Veterinarul

Cind nu dai prioritate la trecerea de pietoni poti fi pedepsit pentru gresala ta, dar omul, desi speriat, isi continua drumul, viata.

Cind iei viata cuiva, poti fi pedepsit pentru ce ai facut, dar omul nu-si mai poate continua drumul, viata si toti cei din preajma lui vor avea de suferit.

 

Eram tineri, in perioada Led Zeppelin si printre alti multi prieteni indragostiti de formatia asta era si un tinar student la veterinara,Victor.Cind ii puneam „Shook me” sau „Since i’ve been loving you”, nu se dadea pe un jeb de cuie.

Era si el indragostit de munte si de citeva ori am fost impreuna sa drumetim.

Desi a terminat cu medie mare si ar fi putut obtine un loc de munca in Cluj sau in apropiere, a preferat sa-si faca stagiatura in mijlocul muntilor.Sa ajute veterinarii de pe raza a trei comune si in acelasi timp sa se ocupe de vietuitoarele padurii.

Locuia intr-o cabana a padurarilor si acoperea aproape intreg masivul Vladeasa.

Era un om vesel, frumos si era indragit deopotriva de oameni si de animale.De obicei, in preajma veterinarului animalelor le este frica-simt probabil mirosul durerii, a mortii-, dar la el veneau cu bucurie.

A facut o intelegere cu Avicola si crescatoriile de porci si iarna primea resturi animale pe care le raspindea prin padure, pe munte pentru rapitori.Asa scapau iepurii, caprioarele si mai ales, oile  si animalele celor care locuiau in zona.Il ajutau cu drag toti muntenii ducindu-i si fin pentru caprioare.

Mergea din loc in loc cu ranita in spinare, plina de prafuri si injectii specifice celor pe care ii trata.

Ne-a chemat intr-o vara sa-l ajutam sa gaseasca si sa distruga capcanele puse de ceva braconieri.

Cind am ajuns la cabana ne-a intimpinat ciriitul unei ciori cu aripa legata si miriitul si dantura unui lup cu un picior prins in atele.

Ne-a povestit ca tocmai se intorcea dintr-un drum de aprovizionare si avea ranita plina ochi cu tot ce-i trebuie pentru ingrijirea animalelor, cind in apropierea cabanei i-a iesit  in cale un lup care intii i-a aratat dantura miriind, apoi a latrat la el si s-a intors intr-o directie.L-a urmat si a ajuns intr-un luminis  plin de lupi care stateau in apropierea unuia prins intr-o capcana cu arc.

Cu greu a reusit sa deschida capcana, a luat lupul cu laba rupta in brate si l-a adus la cabana sa-l ingrijeasca.

De atunci, in fiecare zi trece cite un lup pe acolo.

Am gasit atunci o gramada de capcane pe potecile caprioarelor si le-am distrus.Ne-am plimbat, am ascultat povestile ciobanilor si ne-am distrat ca voiau neaparat sa-l insoare.I-au si gasit o mindra si frumoasa si harnica si mai ales, careia ii place muntele si n-ar vrea sa plece la oras.

L-a omorit un braconier.

A fost prins si condamnat la temnita grea, dar pe Victoras nu-l mai poate invia nimeni.Nu-si mai poate implini visul de a ingriji deopotriva si domestice si salbatice.Nu-si mai poate privi iubita in ochi sub cerul plin cu stele, printre brazi, pe munte.

L-au plins toti muntii pe tinarul cu plete, barba si mereu cu zimbetul pe buze si in priviri.

S-au intrebat animalele , oare unde-i cel care le ingrijea, care mirosea a bucurie, a iubire?

Anunțuri

13 răspunsuri

  1. Ce trist! 😦

    Fac o paralela cu postarea ta trista , zicand Dumnezeu sa-l odihneasca pe Victor veterinarul , si gandul ma duce la recenta stire despre un stomatolog american ce tocmai a ucis un leu dintr-o rezervatie africana , leu care se imbratisa cu zebra , care era prietenos cu vizitatorii si care se chema Cecil , cel mai iubit leu din rezervatie…

  2. Sunt sigur că sufletul lui se plimbă prin loc luminat, loc cu verdeață! Și uneori poate mai trece și prin pădurea pe care o iubea așa de mult.

  3. Speram să nu fie ceva de rău. Doamne, cât de nedrept…

  4. Oamenii buni, precum Victor, nu dispar, deși plătesc adesea cu viața bunătatea lor. Din păcate, nici cei răi, cum sunt braconierii, nu sunt în descreștere. Însă, doar despre primii ne amintim cu recunoștință.

  5. Ce tragic! și cât de nedrept!

  6. Of, ce poveste tristă… Cât de puternic este uneori răul şi îi doboară pe oamenii buni, cei care chiar pot să schimbe ceva în lumea asta plină de nedreptăţi… Păcat că se întâmplă şi astfel de tragedii. Mare păcat…

  7. Asemenea oameni sanatosi traiesc, sau nu… pe masura riscului asumat intr-o lume atat de profund bolnava…

  8. Eu am o mare admiratie fata de medicii veterinari. Nu am cunoscut eu personal nici unul, dar am stat de vorba cu oameni atat de la oras cat si din mediu rural care chiar au interactionat ei personal cu un veterinar, si eu nu am auzit niciodata vreo poveste despre un medic veterinar rau sau incompetent, pe cand despre medicii de oameni am auzit destule. Dar nu prea stiu de ce. Ma rog, cam intuiesc de ce, dar nu prea stiu sa explic asa in cuvinte.

    • Medicii veterinari fac respectiva facultate pentru că iubesc foarte mult animalele. Ceilalți, o fac, de multe ori, pentru bani, sau se transformă pe parcurs…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: