă lume sau, poate, ca în vechiul Israel unde morții erau închiși în peșteri!…

    • Intenția era de a scoate sufletul omului din locul morții.Adică din acea peșteră.Si de aceea, după ieșirea lui, a sufletului, la răsăritul soarelui, peștera era zidită.
      Odată reîntors sufletul în trup, putea fi spălat trupul și pregătit pentru înmormîntare.Iar spălarea se făcea numai in apă curată, curgătoare, de munte.
      Protecția martorului era dură, dar sînt convins că era justificată.

  3. Ce întâmplare interesantă. Oamenii țineau cândva foarte mult la aceste ritualuri. Orice moarte năprasnică, trebuia „rezolvată” cu un astfel de ritual de „eliberare” pentru sufletul celui dispărut. Faza cu „martorul” mi s-a părut cea mai interesantă.Deși… cam usturătoare experiența.
    Multe amintiri se strâng dintr-atâtea drumeții.
    O duminică frumoasă! 🙂

    • Experiența urzicării a fost cumplită.Nu-i doresc nimănui așa ceva.Dar sînt convins că a fost justificată de experiența timpului trecut.
      Intr-adevăr multe amintiri și experiențe am strins de-a lungul timpului în drumețiile mele și nu toate pot fi transmise oricui.
      Să fiți, mereu. fericiți!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: