E azi sau miine?

Munceam la ITA-marfa ( Intreprinderea de Transport Auto, sectia de marfa), la depozitul de piese auto.

In ziua aceea am primit un camion de marfa si a trebuit sa o descarcam pe categorii, sa o receptionam si sa o aranjam in rafturi.Fiind piese de camion,multe erau grele si foarte grele, dar noi toti eram tineri si zmei si nu ne mai incurcam cu ridicatoare sau carucioare.Le luam in brate -unele toti trei- si le duceam in depozit.

Cind am ajuns acasa eram rupt de oboseala si dupa ce am mincat m-am culcat un pic.

Cind m-am trezit era lumina puternica afara.Sapte fara un sfert.

Uau! Pe sapte trebuia sa fiu la lucru…

M-am imbracat rapid  si am iesit in fuga din casa, spre mirarea mamei.

Ca sa ajung la lucru trebuia sa iau troleul pina la Catedrala, sa merg pe jos pina in piata Mihai Viteazul, de unde luam autobusul 13 pina pe str.Cimpina .

In fuga spre statie mi s-a parut mie ca e cam multa lume pe strada, dar n-aveam timp de studii ca venea troleul.

In troleu erau multi tineri, care merg la scoala  mai tirziu si lipseau parintii cu copii mici, pe care-i duceau dimineata la crese sau gradinite inainte sa ajunga la servici.

Ceva, ceva imi spune ca nu-i in regula.

Cind am coborit la Catedrala imi era aproape clar ca e azi seara, nu miine dimineata si nu trebuie sa ajung la servici, dar cind am intilnit o prietena care m-a oprit din alergare, am intrebat-o: e azi sau miine?

Rizind in hohote, m-a asigurat ca e azi si nu voi intirzia la servici si luindu-ma de mina am mers impreuna la o cafea, dupa care , pe jos, agale,  ne-am intors acasa.

Niciodata n-am intirziat.Nici la munca nici in alta parte.

Anunțuri

18 răspunsuri

  1. Hazlie poveste, pe care sunt ferm convins ca au trait-o multi. Unii in graba au plecat in izmene catre lucru, slapi sau…combinezoane :)))

    • Nu-i exclus.
      Pe atunci eram proaspat angajat si nu aveam chef de discutii, mai ales ca nu eram pe placul sefilor din cauza parului mare.Plete.
      Nu ma incadram …

  2. Ce intamplare…. :)))
    Ceva asemanator am patit si eu…numai ca eu am plecat pe la 12 noaptea la drum , asteptam autobuzul in statie , sa il duc pe fiu-miu la gradinita si eu la munca…noroc ca un politist cam baut , venea omu’ de la un prieten , m-a intrebat ce astept la ora aia….si mi-a spus ca nu era 6 dimineata , ci 12 noaptea.

    • Si? Dimineata a mai vrut sa se trezeasca copilul?Sau l-ai dus in brate, adormit, miriit…

      • S-a trezit , mititelul , si la 12 noaptea , dar si dimineata la 6…ca altfel nu se putea. 🙂

      • Saracii copii si saracii parinti.
        Pe de alta parte, nu stiu daca acum le e mai bine si copiilor si, mai ales, parintilor.

  3. Asta-i și „boala” mea. Mai bine ajung cu un sfert de oră mai devreme și aștept decât să întârzii. Din păcate, cred că era un obicei comunist. Că mă uit la tinerii ăștia de-i am în subordine. Unul nu ar veni la timp la muncă. Dar ora la are se ia pauza de masă nu o ratează neam !

    • Pe la 16 ani am ratat prima intilnire- din cauza de pauza de curent la troleibus.M-a asteptat pina am ajuns dupa care, fara un cuvint, mi-a intors spatete si a plecat.
      Vorba ta,mai bine mai devreme, decit sa nu ajung la timp.
      Bag sama, din cauza asta multi altii ( din pacate prea multi0 nu-si respecta cuvintul, iar eu ma enervez, de-s bun de pus pe lant, cu botnita-sa nu musc.

  4. Exact aşa am păţit şi eu. Mă trezesc la ora 18 după o zi încărcată şi somn de o jumătate de oră. În capul meu, 18=6=am întârziat la muncă. Am sunat rapid la taxi, am salutat cu „bună dimineaţa”, m-am îmbrăcat rapid, tot cu „bună dimineaţa” am salutat şi taximetristul care a răspuns puţin confuz. Faptul că era prea multă lume pe stradă, lucru neobişnuit pentru ora aia a dimineţii, m-a făcut să-mi pun întrebări. Pe drum m-a lovit deşteptarea. Mi-a fost ruşine să-i spun taximetristului că am greşit fusul orar aşa că am schimbat doar destinaţia şi m-am întors pe jos acasă.

  5. Uite cum se poate forma un club al celor care au fost atât de conștiincioși încât au mers la serviciu cu mult mai repede, decât să întârzie. Și eu mă mândresc cu astfel de greșeli, dar acum îmi sunt un deliciu al amintirilor. 🙂

  6. Drăguță amintire! Cum am probleme cu orientarea mi s-a întâmplat, în locuri străine, să mai rătăcesc până la destinație dar m-am descurcat. Deși nu prea-mi asigur timp în plus risc și frecvent ajung în ultimul minut. Pân-acum a mers 🙂

    • Si cind trebuia sa merg la gara, plecam devreme de acasa si nu ma linisteam decit cind eram in gara, cu biletul cumparat, in asteptarea trenului.
      Ma deranjeaza cind altcineva nu respecta cuvintul dat.
      Mai ales ca acum sint o gramada de telefoane, deci si posibilitatea de a anunta o intirziere sau aminare.

  7. Ce întâmplare amuzantă! Dar şi ce conştiinciozitate era atunci! Recunosc că dimineţile îmi sunt la cea mai mare viteză, după un ritual strict, căci trebuie să duc şi fata la grădiniţă, plus naveta de 20 de km, aşa că nu-mi permit întârzieri. Dar s-au mai întâmplat şi zile când am uitat să pun ceasul să sune sau o duminică în care m-am trezit speriat pe la 6, gata să plec la serviciu, până m-am prins că e…. duminică.
    Numai bine şi weekend frumos! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: