Calea licuricilor

Fosile şi pietre

Eram la Rohia la tatal calugarului pentru care am venit si care ne-a spus ca ar fi bine sa ajungem la manastire dupa slujba de noapte.Asa ca am dat o mina de ajutor la hranit si adapat animalele,am baut lapte prospat muls,direct din sustar si pe la zece (22) ne-am pornit.

Manastirea se afla in mijlocul unei paduri de fag,la citiva kilometri de sat,aproape de virful muntelui.Atunci era un drum frumos asfaltat si ici-colo  la cite un refugiu cu banci erau becuri.Noi mergeam povestind vrajiti de frumusetea padurii,de linistea tulburata doar de tipatul vreunei pasari de noapte si de sunetele specifice padurii dupa canicula zilei.Si tutul era iluminat de o luna rotunda si mare ,cit sa o cuprinzi cu ambele brate.La un moment dat,opriti sa fumam o tigara ,taceam privind lumina lunii filtrata de frumosii copaci,cind i-am zis lui Florin ca pe partea stinga a drumului sint licurici,iar pe partea…

Vezi articol original 148 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: