Cu parere de rau

Cu parere de rau constat ca incet, incet mai dispare o traditie frumoasa.

Cea a martisorului.

Mergi la munca, oferi colegelor un martisor, il ia, zice un „multumesc!” din virful buzelor,il trinteste pe masa linga celelalte si-si vede de treaba.N-are importanta ca e unul scump sau ieftin, ca ti-ai luat din timpul tau ca sa te gindesti la ceilalti, sau ca e facut acasa.

E drept ca generatia mea a contribuit la inceputul acestei disparitii.

Cind eram copil primeam si ofeream tuturor.La liceu fiind, deja aveam figuri in freza.Ofeream fetelor- il prindeam de guler ca n-aveam curaj sa-l prindem pe piept.Dar noi nu purtam pentru ca ,cu ajutorul Europei Libere sectiunea de muzica a ajuns la noi zvonul „Hippie” si ne mindream cu niste uriesenii de insemne specifice.Eu am renuntat dupa ce m-am facut de rusine cind n-am stiut ce semnifica.

Dupa ce am aflat ce inseamna Hippie, am pastrat parul mare, cit mai mare, in functie de cum puteam sa il ascundem de profesori si militieni, dar cam atit.Doar ideea de non-comformism, cai in rest nu se potrivea cu nimic din realitatea noastra.

Chiar se intreba ieri sotia mea, citi mai stiu ce este un hornar si ce semnificatie are in diversele traditii?

Pacat ca se pierde  si „martisorul”.

E drept, nici primavara nu mai este ce a fost, ca de altfel restul anotimpurilor, nici oamenii nu mai au timp si chef de „sarbatoriri” nationale, atita timp cit trebuie sa sarbatorim cele multinationale, europene.Ce daca nu ne reprezinta, sarbatorim cu totii!!!!

Sa va fie senin si cald!

 

Anunțuri

16 răspunsuri

  1. Io stau la pupat , ca-s pupacioasa si colegii care isi amintesc de mine , ca sunt si femeie , nu numai colega , imi aduc martisor in fiecare an….Eu le pastrez , le am si pe cele de acum 10 ani…
    Eu nu ofer martisor , pentru ca eu asa consider , ca trebuie sa primesc… 😀
    Dar le primesc cu drag….

    • Traditia spune ca martisoarele sint oferite de toti, tuturor.
      E, ca in timp s-a mai rarit oferitul si se pierde si bucuria primitului…
      De asta ziceam ca imi pare rau.

  2. ai mare dreptate, odinioară acesta chiar era un eveniment cu emoții și trăiri intense … o primăvară cu soare 🙂

  3. Se pare că unora nu ne este nici senin și nici cald, atâta vreme cât ne pierdem identitatea și fugim către ceea ce nu suntem, către ceea ce nici macar nu ni se potrivește. Dar nu toți își dau seama de ceea ce se petrece.
    Poate că nici primavara nu mai este aceeași, pentru că am uitat cum să oferim un mărțișor, simbolul sosirii ei, simbol al fertilității și al bogăției roadelor viitoare.
    Dar este și un fapt curios, în ultimii ani din ce în ce mai multe mărțișoare am văzut agățate în ramurile pomilor roditori, așa cum spune tradiția. Oare chiar se pierde tradiția? Sau este o reîntoarcere, cu pași firavi, către ceea ce a fost odată?

    • Sper sa se intoarca, desi pe aici n-am vazut martisoare agatate in pomi, in ultimii 25 de ani.
      Poarta martisorul pina infloresc pomii?
      Nu.Nu il poarta de loc.
      O fi din cauza ca infloresc mai tirziu ?…

      Eu asta va doresc tuturor (senin si cald).
      Daca nu reusesc cu totii sa se identifice …

  4. Bine mai zici, Alexandru. Am observat şi eu asta, nu doar de mărţişor sau alte evenimente, ci aşa din viaţa de zi cu zi că, pe zi ce trece oamenii devin mai răi, mai reci, mai distanţi, mai egoişti, mai sarcastici, mai aroganţi, mai ignoraţi şi parcă nu mai apreciază şi nu mai admiră şi nu mai sunt recunoscători pentru nimic. Nimic nu-i mai bucură. Nu ştiu de ce. Uneori ţi-e şi teamă să le adresezi un salut, pentru că îi şimţi că te ignoră şi te doare,…

    Zile frumoase şi numai bucurii îţi doresc, Alexandru. 🙂

  5. Eu le port și le iubesc și mă oftic rău când văd că aproape toate fetele strâmbă din nas la ideea de a purta mărțișor. Asta e… Poate totuși, se întâmplă ceva, o minune și va redeveni ‘cool’. 🙂 Eu încă sper.

  6. Dragule…zapezile de altadata…traditile cu semnificatii tandre, pana la urma tineretea noastra…nu o mai regasim intr-o lume desacralizata si aceasta desacralizare este un proces continuu si accelerat a INSENSIBILIZARII, ma colocvial spus…al NESIMTIRII. Nu este o inchipuire de carcotas inacrit de viata si nici vesnicul conflict intre generatii… este O REALITATE indezirabila.

    • Dragule, in cazul martisorului, de la noi a inceput declinul.Sintem si noi partasi la. Si probabil la fel spuneau si virstnicii acelor vremuri cind vedeau comportamentul nostru.
      Se pare ca asta-i directia si se pare ca asa cum multe alte civilizatii au avut o crestere urmata de declin, a venit si rindul civilizatiei din care, fara voia noastra, facem parte.
      Pe de alta parte, sint de acord ca nu mai este onoare, bun simt , respect si inca multe altele .

      • Stii ce(?!)…am mari indoieli asupra modului cum este conceputa civilizatia(?!) Eu cred ca este vorba mai mult despre o civilizatie a dorintelor, a nevoilor materiale, a periferiei, cum imi place mie sa-i zic… superficialitatii.

      • Intotdeauna a fost asa.Nu-i o noutate.
        Constatarea mai grava ar fi ca si cei care vad, simt, concep altfel viata, fac parte din aceasta civilizatie si fara voia lor sint dusi in aceiasi directie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: