Ce-ar fi daca

Ce-ar fi daca am aprecia ce avem?

In mare majoritate, pe bloguri, pe FB si alte retele sint doar riciieli, rautati, nemultumiri.

Pe vremuri, in tinerete, corespondam in Esperanto in lumea intreaga.Pina in SUA mergea o scrisoare in doua saptamini.Pina in Australia facea o luna, etc.Acum, deschizi „internelu'” si in timp ce amesteci in labos ( cratita) povestesti cu odoarele plecate pe alte meleaguri.Ba, il mai si ameninti ca-i tai sonorul, daca nu asculta.

Cite manevre, cit chin pentru a procura discuri, a le inregistra si reinregistra pentru a populariza muzica.Acum, intri oriunde si gasesti orice vrei sa asculti.

Se datoreaza tehnologiei faptul ca o mare  de oameni l-au ascultat pe Pavarotti.

Vreau Rick Wakeman, dau un click si ascult.Simfonic, clasic, psihedelic, rock.

Filme, educatie ( numai sa vrei), orice.Toate sint la indemina, doar sa-ti alegi.

In plus, chiar daca acum sint zero grade si  sufla vintul, e senin, e soare, e frumos , incep sa apara muguri pe crengi, vine vara.

Hai sa ne bucuram ca avem posibilitatea sa stam de vorba deodata sau pe rind din toate colturile tarii sau lumii.

Ma bucur ca v-am cunoscut sau ca o  sa va cunosc.

Sa fiti fericiti!

26 răspunsuri

  1. Ştii care-i culmea ? Deşi orice informaţie de care ai avea nevoie se află numai la un click distanţă, atunci când Google-ul, la finele fiecărui an, face publice temele şi subiectele cele mai accesate, realizezi că internetul e folosit superficial şi-aiurea. Şi e tare, tare păcat …

    • Inclin sa cred ca cei mai multi „folositori” de internet sint tinerii.
      Iar ei vor sa se joace.C-asa e normal.
      Eu si inca multi altii am visat si m-am jucat live.Asa au fost vremurile si tehnologia.
      Acum se joaca ( ca si noi de altfel) pe internet.

      • Mda. Şi ajung nişte handicapaţi funcţionali. Care, la primul obstacol real ce le apare în viaţă, obstacol ce nu poate fi depăşit din spatele monitorului ori de pe smatphone, clachează.

      • Ce esti necajit!
        Nu te bucuri ca putem sta de vorba?
        Sa stii ca tinerii de-acum sint mult mai descurcareti in situatia actuala decit mine ( de ex.) si decit multi „batrini” care pot spune ca au experiente de viata.
        Lasa-i in plata lor, ca fiecare generatie are virfurile, valorile si gramada ei.

      • Am un exemplu.
        O tinara de douazeci si ceva de ani, care este la a doua facultate,dar si lucreaza si are grija si de mama ei care este in imposibilitate fizica sa o faca.Si culmea, are timp si sa traiasca, si sa se motocicleasca cu prieteni si sa fie vesela si frumoasa.
        Nu stiu daca eu m-as fi descurcat asa sau mai bine in conditiile date.

  2. Inainte…se asculta mai multa muzica buna, eram avizi de informati din diverse domenii, informatii interzise cortinei de fier.Inainte…pentru a supravietui cu demnitate, trebuia un mare efort, trebuia sa-ti asumi riscuri…Acum se vede cu ochiul liber ce se petrece…
    In ceea ce priveste bucuria ta…empatizez cu ea si cu a celorlalti dispusi sa se bucure, fara resentimente, fara incrancenari, orgolii sau alte alea…
    M-ar incanta sa nu fie doar primavara…”vinovata” de efluviul bucuriei compasionale.

    • Intotdeauna s-a spus ca muzica mai veche e mai buna.Pe de alta parte, muzica propriei tinereti este cea mai buna.
      Eu cunosc si ascult cu placere o gama foarte larga de muzica si tot nu pot preciza care este „muzica buna”.
      Dupa parerea care ar fi aceea?
      Nu-i primavara de vina.E numai „vina” mea.

      • Rostogan, pedagogul lui Cragiale spunea ca „muzica iaste ceva care gadila in mod placut urechile”…Cum ea este mult mai mult, mult mai profund decat atat, consider ca nu exista muzica veche, sau muzica noua. Muzica buna, muzica muzica, cea care trece dincolo cu mult de urechi nu are varsta, este NEMURITOARE.
        Faptul ca eram tineri, nu este relevant in aceasta speta. Muzica, asa zis clasica, nu este din vremea noastra si totusi ne place, cum sunt si alte piese muzicale nemuritoare. Daca in pictura sau sculptura modernismul a incercat sa sparga tiparele clasice impinse la perfectiune…in muzica acest fapt nu este posibil. Muzica este in mod substantial armonie desavarsita, este cea mai aproape arta de spiritualitate, de Divinitate, oricum am concepe aceasta Divinitate…

      • Nu faptul ca noi eram tineri, ci in cazul tuturor tinerilor (indiferent de epoca), muzica acelui moment este cea mai buna.In rest, fiecare in functie de educatie, de apartenenta sociala etc.
        Pina sa ajunga nemuritoare trebuie sa fie noua si sa-si faca ucenicia prin urechile oamenilor, apoi , dupa citeva generatii de gidilat, poate deveni cea mai.

  3. Şi eu mă bucur că te-am găsit, şi mă mai bucur să aud că mai e cineva care a studiat esperanto. Şi eu am fost o vreme cursantă, eram prin clasa a7-a. Şi tot aşa, se crease o mini-lume a noastră, a esperantiştilor. Cântam, citeam, traduceam. S-au mai pierdut din legături, dar am amintirile, Toate speciale.
    Şi da, internetul are meritul de a ajuta oameni cu simţiri gemene să comunice mai uşor. Profit de el cât îmi permite timpul liber, fără să rămân în „pană” de timp real, petrecut cu cei dragi.

    • In cazul meu s-au pierdut toate legaturile pentru ca am fost obligat sa renunt.
      Nu cred ca as mai fi in stare sa port o conversatie.
      Dar pentru vremea aceea a fost un mare cistig ( anii ’70-’80).

  4. Cristian are dreptate, dar în același timp aș spune că nu are, căci tot acel faimos motot de căutare ne trimite rezultate alese de el, presupus a corespunde profilului tău de utilizator. Doar că în acest fel te îndepărtează de răspunsuri ce te-ar putea îmbogăți în cunoaștere. Societatea însăși ne mână către un anumit profil de utilizator al tehnologiei!

    Ai adus un exemplu. Crezi că tu nu te-ai fi descurcat. Dar te-ai întrebat cum ai fi procedat dacă aveai și tu la dispoziție toată gama tehnologică de azi? Eu cred că m-aș fi descurcat mult mai bine decât azi, căci aș fi avut apanajul tinereții și a puterii de acțiune. Aș fi avut mintea liberă, nu încorsetată deja cu tot felul de tipare de gândire.

    În virtual este mai simplu ca în viața reală. Cred că trebuie doar să lăsăm răutatea și nemulțumirea să stea acolo unde le este locul, iar noi să ne retragem în cercul nostru, unde nu este decât vorba frumoasă și respectul. Iată, mă bucur că pot sta de vorbă cu tine, mă bucur că te-am cunoscut, fie și virtual, căci învăț din fiecare postare sau comentariu de la tine! La fel mă bucur de toți cei pe care îi am în jurul meu, de toți care mă vizitează pe propriul meu blog.

    • Aici era vorba despre incapacitatea tinerilor actuali de a se descurca.
      Iar eu cred, ca in momentul acesta ei sint mai pregatiti sa se descurce decit noi, cei care nu mai sintem tineri, cu toata experienta noastra de viata.
      Si da, parca am fi impreuna la o cafea si ne-am conversa pe diverse teme.
      Nu pot sa nu vizualizez, mai ales ca cindva, tare demult, ne intilneam sa disputam, sa discutam, sa ne certam, sa argumentam, sa recitam, sa cintam.
      Asa si noi acum.
      Si multumesc pentru asta!

      • Așa cum spuneam de Cristian, spun acum și de tine: ai și nu ai dreptate. Unii tineri se descurcă mult mai bine decât noi, cei trecuți prin viață. Alții, așa cum spune Cristian, sunt inadaptați funcțional, căci uită cum ar trebui să procedeze în situații rale, confundând jocul cu viața. Da, viața este ca un joc, doar că miza este chiar ea, viața!

        Noi, cei trecuți prin viață, ar trebui să realizăm că experiența noastră nu mai are mare valoare în condițiile schimbărilor ce s-au produs în evoluția societății. Acum se aplică alte concepte, alte filozofii, fată de timpul tinereții noastre, iar noi nu totdeauna suntem capabili să ne modificăm tiparele de găndire. Cel mai adesea și pentru cei mai mulți, nu! De aici apare acea inadaptare a celor în vârstă. Pe unii dintre noi ne ajută deschiderea pe care am avut-o încă din tinerețe și care ne ajută și astăzi să percepem corect evoluția lumii.

        În ziua de astăzi este contraproductivă societății, căci de gândit o fac doar vârfurile, o fac si pentru noi, ceilalți. Parcă îmi este cunoscut conceptul. Nu cumva se aplica și în societatea socialisto-comunistă? Cei ce nu gândesc sunt mai ușor de manipulat. Cei care gândesc sesizează manipularea, ca și sensul către care te îndeamna aceasta.

        Nu ai pentru ce-mi mulțumi! Plăcerea este reciprocă. Și nu uita, avem cam aceeași vârstă, deci aceeași generație, aceleași concepții de viață.

      • Normal ca nu se poate generaliza.
        Si cam asta am vrut sa subliniez.Faptul ca citiva, unii sint inadaptati, ca n-au nici un tel, nici o directie, nu-i implica pe toti.Si-atunci nu trebuie sa subapreciem intreaga generatie.
        In ce priveste „ginditul” cred ca toate societatile care au avut la baza sistemul :”pastor si turma” au folosit conceptul.
        Hai sa-ti amintesc:
        Indiferent cit de mult ma straduiam, cit de bine imi faceam munca, eram „unul din aia” pentru ca purtam plete.
        In 1989, prin august, directorul firmei la care munceam ma aprecia pentru prestatia mea, in direct, in sedinta, dar ma intreba de ce nu pot fi si eu un om „normal”, sa ma incadrez „civilizat” in societate.
        Toti cei care aveau plete nu erau apreciati in functie de ce si cum faceau.
        Poate ca tu n-ai avut plete , dar sigur cunosti conceptul.
        Eu si-acum am plete, chiar daca sint carunte…

  5. Aceasta este lumea de azi și apreciem ceea ce avem și ce nu avem. Mă apucă așa un dor câteodată de lumea din trecut….Nu simțiți niciodată un asemenea sentiment? Bineînțeles dacă ați trecut de anii tinereții, că altfel sunteți în elementul dumneavoastră..

  6. Uite că WP nu-mi mai dă voie să-ți răspund direct pe comentariu, nici măcar nu mi-a anunțat răspunsul tău.
    Nu, nu am avut plete, nici pantaloni evazați (erau la modă cei de 38 sau 40 centimetri), nici pantaloni ficși pe picior. Asta doar pentru că nu mi-a fost mie pe plac, nu din alte motive. Am fost și încă mai sunt adeptul clasicului. Nonconformismul meu s-a manifestat în alte moduri, spre exemplu refuzul meu de a mă înregimenta politic. Dar nu numai așa. Am avut de pierdut, căci sistemul mă dorea supus, respectând „normalitatea”, așa cum o vedeau ei a fi.

    • Iti dai seama ca nu puteam cinta fara pantaloni largi si fara plete.
      Pina mi s-a interzis.Muzica nostra era decadenta si nu se incadra .
      Ni s-au interzis intilnirile de la Esperanto si de Go- asta era in perioada procesului transcedentalilor, dupa care s-au interzis intilnirile in grupuri mai mari de 5 persoane
      Toti cei care nu s-au incadrat in sistem au avut de suferit.Oricit de bune erau lucrarile, altcineva era titularul.Un „membru”.
      Prefer sa-mi amintesc momentele frumoase si mai ales ma bucur ca am reusit sa trec relativ usor de fiecare lovitura, de fiecare piedica si sa merg mai departe.
      M-ai ambalat!…

      • E de bine sau de rău că te-am ajutat să te ambalezi?
        Cumva cred că este de bine să ne amintim lucrurile așa cum erau ele în acele vremuri, ba chiar să le spunem și celor tineri, care nu au de unde să le afle alcumva. Și bine este să le poată înțelege adevărata valoare, căci față de acum, când parcă se acordă prea multe drepturi unor categorii, acolo unde nici măcar nu cred că ar trebui discutat despre ceva în plus față de majoritari, atunci îți erau refuzate drepturi pe deplin acceptate și recunoscute de toată lumea, mai puțin de cei care conduceau „lagărul”. Hai să spunem lucrurilor pe nume. Ne era luat dreptul la proprietate privată asupra unor terenuri (deși cumva rămâneai egal proprietar), erai privat de dreptul legal la opțiune, la viață așa cum ar fi trebuit înțeles acesta, dreptul de a hotărâ asupra componenței familiei tale, etc. Lista este mult mai lungă și sensibilă, uneori, chiar și astăzi.
        Tineretul ar trebui să înțeleagă că nu a fost așa ușor cum ar putea crede ei. Dacă nu erai „membru”, nu puteai obține anumite drepturi date de pregătirea ta profesională, altele îți erau refuzate dacă nu erai „activist”.

        Uite că am reușit și eu să mă ambalez. Parcă totuși ar fi de bine.

      • Nu-i rau ca ne ambalam.
        Eu sint tot timpul ambalat din 1991 si tot de atunci spun tuturor celor care vor sa ma asculte adevarurile pe care eu le cunosc.Si cele rele si cele bune.
        Dar numai prin viu grai, cu demonstratii si dovezi.

  7. Fericire si tie!
    Eu simt nevoia de vacanta….si abia astept saptamana de pauza care o voi avea la Paste!

  8. Mie îmi place să primesc oaspeți. Nu prea mai vin acasă, că lumea nu mai are timp și putere, dar uite că vizitele pe bloguri sau pe Messenger, FB, Skype, suplinesc, în felul lor, vizitele reale. Eu zic că nu e rău ! ☺

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: