Necunoscuta de la Diham

Era pe la sfirsitul anilor ’70.

Ma intorceam dintr-o lunga drumetie prin Bucegi si m-am oprit la Diham pentru, macar o noapte de odihna intr-un pat.Ca mi s-au scrijelit oasele de atita dormit pe pietre si lemne.

Stateam de vorba cu cabanierul, domnul Radulescu, caruia i-am fost predat pe inventar de fostul cabanier-n-o sa stiu niciodata cum il chema, Corsa,Corsat, Cosat- si care m-a preluat cu bucurie.

Era un grup mare de tineri insotiti de instructori sau profesori care faceau un zgomot infernatl.Rideau, tropaiau, cintau, ce mai se distrau de minune fericiti ca sint la munte.

Intentionam sa-mi las ranita la cabana si in ziua urmatoare sa merg pina la Piatra Arsa sa duc un plic de la un drumar intilnit pe unde am umblat.

La o masa, linga noi, era o tinara care venise cu grupul, dar care statea singura si auzind ca merg la Piatra Arsa m-a intrebat daca o iau si pe ea.

Normal ca n-a fost nici o problema, daca sint de acord si insotitorii lor.

Dimineata, un instructor mi-a luat datele din buletin, cabanierul a garantat pentru mine, iar fata trebuia sa astepte grupul la Piatra Arsa, de unde sa mearga impreuna cu ei mai departe.

Era tare tacuta, suparata parca pe lumea intreaga.

Tunsa scurt, baieteste, frumoasa, dar atit de suparata, i-am zis ca pot sa tac un secol linga ea, daca o deranjeaza sa vorbesc si-am pornit la drum.

Normal ca din tacere in tacere ii mai aratam o floare, o piatra, un copac sau pasarea ce parea ca zboara jur-imprejurul unui nor minuscul uitat pe seninul cerului.

Nu era nici o graba si mai stateam la o tigara, la odihna cind mi se parea ca a obosit sau ii mai luam rucsacul sa poata respira liber.

I-am zis ca e mai frumos imprejurul in prezenta ei.Nu m-a bagat in seama, doar si-a ridicat o sprinceana.

Am insistat zicindu-i ca , la fel cum o poiana cu flori e mai frumoasa in lumina calda a soarelui, la fel tot ce ne inconjoara  e ca o armonie muzicala datorita ei.Si alte asemenea, dar doar asa, din cind in cind, sa reusesc sa-i fur cite un zimbet.

Normal ca o vedeam ca pe o fata.Normal  ca ii vedeam formele, atit cit se ghiceau, dar fara conotatii sexuale.Doar apreciere, admiratie si  acea bucurie a baiatului in prezenta unei fete , care e si frumoasa.

Nu parea ca o intereseaza nimic de jur imprejur, macar ca e atit de frumos totul.

Parca s-a luminat un pic cind i-am aratat „dantura” Morarului.

Eh, nu-i bai.Am tacut impreuna bucurindu-ne doar  de fosnetul ierbii, de  sunetul pasilor, de acea liniste plina de sunete a padurii, a muntelui.

La Piatra Arsa am stat pina a ajuns grupul cu care era fata si dupa ce am predat plicul am stat de vorba cu un grup de cataratori care-si cautau un om de baza-toti voiau sa fie cap de coarda macar o data, dar n-aveau baza-pe Coltii Morarului.

Am fost de acord si am chemat-o si pe fata, dar n-a vrut sa vina desi insotitorul lor ar fi fost de acord, urmind sa o  duc inapoi la Diham.

M-a strins in brate, m-a pupat pe obraz si plecat repede cu ochii in lacrimi.

Dupa vreo trei zile , cind am ajuns la Diham, cabanierul mi-a dat un  servetel pe care era scris     ” Multumesc! A.” si mi-a spus ca fata s-a aruncat de pe stinci.

Poate, daca as fi insistat sa vina cu mine, acum ar scrie si citi bloguri, le-ar povesti nepotilor cum a cunoscut un pletos in Bucegi.

Poate…

In anul urmator am pierdut si eu pe cineva drag si mi-am ingropat durerea la Diham.De atunci n-am mai fost in Bucegi.

25 Răspunsuri

  1. Candva, probabil nu peste mult timp, sunt sigura ca tehnologia va avansa atat de mult, incat fiecare cititor va fi conectat la niste senzori care vor stabili gradul de emotie pe care il suscita textele parcurse, dandu-i autorului un feedback pe loc. Parca stelutele astea de like nu sunt de ajuns in anumite cazuri, cum e cel de fata. M-ai emotionat pana la lacrimi…

    • Stii, poate daca as fi tinut-o mai mult de mina,daca as mai fi ocolit pe ici pe colo, daca as fi insistat mai mult sa vina cu mine (noi) la catarare.
      Poate ca i s-ar fi deschis inima, poate ar fi inmugurit unghia unui sentiment, poate am fi ramas impreuna…
      Am aflat dupa aceea si povestea ei de la militienii care mi-au luat declaratii, dar nu-si avea locul aici.
      Se lasa o umbra peste lume cind frumusetea tineretii se indoliaza.

  2. Da, nu-s atrăgătoare locurile care-ți amintesc de întâmplări dureroase…

    • Traseul Diham-Piatra Arsa este extraordinar de frumos, ori pe unde ai merge.Bucegii, in sine sint frumosi si m-am bucurat de frumusetea lor 10 ani in toate anotimpurile.Dar in spate la cabana Diham mi-am ingropat dureri grele intr-o iarna si gata.
      Intotdeauna am simtit ca as merge sa dezgrop, daca as trece pe acolo.Si n-am mai mers.

  3. M-a răscolit… nu am cuvinte. De fapt, ce-ar mai fi de spus?

  4. Într-adevar, emoționant fragment…. aș mai scrie, dar… mi-e mai aproape tăcerea în fața acestui text.

    • Poate daca nu eram atit de tinar atunci as fi stiut sa fiu altfel, sa fac altceva.
      As fi putut fi ca firul de iarba care te tine in echilibru pe stinca.

  5. Parca am citit un fragment dintr-un roman de Mihail Sebastian. Mi-am reprimat un „of” cat de mult am putut. Fiindca la finalul povestii lacrima a venit firesc, spaland oftatul.
    Ea a ramas tanara, frumoasa si unica, dupa atatia ani, in inima ta si acum in ochii nostri. Multumesc. Dor amintirile astea mereu, insa si ele ne definesc.

    • De multe ori m-am gindit ca daca a ales sa mearga cu mine si-a asumat si atitudinea mea posibila.
      Ne-am intersectat o clipa in viata si n-am facut destul de mult incit sa-si doreasca sa mearga mai departe cu amintiri urite sau frumoase, cu experiente, cu dorinte, cu visuri.
      Ne-am vazut atunci pentru prima si pentru ultima oara.Nici nu-i stiam numele.
      Doar un A scris cu dermatograf pe un servetel.

  6. O astfel de dramă îți rămâne mereu în minte și te răscolește cu întrebări de genul „Ce-ar fi fost dacă…?”

  7. Of….m-a luat cu fiori….biata de ea….cine stie ce drama a avut in suflet!? 😔

  8. Final socant. Am exclamat surprinsa. Pacat!

  9. Mi s-a strâns inima. Uneori soarta unui om depinde de ce face sau nu face cineva necunoscut, întâlnit doar pentru scurt timp… Suntem foarte fragili, oricât de tari am părea…

    • In putinul timp impreuna nu mi-am dat seama ca e atit de grav.Sa mai fi lungit traseul, sa o trag de limba, sa vorbeasca, sa-si verse amarul.
      Sau dada as fi insistat sa vina la catarare sau… sa fi mers cu grupul lor, sa mai fiu cu ea, sa…

  10. Doamne, cât de trist…Acel „poate” e cel mai răscolitor. Că poate ai fi putut face ceva.

  11. E trist când se întâmplă asemenea drame pe care nu le poți împiedeca!

  12. O poveste de viaţă care pătrunde în suflet şi rămâne. Nu poţi trece cu privirea peste ea fără să simţi (cu intensitate crescândă) toată acea durere. Şi e de înţeles hotărârea de a nu mai trece pe acolo, recunosc că dacă mi s-ar fi întâmplat aşa ceva aş fi procedat la fel.
    Am amintiri legate de cabana Piatra Arsă, cu mulţi ani în urmă, pe un viscol năprasnic, abia am găsit-o – veneam cu nişte prieteni de la Peştera, fusese înfiorător de frumoasă vremea (chiar suspect de frumoasă), iar un ghid (oarecum alcoolizat, nu l-am crezut pe cuvânt) ne avertizase că vom avea, totuşi, probleme. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă nu ajungeam la cabană, am rămas acolo 3 zile, blocaţi. Ulterior am glumit pe seama „aventurii”, însă totul s-ar fi putut încheia tragic.

    • Nu de atunci ci dupa un an, dupa ce am pierdut si eu pe cineva drag mi-am descarcat durerea tot intre Piatra Arsa si Diham.
      Am ingropat-o ( durerea,trecutul ) in spate la Diham si de atunci n-am mai fost in Bucegi.
      In general, in natura si in special pe munte esti avertizat.
      Daca nu tii cont de avertismente poti s-o patesti.
      Uneori ai o sansa, cum ati avut voi, dar nu se repeta.
      Ati avut noroc.
      Normal ca in comoditatea unui fotoliu, dupa ce totul s-a terminat, iti vine sa glumesti pe seama „aventurii”, dar e bine sa tii cont si sa fii mai atent la urmatoarea iesire.

  13. Reblogged this on innerspacejournal.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: