Amintiri

Fosile şi pietre

Fata in fata cu casa in care locuiam era o biserica .Maaare.Trebuia sa-mi las capul pe spate sa-i vad cele doua turnuri cu clopote.

Biserica Franciscana .

Pe atunci nu stiam asa ceva si nici nu ma interesa.Eram un copilut de 5-6 ani.

Acolo era un fel de refugiu pentru mine.

Intram,ma intindeam la unul din vasele din piatra cu apa sfintita,imi inmuiam degetele si-mi faceam cruce,apoi intram in biserica.

Era tare frumoasa,cu banci,pe pereti tablouri si si statui,iar in fata tablourilor si statuilor erau niste suporti pe care iti puneai genunchii,iar mai sus suport pentru pus cartile de rugaciuni.

Cind eram suparat,ma cataram pe un astfel de stativ sa ajung la urechea celei care era in tablou si sa-i spun necazurile mele.

Mergeam acolo numai cind nu era nimeni sau numai preotul-un tinar-care nu-mi spunea nimic,ma lasa sa ma catar si statea in preajma mea,sa ma prinda in caz…

Vezi articol original 327 de cuvinte mai mult

Anunțuri