Calutul

Era pe la inceputul anilor ’80, tot  in perioada cind eram suparat pe lume si pe viata.

La locul de munca se lucra 12 cu 24, dar ne plateau numai 8 ore, asa ca aveam o gramada de libere de luat in afara de concediu si m-am gindit eu ca n-ar fi rau sa ma pierd  un pic de lume  pe munte.

Cu ranita in spate am pornit spre muntii din apropiere.Fara o tinta anume, doar plimbare, ratacire, pierdere prin paduri, pe linga piriuri, aproape de cer.

Ajuns undeva, pe la Muntele Rece intr-un fel de sat cu citeva case rasfirate pe un intreg versant.

M-a oprit un bade si mi-a zis ca, daca tot haladui pe-acolo si vad un calut mic, negru cu un lant lung dupa el, daca-i agatat de ceva sa-l descat si sa-l las ca vine singur acasa.

S-a speriat de ceva si a luat-o la fuga.Cine stie pe unde o fi, ca-i dus de dimineata.

Ii un calut bun, cuminte.Batrinca ea, dar isi face treaba orice i-ai cere, nu-i pretentioasa si-i place s-o cersali si s-o mingii si, mai ales sa-i iei capul in brate, sa-l lipesti de al tau si sa stai asa, o vreme.Am luat-o de la un vaduv batrin care-o fost insurat c-o unguroaica. Ii zice Bertha, la cal.Asa o fi chemat-o pe nevasta-sa…

Omul avea lacrimi in ochi cind vorbea despre calutul lui.

Am mers mai departe si dupa ce mi-am facut un fluier din rachita, in care suflam din cind in cind.Asa atentionez animalele din zona prin care circul si se dau la o parte.Nu ca ar fi periculoase, dar un cerb surprins te poate lua in coarne sau calca in picioare, un lup sau o vulpe te poate musca, dar asa isi vede fiecare de treaba.

Frumos poate sa fie muntele in linistea lui.Fiecare goanga sau lighioana isi stie drumul si il urmeaza fara sa deranjeze pe altcineva.Fire de iarba unduite de pale de vint, raze rasletite printre crengi si frunze, fluturi zburind nu stie nimeni in ce directie, flori, nenumarate flori de toate culorile, zgomotul surd facut de miliardele de gize, miros parca de miere, pasari  glasuind fiecare in felul ei, piriuri curgind linistit sau sarind printre pietre, cu broscutele aferente si pestisori, freamatul padurii sau linistea ei maiestuoasa tulburata din cind in cind de cite un cuc sau un uliu din inalt .Asta-i linistea muntelui.Ce iti poti dori mai mult.Poti sa stai in mijlocul ierbii urmarind o furnica, sau zbaterea unui fir de iarba, sa te scalzi in albastrul cerului, mingiiat de raze sau de vint.Sa mergi povestind in gind cu copacii, mingiindu-i ascultindu-le povestile.

Dupa doua zile, dimineata cind am iesit din adapostul in care am innoptat, am auzit un fornait.Era clar ca e calutul omului.Am mers incet spre marginea padurii si am gasit calutul cu lantul agatat de o radacina.Era tare speriata, leoarca de sudoare la cit o fi incercat sa se desprinda si clar lesinata de sete.M-am apropiat incetisor de ea vorbindu-i, am mingiiat-o si cu niste iarba smulsa am sters-o bine pe tot corpul, apoi am acoperit-o cu patura sa nu raceasca.Venea dupa mine ca un puiut , iar cind am ajuns la un piriu a baut multa apa dupa care s-a culcat.Am stat cu ea pina pe la amiaz, dupa care i-am zis sa mearga acasa.Dar nu se indeparta de mine.Oriunde mergeam venea si ea fornaind si-si punea botul pe umarul meu.

Asa ca ne-am indreptat spre casa ei.

Omul a plins cind  a vazut-o, a mingiiat-o si a pupat-o, apoi a dus-o in grajd unde avea pregatita iarba in amestec cu mere maruntite, porumb  si ovas.

Voiam sa plec, dar omul nu m-a lasat.Unu, ca vrea sa-mi multumeasca intr-un fel si doi, daca plec imediat, Bertha va veni dupa mine.Nu-mi venea sa cred, dar cind m-a vazut ca vreau sa plec, a fornait si a venit dupa mine.

Am mai stat doua zile acolo.L-am ajutat pe om la treburile casei, am mers cu Bertha la pascut si la adapat, m-am plimbat sau am dormit in fin.

Inainte sa plec am povestit cu Bertha, am mingiiat-o, am pupat-o, am strins-o in brate.A nechezat o data dupa mine, dar desi era poarta deschisa, n-a mai venit.Stateau amindoi lacrimind in poarta si se uitau in urma mea.

Nu i-am mai vazut niciodata, dar mi-au ramas in suflet si omul si calutul lui.

Anunțuri

20 răspunsuri

  1. Foarte emoționantă întâmplare, cu atât mai mult cu cât eu am admirat mereu caii. Doar că n-am avut mare tangență cu ei.

  2. și eu iubesc caii, mă gândesc la ei cu același drag ca și tine, și te invit să citești ceva drăguț despre un căluț 😉
    https://dinculori.wordpress.com/2015/04/06/vis-implinit/

    • Eu am gasit libertatea pe munte si in padure.
      Indiferent ca sint singur sau cu sotia mea, acolo sintem liberi.
      Eu iubesc toate animalele.In special cele calde.Daca as putea as avea si un calut sau un magarus sau.
      Deocamdata ne impartim viata doar cu un catel.

  3. Cu câtă căldură scrieţi. Dacă vreodată adunaţi povestirile într-un volum, mă înscriu pe lista de cumpărători.

  4. Mi-au dat lacrimile….tare m-a emotionat povestirea asta!
    De un asa loc , ca linistea muntelui , tare as avea si eu nevoie….

  5. Am să-ți spun, așa cuum mi-a spus și mie cineva astăzi, că m-ai răcorit cu descrierea locurilor prin care te-ai plimbat. Și am să mai spun că m-a impresionat și povestea căluțului acela. Om și animal, împărțind parcă un același suflet.

    • Te-am racorit?
      Si n-am spus despre izvorul in care cind atingi apa cu miinile ai senzatia ca ti-au fost amputate, atit de rece e .
      Si n-am spus de fisiitul ierbii cind mergi, cum se opresc greierii din cintat si continua dupa ce treci.Cum se aude din departare sunetul coasei cind taie iarba uda de roua.Cum…
      Viata la munte vazuta intr-un sfirsit de saptamina sau intr-un concediu pare frumoasa, dar e foarte grea.Iar cei care-si duc zilele impreuna, om si animal trebuie sa fie asa cum zici si tu, acelasi suflet.

      • Nu mi-ai spus, dar eu le-am intuit, căci am crescut la poale de munte. Și mai știu și cât este de grea viața în locurile unde pădurea pare că se prăvale peste case! De aceea îi și admir pe acești oameni!

  6. Despe muncit 12 cu 12, 6 zile din saptamana si fara zile libere in compesare ce zici? Mi-ar trebui padure pe traseul acasa – servici si retur ca sa ma pot regasi in fiecare zi…
    Nu pot sa nu-mi amintesc cum am vazut candva un nemernic cretin si retardat de om batandu-si calul cu toata puterea. Acea imagine, chiar daca e veche de peste 20 de ani a ramas vie, la fel cu cea frumoasa despre care povestesti tu. De aceea zic, fericita Bertha!

    • Iti amintesti ca , la fel ca toata lumea si noi ne-am bucurat in 1989 ca am scapat de comunism.Sa ne bucuram si acum si sa speram ca noii primari o sa mai planteze si copaci, nu numai pietonale betonate.
      Si da, Bertha era un calut fericit .

  7. Spuneam cuiva zilele trecute despre diferenta dintre prietenia fata de un alt om si atitudinea ptetenoasa, care poate fi fata de ORICE…fie ca este floare, planta animal sau fenomen…Acestea SIMT atitudinea prietenoasa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: