Test de supravietuire in Trascau

Era pe la inceputul anilor ’80, dupa ce am incheiat cu Bucegii si n-aveam chef de raiduri pe munte.Ici colo cite o excursie mica, de cel mult doua zile si gata.

Vazindu-ma atit de suparat, niste prieteni s-au gindit sa ma lase in munte, sa fiu nevoit sa ma descurc in conditii speciale asa ca au povestit cu baietii de la Salvamont Alba si m-au lamurit sa merg cu ei in Trascau.

De la Cheile Turzii m-au legat la ochi si m-au dus, cu un IMS cu prelata ( inainte de ARO au fost IMS-urile), pina prin hotarul localitatii Ponor.

Mi-au lasat doar un cutit cu lama indoita, pentru altoit si o sticla de un kil, pentru apa.

Cea mai cea conditie era sa nu maninc carne.In perioada aceea animalele si pasarile au pui si daca ramin fara mama, puii mor de foame.

Urma sa ne intilnim la Cheile Turzii.Au spus ca ma asteapta o saptamina, dupa care pornesc in cautarea mea.

N-aveam nici un chef, dar eram totusi bucuros ca sint pe munte si mai ales, ca sint singur.

Primul pas, sa caut un loc inalt de unde sa vad orientarea crestelor si sa gasesc un piriu care curge spre nord sau spre vest.Asta insemnind ca se varsa in Aries.

Pina seara am ajuns in horarul satului Salciua unde la o casa de lucru- la munte locurile cultivate sint la mare distanta de sat ,iar oamenii isi construiesc mici casute unde isi tin uneltele si un pat pentru odihna-m-am culcat.Dimineata la prima ora am cules dintr-un lan de porumb citiva stiuleti, am facut un foc , i-am prajit si m-am delectat  cu ei, dupa care am iesit la sosea si pe la jumatatea zilei m-a luat un camionagiu si m-a dus pina aproape de intrarea spre Cheile Turzii.

Prietenii mei si salvamontistii au ramas cu gura cascata cind m-au vazut.Ei isi faceau planuri  pentru o saptamina de distractie in zona Cheilor.

Am stat cu ei o zi, dupa care am plecat acasa.

N-aveam chef de nimeni.

Nici n-am ramas cu amintirea locurilor prin care am trecut atunci.

https://fosile.wordpress.com/Poza e tot de pe la inceputul anilor ’80, dar din Retezat.

Salvamont Alba mi-a dat drept de utilizare a refugiilor din Apuseni, dar atunci nu m-am folosit de asta.Cind mergeam pe munte ocoleam posibilele intilniri cu altii si imi faceam adapost propriu pentru noapte sau  cind stateam mai mult timp in acelasi loc.

Anunțuri

11 răspunsuri

  1. Bună lecţie de orientare. E vreo poveste cu Bucegii? Aceasta pare a fi o continuare la ceva.
    Chiar dacă evitaţi compania altora, pare că cineva vă veghea. În planul din spate, dreapta.

    • Nu-i nici o poveste cu Bucegii.De la un moment dat n-am mai mers in Bucegi deloc.Mai sint atitia munti de vazut in tara asta.
      Fotografia este aproximativ din aceiasi perioada, dar e in Retezat, nu in Trascau.
      Toti cei care merg in natura sint permanent vegheati de natura insasi.Atita doar ca pe munte nu sint permise nici un fel de greseli.

  2. Hmmmm….lupul singuratic! 😀

  3. Nu ma sperie nici singuratatea, nici iyolarea si nici posibilitatea de a ma descurca singur…pe o insula. Chiar consider ca ar fi o minunata aventura… Cochetez inca cu ideea de a ma refugia pe o insula pustie…

    • Pustie de oameni, nu?

      • Singuratatea este cu totul altceva decat izolarea ASUMATA. Poti fi singur, dar sa nu te „simti” astfel, cum pti fi in mijlocul unei multimi…instrainat.
        In ceea ce ma priveste, mie imi plac oamenii, ma simt bine cu ei, comunic in mod natural, greu sa nu ma impac cu cineva… dar nu le simt lipsa in singuratate. Cand sunt cu ei…foarte bine, cand nu…asisderea.

      • Cind ai spus „insula pustie” la ce te-ai referit?

  4. L-am citit şi eu, într-un final. Foarte interesantă ideea prietenioor tăi 🙂
    Astăzi, dintre cei cu care eu, umblu prin diverse locuri, puțini sau aproape deloc ar face aşa ceva. În schimb, am un amic, cate crede că singura şansă pentru a scăpa de viciul fumatului, e lăsatul într-o peşteră. El vrea ca prietenii să îi ridice coarda, iar el să rămână în avenul Gemenele din Trascău, doar cu mâncare şi o carte bună. Sper să reuşească! 🙂

    • Mi-au confirmat si alti montaniarzi ca altfel este abordat muntele acum, fata de cum era pe vremuri.
      Constat cu bucurie ca voi mergeti pe munte cu drag si mai ales, nu va rezumati doar la un munte sau doar la munte.
      Daca as fi fost in toane bune as fi mers peste munte pina la Buru, dar cum eram suparat pe lume, m-am orientat pe scurt.
      In ce-l priveste pe prietenul tau, cred ca vrea omul sa fie o vreme singur si a gasit o scuza si o modalitate de a-si indeplini voia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: