Petru Mos

Am tot auzit pe la scoala ca s-a deschis un santier pentru o noua hidrocentrala si eram tare curios sa vad cum decurg manevrele, asa ca  fiind vacanta m-am pornit spre zona.

Gara, tren, gara si pe jos spre munte.In a doua localitate- si care parea ultima- am intrebat o lele mai dezghetata pe unde sa merg.

Pai, sui pe vale in sus si pa cind sa ajunji la luminisul ala pa care-l vezi (mi-a aratat), o iei pe linga inspre dreapta si cam cit ai face un fluier de rachita ajunji la santier.

Stii sa faci fluier de rachita?

Stiu.

In luminisul ala ii o casa , da’ nu mere acolo ca-i plin de naluci.Vezi-ti de drum si pe santier or avea grija de tine ca-s tineri toti si cu parul mai mare decit al tau.

Las ca oi mere la Coparativa si oi da un telefon sa stie ca vii, sau sa porneasca dupa tine, daca n-ajunji pina dimineata, ca te-ai  ratacit.

I-am multumit frumos si am pornit in pas domol.Sa ma bucur de munte, de padure, de cer si soare, de  cintecul pasarelelor, de  tot.

Normal, cind am ajuns in dreptul  casei de care zicea lelea, m-am dus sa vad si eu cum arata nalucile alea, dar nu era decit un batrin „hippie”, adica avea plete, barba si mustata lungi si albe, o chemesa lunga  strinsa cu un briu de piele- cum mi-am dorit si eu intotdeauna, dar n-am gasit mesterul care sa mi-l faca ( ca merge numai pe masuratelea) si cind am gasit n-am avut suma necesara, ca nu-i ieftin- pe cap un clop decolorat si pleostit rau, iar in picioare opinci.

Am salutat frumos, iar el mi-a raspuns: Buna sa-ti fie inima! Ca te-a adus Dumnezeu sa vad si eu un suflet de om.

M-am prezentat, iar el mi-a raspuns Mos Petru.Sezi cuminte, ca si cind eram tinar tot Mos ma chema!

Statea in fata casei pe o buturuga.

Casa parea mare,  dar fiind construita pe o buza de ripa, numai partea de sus era locuibila, restul fiind doar pentru sustinere.

Gospodaria era frumoasa, cu grajd mare, gradina de zarzavat si gradinita de flori, dar toate erau lasate de izbeliste.Iarba nu era cosita, grajdul parea pustiu, gradinitele invadate de buruieni.

I-am dat tigari.Si-a luat doua, le-a zdrobit si a pus tutunul in briu si m-a poftit la un ceai.Mi-a aratat unde gasesc macese, miere ( zahar), dupa care m-a intrebat daca nu-i sparg niste lemne.

Cu placere, mirat totusi caci casa era inconjurata de lemne sparte pina aproape sub geam.Da na, e batrin, iarna tine mult…

M-am chinuit cu o secure ruginita rau si am spart o gramada de lemne.Noroc ca erau tare uscate.

L-am intrebat de ce n-a mers si el in sat.

Mai coptile, satu o fost aici.Da’ dupa ce or vinit comunistii i-or mutat pa tati in vale, ca sa poata face agricultura.Da io n-am vrut sa ma duc.Aici am crescut , aici au crescut parintii, bunii si bunii lor de cind ne stim.Cum sa ma duc?Uite, acolo in gredina is mormintele mosilor nostri.Acolo-i si muierea mea si acolo oi fi si eu, cind mi-o veni sorocul.

Erau mai multe morminte cu cruci  din piatra grupate impreuna si mai era unul mai intr-o parte, dar era acoperit cu crengi .

Cum se insera, mi-a zis sa las tigarile si mosinile ( chibriturile) afara, sa nu-mi vie pohta sa duhanesc (fumez) si sa aprind  grajdul .Sa ma culc in podul surii, in fin.

Nici nu-mi doream un alt dormitor.Sa poti vedea cerul cu gramada de stele, sa asculti buhele sau alte pasari de noapte, sa miroasa a fin si ierburi uscate, iar de afara sa vina miros de padure, de munte, de curatenie, de frumos.

Am dormit ca scaldat si dimineata , nevazind-ul pe-afara, i-am mai lasat niste tigari si am pornit spre santier.

Nu m-am bucurat prea mult timp de bucuria naturii dimineata, ca m-au intimpinat un grup de oameni porniti dupa mine de la santier.

Ne-am salutat cu veselie, dar cind au auzit ca am dormit la Mos Petru citiva s-au intunecat.

De unde stii cum il chema?

Pai, am dat mina cu el, am stat in povesti,  i-am crapat niste lemne…

Mai copile, omu’ ala o murit in 1962, (adica de mai mult de zece ani).

O parte s-au intors cu mine , iar altii au mers in sat sa cheme preotul si militianul.

Nu intelegeam.

Preotul a spus ca unul din baietii lui badea Petre a fost mai comunist decit comunistii si vazind ca  tatal lui nu vrea sa coboare in vale, ca nu-si lasa proprietatea si mormintele, l-a blestemat sa nu plece de acolo decit cind ii vor ajunge desticaturile ( lemnele crapate) pina la uaiagă (pina la fereastra).

Le-am aratat lemnele sparte de mine.Se vedea ca sint proaspat crapate.

Mi-au aratat, in gradina, mormintul batrinului.Era cel acoperit de crengi.

Cei care aveau securi s-au apucat de crapat lemne, iar cind s-a umplut pina sub geam, preotul a tinut o slujba la mormintul batrinului.

M-a luat deoparte dupa aceea zicind ca pina acum oamenii au vazut numai naluci, eu fiind singurul care am stat de vorba  cu batrinul, ca si cum ar fi fost viu.

Inseamna ca esti binecuvintat.

N-am stiut ce inseamna asta, ca nu prea le aveam cu religia sau biserica, dar m-am bucurat daca de atunci batrinul a putut sa se odihneasca in pace.

Pe la baraj am fost, dar pe la casa lui badea Petre n-am mai fost.

Pe google earth se vede luminisul, dar se pare ca nu mai este casa.

Anunțuri

17 răspunsuri

  1. E atat de reala povestea adevarata ce ai scris-o,ca vad intamplarile aievea !Am petrecut zeci de veri la munte si in padurile Fagarasului si in cele de la poalele Ceahlaului…si nu mi poate scoate nimeni din suflet, cu tot cu legendele locurilor !

    • IIntimplarile pe care le-am relatat au avut loc in zona din apropierea barajului Dragan ( de pe Valea Draganului), sau cum ii spunea pe vremuri, Barajul Floroiu.
      Iti dai seama ca Apusenii imi erau loc de joaca si chiar daca am facut aproape toti muntii tarii, tot aici ma reintorc cu drag.

  2. Deja este o întâlnire cu…paranormalul…De ce nu ?!…
    Oricum, despre dormitul în fân…se pot scrie poeme, se pot face eseuri şi tot este prea puţin…Este şi acolo o târă de… paranormal…

    • M-am confruntat de multe ori cu „paranormalul”-cum ii spui tu- de-a lungul vietii.Eu zic ca sint „intimplari” normale si fiecare se confrunta cu asa ceva.Faptul ca la multi le este frica de aceste situatii altfel, nu inseamna ca ele nu se manifesta.
      In ce priveste finul, m-am folosit de el in special in excursiile din Apuseni.Imi era mai usor sa-mi fac culcus intr-o capita de fin, decit sa car cu mine cort, sa-l instalez sau sa-l string…

      • Paranormal…pentru…”anormali”…De fapt nu exista decat NORMALITATEA, care imbraca nenumarate aspecte. In ceea ce ma priveste…paranoemalul nu exista, dar asa este „acceptat”…
        Dormitul in fan…este un REGAL, cu sau fara alte consideratii.

  3. Cred ca m-as opri bucuroasa sa vorbesc cu o naluca. Ce de intrebari i-as pune…
    Esti, intr-adevar, binecuvantat!

  4. La ce minuni ai gasit in lumea asta, la ce minuni ai pozat si ne-ai oferit, sigur esti binecuvantat. Sa fii asa si mai departe!

  5. O intamplare extraordinara.

  6. M-au captivat ,,poveștile” astea. Le-am pus și pe FB. Și n-am cerut voie. E voie?

  7. Reblogged this on innerspacejournal.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: