La padure

https://fosile.wordpress.com/

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. Si cainele meu, scos din mediul lui ancestral…cand merge prin padure are momente de atentie incordata. De fapt nici nu are „curaj” sa se indeparteze prea mult de mine, sta si ma asteapra sa vada incotro o apuc…sa ma urmeze. In rest adulmeca, scurma, alearga de colo…colo…de fiecare data cu aceiasi bucurie.

  2. Frumoasa padure, frumos catel! Da’ o veverita n-ai gasit?

  3. Hihi ! Grasa în pădure ! Nu-i place să sară în mijlocul grămezilor de frunze ? A noastră așa făcea. 🙂

    • Cituca, primul nostru catel, o pechineza, sarea in mijlocul frunzelor.
      Ola n-are treaba.Decit sa caute, sa-si bage trompeta peste tot si sa incerce sa „fure” de mincare, de parca n-ar fi mincat nimic in ultimul secol.
      Noi, inca, nu zicem ca-i grasa ci…implinita…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: