Botezul Retezatului

Prin 1981 ma intreba o prietena ce fac de revelion.

Nu stiu.

Hai la Lupeni.

Si a ramas in aer toata treaba.

Pe la sfirsitul lui decembrie i-am dat un aviz telefonic si i-am spus ca vin la Lupeni.

S-a bucurat spunindu-mi ca se sarbatoreste si o logodna.

Informatie importanta.

Eu, fiind un baiat cuminte, m-am pregatit ca atare.

Palton, costum,papillon, pantofi, ca doar e revelion si logodna.

Cind am ajuns la usa ei si a vazut ca n-am rucsac si tinuta de munte s-a pus pe ris.

Ei, m-a prezentat mamei ei, care parea multumita de aspect.

Pe linga tinuta susmentionata aveam si plete si ceva barba si mustata.

Desteptarea dimineata devreme, ca mergem la locul unde se va tine revelionul.

Autobus, inghesuiala, zeci de tineri in tinuta de iarna, de munte,schiuri, distractie, ris, inghesuiala si toti se uitau cam chioris la paltonul meu.

Intilnirea la Cimpul lui Neag.

Si acolo aveam sa-l cunosc pe cel cu logodna, Sam ( Morar Ionel)- montaniard,salvamontist,salvator la mina, un om de calitate superioara.

Cind mi-a vazut tinuta, Sam si invitatii lui- toti in tinuta de iarna, de munte- au ris cu lacrimi.Si atunci am aflat unde se tine revelionul si logodna.

In Retezat, la cabana Buta.

Bineinteles ca pina la Buta se merge pe jos, prin zapada pina la piept si tot bineinteles ca deschizator de pirtie sint eu, ca sint destul de inalt ( 192 cm) sa iau zapada necalcata in piept- ca pina acolo ajungea- si sa deschid pirtie pentru restul.

Era un vis frumos, daca-l vedeai din coada coloanei.Ningea, fulgii erau cit palma, erai imresurat de linistea aceea specifica ninsorii, brazi aplecati sub zapada, munte…

Dar eu, desi aveam picioarele infasurate cu nailon, eram ud de transpiratie in lupta cu nametii.

Ma mir ca ma vedeau cei care veneau in urma, ca eram total acoperit de zapada cazuta de sus, de cea pe care incercam s-o imprastii din calea mea si ma incurca teribil paltonul, caciula, eram ud total la picioare din cauza pantofilor.Si cum nu suport manusi, imi erau atit de inghetate miinile ca nici nu puteam sa tin un chibrit pentru a-mi aprinde o tigara.

Ce mai, un vis!

Ajunsi la cabana, cabanierul a fost in delir cind mi-a vazut tinuta.A zis ca niciodata nu a fost onorat in acest fel…si de cite ori dadea cu ochii de mine ridea pina il apuca tusea.

E drept ca dupa aceea s-au ocupat de mine fetele.Sa-mi dea ciorapi uscati, un pulovar, sa-mi uste parul, sa…

Tot atunci aveam sa o cunosc pe viitoarea mea sotie, dar atunci inca nu stiam asta.

Dupa nebunia din timpul noptii, cind s-a dansat, s-a baut, am povestit cu Sam despre de toate, de parca abia asteptam amindoi sa ne intilnim si pina atunci n-am avut cu cine povesti, dimineata am iesit la o baie de zapada, o baie de munte, o plimbare.

Atunci au aparut pe poteca deschisa de mine doi tineri.El, lipsit de importanta.

Ea,imediat mi-a atras privirile si incintat de ce am vazut din fata m-am intors dupa ei sa-i vad si din spate.

Merita sa te tot uiti la privelistea oferita de ea…

Si de atunci sintem impreuna.

In vara am fost la nunta lui Sam si dupa ce m-am casatorit si eu, ne-am revazut de fiecare data cu bucurie.

De multi ani, de prea multi ani, mai merg pe la Sam doar odata pe an, sa-i pun flori pe mormint si sa-i aprind o luminare.

Educatie

Instructaj

Un pic de Retezat in 1 ian.1982

Un pic de Retezat in 1 ian.1982

Cu Sam

Cu Sam

https://fosile.wordpress.com/2011/04/18/sa-va-povestesc/

 

26 răspunsuri

  1. Frumoasă poveste cu final trist. Dar cât de frumos a fost, totuși. 🙂

  2. L-am cunoscut, din păcate, pentru puțin timp, pe Sam! Să-i fie munții înalți și pârtiile bine bătute, acolo sus!

    • A fost si este inca, pentru ca de fiecare data cind ma gindesc la el il simt linga mine, o prietenie frumoasa.
      Ne pregateam sa facem o cercetare impreuna, dar n-a fost sa mai fie.
      Mi-e tare dor de el!
      E clar ca vegheaza muntii lui dragi s imai ales baietii lui care acum sint barbati.

  3. Superb text. O (altă) povestire scrisă cu muult talent. O mai țin minte pe cea despre prima zi în clasa de vioară! Și mai sunt, ești un povestitor înnăscut!

    • Multumesc!
      Bine ai revenit!
      Mi-a cam sarit pohta de scris si daca totusi mai scriu cite ceva, o fac mai pe sarite, mai pe scurt.

  4. Nu sunt mare prietena cu muntele nici vara, cum sa fiu pe zapada? Citind ce ai patimit, ma distrez, dar daca eu as fi intr-o astfel de situatie, cred ca lumea ar asista la o cadere nervoasa. Poate in tinerete ar fi fost altfel…
    Sam? Ca multi alti oameni deosebiti, si-a terminat treaba aici, printre oameni (chiar daca noi nu suntem de acord cu asta) si s-a dus mai departe… Sa fii fericit ca l-ai avut prieten si sa fii sigur ca reantalnirea se va produce! Sa-i fie tarana usoara!

    • Stii cum e, la tinerete trec toate mai usor.Si dupa ce mi s-au dezghetat miinile totul a fost ,din nou, roz.
      M-am distrat, oamenii erau frumosi, iar Sam un fel de frate cu aceleasi pasiuni, aceleasi visuri, aceleasi idei ca si mine.
      Imi pare nespus de rau ca s-a dus.
      Aveam atitea de facut impreuna…
      Sper sa ne reintilnim, caci avem atitea sa ne spunem si poate sa facem.

  5. O povestioara cu multa incarcatura sufleteasca…Am remarcat ca decisiva a fost…”privirea din spate” (?!)…

  6. Pe munte se scriu cele mai frumoase povesti… ele raman pentru totdeauna in sufletele noastre. Am citit de 3 ori… mi-a placut foarte mult, are acea esenta ce se simte… cu ochii ceilalti ne-ai purtat prin tine… contemporani cu trecutul! Multumesc si este putin zis!

    • In general, pe munte nu te plimbi ca printr-un parc.Conditiile fiind mai speciale, cam asa sint si oamenii pe care ii poti intilni.
      Prieteniile legate in astfel de conditii ramin pe viata si chiar si dupa aceea.
      Destul de des si cu drag ne amintim de Sam, dar n-am putea sa trecem prin Lupeni fara sa ne oprim la mormintul lui si sa povestim cu el.
      Zic noi, pentru ca si pe sotia mea am cunoscut-o tot atunci, la Buta si este si ea din Lupeni.

  7. Ce amintiri frumoase şi pozele alb-negru ce stârnesc nostalgii… Să rămâneţi împreună şi mulţi ani de-acum înainte! Sănătate şi numai bucurii 🙂

  8. Ff impresionanta povestea ! Dar de ce a decedat Sam prematur, adica din ce cauza ? (Daca nu sunt indiscret, dar am devenit curios)

    • De inima.
      A cedat inima lui mare si buna.

      • Eu uitandu-ma la ultima fotografie cu tine cu bratul in jurul lui, chiar fara nici o ironie, am simtit ca el pare asa magic fermecat ca un pitic sau spiridus bun al muntilor, oarecum asa ca unul din piticii buni ocrotitori fata de Alba ca Zapada, dar si fata de oamenii simpli care trec prin taramul lui. Ma rog, mi s-a parut asa si pt ca tu esti mai inalt si aveai parul lung si de fapt semanai un pic cu Alba ca Zapada, insa se vede ca acolo tu te bazezi pe el, chiar daca esti mai inalt. Zau, repet, nu am avut de gand sa fiu nepoliticos, ca pt mine atat piticii cat si povestile lor sunt asa frumoase si fermecate si simt ca le inteleg mai bine daca observ asa si oameni deosebiti care imi amintesc de perenitatea lor, oameni care prin caltatile lor relevate pot deveni si ei nemuritori intr-un fel in constientele noastre. Si eu am fost incantat atat de poveste cat si de fotografie, si m-am simtit asa incalzit la suflet si mai in siguranta afland despre aceasta persoana care a devenit cu adevarat deosebita si importanta nu numai pt cei imediat dragi cu care a interactionat direct cat a fost in viata dar uite ca si acum peste ani si pt oameni obisnuiti ca noi. (Desigur si datorita tie, povestitorului si ilustratorului, intr-o oarecare masura). Dar el asa cum e in poza, cu expresia lui faciala si statura plus tinuta si chiar si caciulita lui, chiar ca m-au impresionat.

      • Cit a trait a fost un adevarat ocrotitor al muntilor si a celor care mergeau pe munte.
        Sint sigur ca si acum e la fel.
        Multumesc!

  9. Ce amintiri frumoase ai ! O povestire care mi-a atins inima. M-am bucurat pentru voi că sunteți împreună de atâta timp, că vă amintiți așa cu drag ziua când v-ați cunoscut, m-am întristat când am citit finalul povestirii. Și eu am pierdut prematur o prietenă și de multe ori mi-e dor de ea.

    • Eu imi amintesc acea zi.Ea, vitoarea sotie , m-a ignorat atunci.Am muncit ceva, dar rezultatul a meritat.
      Sam e unul din cei ma dragi care ne-a parasit .
      Din pacate au mai fost si altii.

  10. Fain ai mai povestit… Și-i atât de mult drag pus în evocarea amintirii ăsteia… 🙂

  11. Morar Ionel (Sam). Un om al muntilor, o carare in sufletul persoanelor care l-au cunoscut, un om cat zece dar eu l-am cunoscut sub alta forma, eu cu fratele meu ii ziceam tata.

    Alex Morar

    • Ma bucur ca ai trecut pe-aici, Alex.
      Sa-ti revezi tatal din vremea cind inca voi( tu si Andrei) inca nu erati si sa vezi ca dorul pentru prietenii dragi nu dispare, oricit timp ar trece.
      Sper sa ajung sa te ( va) vad si sa va cunosc acum, barbati si sa-i revedem in memorie pe piticii de atunci.
      Cu drag,
      Alexandru ( Sandel).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: