Sa va povestesc…

Fosile şi pietre

Eram a doua oara in Lupeni-Valea Jiului. Era vara, cald, frumos si stateam cu niste prieteni, salvamontisti, pe terasa la Cina-un restaurant din centrul Lupeniului, in apropiere de strada principala.

Toate mesele erau ocupate, lumea era bine dipusa, noi glumeam si ne distram, iar muzica de la un casetofon, amplificata era foarte buna. La un moment dat s-au auzit doua sirene de Salvare si-atunci…, atunci totul a incremenit asa cum era, cu exceptia  absolut tuturor mijloacelor de transport de pe strada care au tras pe dreapta.

Era cumplit, nici ciinii nu mai latrau, muzica a fost oprita, parca nici pasarile nu mai zburau, nu mai ciripeau, doar acele  strigate de ajutor, chemari, urlete de jelanie a sirenelor.

De prin scarile blocurilor  au inceput sa apara femei cu copii de mina, cu priviri incetosate de noduri cumplite in git, a ruga, a tipat, a disperare, intrebind tacut:

Unde?

La care mina?…

Vezi articol original 484 de cuvinte mai mult

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. M…da…este o povestioara incarcata de emotivitate…Nu este usor sa-ti imaginezi ca ai o meserie in care nu esti sigur niciodata ca te vei mai intoarce…acasa.
    Si totusi pana la sunetele sinistre ale salvarilor…oamenii ascultau muzica, beau bere, iar mamele isi cresteau pruncii…si cu siguranta o faceau si dupa aceea…
    Viata invinge…pacat ca pentru a o putea traii…inca pentru unii este un risc.

    • Munca poate fi riscanta oriunde.Si la mina, si pe mare, si in constructii.
      Dar in zonele cu un astfel de specific, cu atit de multe pierderi viata este cu atit mai mult, mai intens ,mai greu traita.

      • Din pacate…mai exista asemenea modalitati de ati castiga existenta…Oricum nu este in regula…dar ce este „in regula” cu modul in care viata este traita de catre omenirea aflata INCA in „copilaria” evolutiei…?!

      • Nimic.

  2. Valea mea! Acum tot mai rar se intampla sa se auda sirenele. Nu pentru ca minele ar fi fost dotate cu tehnologie performanta, ci pentru ca multe dintre ele au fost inchise.

    • Toata istoria acestei Vai e inscrisa in carbune, in munte, in urmele exploatarilor, in aer.Si chiar daca s-au inchis multe mine simti cind ajungi acolo.Traiesti ceva ce n-ai simtit in alte parti.
      Un fel de durere, un fel de incrincenare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: