Bisericuta

Fosile şi pietre

Cum mai aveam citeva zile de concediu,am mers sa aprind luminari celor care mi-au leganat multe vacante .

Satul pe care-l stiam a ramas aproape la fel,dar cu mult mai putini locuitori ,iar aceia batrini,batrini.Am regasit in vecini un prieten din copilarie venit si el in concediu sa se ocupe de stupi.Cind i-am spus ca merg la cimitir si vreau sa vad si bisericuta,mi-a spus cum sa o deschid,sa pot intra.

Cimitirul e pe deal in partea nelocuita a satului.Se vede ca e aproape nelocuit satul.Iarba din cimitir e pina la briu si cu greu mai vezi mormintele.

Pe usa este un istoric al satului si a bisericii si asa am aflat ca prietenul cu care am vorbit inainte este unul din urmasii celor care au construit bisericuta prin o mie optsute si ceva.

Satul este atestat documentar de prin 1300.A rezistat atita timp si-acum…

Si am intrat.Nu mai erau…

Vezi articol original 135 de cuvinte mai mult

3 Răspunsuri

  1. Ce realitate tristă! Sate care se sting în uitare, case care se părăginesc, biserici căzute în uitare… Mare păcat… Citind aceste rânduri, nu poţi să nu te întristezi…

  2. Trist dar real… Așa trec toate.
    Sănătate!

  3. Am lacrimi în ochi. Trist…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: