Excursie ratata

Inca din timpul saptaminii am gasit pe internet un loc aflat in apropiere despre care eu nu stiam.

O cariera rezervatie geologica aflata in muntii Gilaului, linga Somesul Rece.

Cariera Corabia.

Asa ca, dimineata ne-am imbarcat, cu nevasta si catel si am pornit in excursie.

Stomacul meu era cam strins si nu-mi explicam cauza.Am stins, inchis, oprit totul?

Da.

Intotdeauna conduc atent, de data asta am fost si mai atent caci nu inceta senzatia de stomac strins care ma avertizeaza ca ceva nu-i sau nu va fi in regula.In plus, dimineata am vazut accidentul acela aberant cu sinucigasul criminal.

N-a fost nici un eveniment, am urmat indicatiile citite pe internet si am ajuns cu bine in zona si cu asta s-a terminat cu binele.

Am parcat masina si am pornit pe un drumeag care urca, parca spre cer.

Deasupra padurii, pe un stilp apare o indicatie de zona protejata, dar nici un indicator de directie.

https://fosile.wordpress.com/Deci nici vorba sa mergem in directia aceea.Am urmat poteca si dupa vreo ora de urcus ne-am intors un pic si am cautat o carare spre crestele ce pareau a apartine carierei.

https://fosile.wordpress.com/Am gasit o poteca de-a animalelor si ne-am indreptat, mai tiris, mai in patru labe spre inalt.

La un moment dat sotia a zis ca nu mai vine.Sa facem- eu si catelusa- poze frumoase.

Pieptis,inclinatia fiind foarte mare, m-am catarat pe bolovanii cazuti si am ajuns, cu mare greu, in zona stincilor la vedere, atent permanent sa nu rastogolesc pietre, sa nu alunec si sa nu alinece sau sa cada catelusa care ma urma indeaproape.

https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/Vazind ca n-am cum sa merg mai departe am hotarit sa ma intorc.

Nu credeam ca doar atit este cariera, dar n-avea sens sa ma aventurez.

Cu mare greu am coborit, prin alta parte decit pe unde am urcat si am incercat s-o localizez pe nevasta-mea, caci am schimbat de citeva ori directia fata de locul in care am lasat-o.

La un moment dat am constatat ca nu mai este linga mine catelusa si am strigat-o pe nevasta-mea sa vad daca este cu ea.Mi-a raspuns, dar eu fiind cam surd, n-am reusit sa localizez de unde vine vocea ei.

Si-atunci m-am speriat.Nu pentru mine, era suficient sa cobor, ci pentru nevasta-mea.Unde este, cum coboara, daca i se intimpla ceva, eu nu-mi dau seama unde este si n-am cum s-o ajut.

Am inceput s-o strig si sa o caut, devenind neatent la coborire si era sa zbor de pe niste stinci.M-am lovit zdravan la un picior, dar n-am dat importanta si am continuat cautarea in viteza.

Intr-un tirziu ne-am regasit, dar lipsea catelusa.A pornit in cautarea mea, dar la chemarile noastre s-a intors.

Sotia?

Speriata, nervoasa, julita zdravan la o mina si la un picior.

Groaznic!

N-aveam cuvinte.Cit de timpit pot fi, sa nu-mi dau seama ca nu mai sintem tineri, ca nu mai ne miscam la fel de usor in conditii speciale, si ca pe munte daca esti cu cineva, trebuie sa ramii impreuna, altfel exista nesansa sa o incasezi.

Am localizat si cariera.Era in spatele acelui indicator timpit de zone protejata.

Un colt de cariera

Un colt de cariera

Si n-am mai mers la cariera, desi accesul era usor.N-am mai stat sa mincam si sa ne umplem de caldura soarelui si frumusetea locului.

Ne-am urcat in masina si am pornit spre casa.

Oameni buni, ASA NU !

Nu faceti ca mine .

Cu cit esti mai experimentat, cu atit faci mai usor greseli simple, dar care pot fi chiar fatale.

Pe de alta parte, nu mi-am inchipuit ca o zona protejata, o rezervatie geologica, nu este semnalizata corespunzator pentru a putea fi vizitata.

S-au prostit ardelenii!

Anunțuri

20 răspunsuri

  1. Cum de inca te mai mira ca nu exista indicatoare? 😦
    Se pare ca avertizare ai avut…dar ai ignorat-o!
    Bine ca sunteti vii , doar putin vatamati…

    Ceva asemanator am patit si noi , cand am plecat de la Stana de Vale catre Cascada Miresei…ni s-a spus jumatate de ora de mers pe drum lejer , forestier si noi am mers 3 ore , prin padure de munte ,in sandale si papuci si fara nimic adus cu noi , nici macar apa de baut…oameni nebuni ce am fost! 😦

    Fotografiile arata salbaticia zonei in care ati mers…fumoase locuri , insa periculoase!

    • Ma mira pentru ca in nenumarate alte zone din Apuseni sint indicatoare, chiar amanuntite.Iar tabla aceea zice doar ca e zona protejata, si e plasata deasupra padurii, cum sa-ti vina sa te aventurezi prin padure sa vezi un stilp?
      Cei care v-au spus asa ceva si-au batut joc de voi.Pai, Stina de Vale e la distanta mare de Valul Miresei.
      De altfel, eu nu ma mai incred in indicatiile taranilor sau localnicilor, ca nu odata s-a intimplat sa ne trimita pe drumuri ocolitoare spre destinatia de care intrebam.Odata ne-a trimis sa ocolim 10 km si puteam ajunge dupa 200m.
      Pe carare se poate merge frumos,chiar daca e urcus.Prin padure,printre stinci e greu.
      E atit de frumos ca-ti vine sa te ciupesti, sa vezi daca esti treaz.Dar trebuie atentie si grija.
      Dar de dragul si dorul muntelui am uitat ca nu sint singur si…
      Nici acum nu mi-am revenit din sperietura.

      • De atunci si noi ne-am invatat lectia…nu ne mai orientam dupa vorbele localnicilor…
        Bine ca sunteti toti intregi…

      • Iti dai seama ca pina-i trec juliturile si durerile si inca o vreme dupa aceea, mi-o incasez.Dar e pe merit.N-am ce comenta, decit sa sper ca nu s-a speriat prea tare si sa ma bucur ca nu si-a rupt ceva.

  2. Eu zic ca „tot raul spre bine”. Intr-un viitor oarecare, va fi o amintire placuta. Acum – e o invatatura buna.
    Si cred ca si locul descoperit este minunat. In curand sunt convins ca-l veti explora si va veti bucura din plin de el.

    • Am senzatia ca cu cit imbatrinesc,ma prostesc.Altfel n-as face astfel de greseli.
      Locul este intr-adevar minunat, dar va mai dura mult pina sa mai mergem acolo.
      Anul asta nici o excursie, indiferent cit a fost de lunga sau de scurta sau daca am fost doar noi sau impreuna cu altcineva, n-a iesit cum trebuie.Nu din cauza mea, dar n-au fost reusite.Ceva s-a intimplat.
      Desi de la noi trece, sper sa treaca si anul asta, poate la anul vom reusi sa ne bucuram de iesiri sau excursii.

      • Poate ca excursiile in natura au devenit sau au capatat o anumita rutina, o rutina ce le poate scade farmecul. De aceea o pauza e binevenita in cele mai multe cazuri.

      • In natura nu exista rutina.Doua iesiri nu sint la fel si nici imprejurarile.
        Trebuie doar sa nu uitam ca nu sintem in sufragerie sau dormitor si sa nu uitam ca sintem impreuna cu cineva ( atunci cind sintem impreuna).
        Frumusetea naturii este permanenta,indiferent ca noi o vedem sau nu.Iar frumusetea muntelui nu are cum sa fie rutina.

  3. Pana la urma…a iesit o povestioara palpitata cu sfarsit fericit.
    Trebuie sa iei partea buna a lucrurilor…Varsta nu are nici un amestec aici. Faptul ca nu ti-a „iesit”…cum ai fi vrut…inseamna aventura, impredictibil. Trebuuie sa fim pregatiti pentru …necunoscut, acceptand misterul ca facand parte din viata…
    Stiu…o sa spui ca „sfaturi” sunt usor de dat…dar eu chiar cred ca asa TREBUIE sa se petreaca neprevazutul…si in neprevazut sta tot chichirezul…

    • A fost o excursie ratata pentru ca n-am atins obiectivul propus si in loc sa ne ( amindoi) relaxam, am fost in pericol si avem amindoi urme .
      In acest caz scopul nostru n-a fost aventura ci relaxarea.
      Virsta?Daca nu ne constientizam limitele impuse de virsta, de …reumatisme, greutate,etc.,riscam sa ne facem rau.
      Pe de alta parte,am uitat ca sotia mea nu are dexteritatea impusa de un traseu dificil si am uitat ca n-am mers acolo singur ci cu ea.
      Corect si normal ar fi fost sa merg eu numai pe trasee pe care le poate parcurge si ea si chiar daca n-am fi ajuns la Cariera, ne-am fi plimbat pe cararile muntelui si ne-am fi simtit bine.
      Asa…

  4. @”Nu faceti ca mine. Cu cit esti mai experimentat, cu atit faci mai usor greseli simple, dar care pot fi chiar fatale.” – ai perfecta dreptate, pe toata linia… patania si frica voastra mi-a reamintit de situatii cu înotatori, alpinisti si skiori experimentati care si-au asumat riscuri fatale… cât de mult iubim NATURA, sa nu uitam ca apa, muntii, pesterile, etc pot deveni „capcane” grave daca ignoram sau „sfidam” regulile de siguranta bazice, elementare… cum se zice-n franceza:”il vaut mieux prévenir que guérir!” = (e) mai bine(usor) sa prevenim decât sa vindecam… 🙂

    • Asa-i Melanie.
      Din pacate, mi se intimpla ca ajuns in acest mediu ( pe munte) sa uit ca nu sint singur si sa ma las tras, de imprejur.
      Chiar daca merg mai incet,chiar daca nu mai am siguranta in picioare cum aveam pe vremuri, tot sint atras de …inca putin, inca mai departe,…hai sa vad ce-i sub stinca aia, da deasupra ei, etc. si merg,merg.
      Pentru mine „cale de acces” poate fi orice loc prin care pot sa ma strecor.Pentru altcineva… -in acest caz, sotia, ma tot intreba unde-i calea de acces pe care am gasit-o, incercind sa se strecoare printre maracini si bolovani prabusiti?

      • teribil de stressanta si-anxiogena situatie… te-nteleg! ah, iata o zicala franceza de rigoare si de circumstana:”il ne faut pas tenter le dible!” = nu trebui sa-l ispitim pe dracu’… 🙂

      • N-a fost chiar asa, dar daca nu ne-am fi dus acasa si am fi insistat sa mergem la cariera, nu se stie ce s-ar mai fi putut intimpla.Caci, cind e sa mearga rau, merge din rau in mai rau.
        Multumesc!
        Saru’mina!

  5. Învățătura cu statul împreună pe munte poți s-o mai zici o dată. E foarte important să nu vă aventurați singuri, mai ales dacă-i vorba de trasee nemarcate. La fel de important e și echipamentul, totuși. Având în vedere că nu era un traseu tocmai turistic, șansele de alunecat, lovit, rostogolit sau – Doamne ferește – căzut pe undeva, erau destul de mari.
    Bine că a fost cu final fericit. Faine pozele. 😀

    • Cu toate ca stiu toate astea de aproape 40 de ani, uite ca se intimpla sa nu aplic, sa uit.
      Bine ca nu s-a intimplat nimic, mai rau.
      E fain locul, muntii,padurea, deci n-au cum sa nu fie faine pozele.Multumesc!

  6. 😦 In rest, ma abtin (de data asta).

  7. Intotdeauna locurile salbatice, putin umblate, nemarcate, imi dau fiori! De altfel, ma tem si de linistea adanca a padurilor, a muntilor. Intotdeauna e ceva straniu, inexplicabil, acolo! Iar sa te mai si ratacesti trebuie sa fie cu adevarat o experienta de nedorit! Bine ca v-a gasit Cola, ei ce i-o fi venit sa experimenteze singurica? Pacat ca v-a pierit si pofta de mancare! Poate ca daca mai erati cu niste prieteni v-ar fi fost altfel si ati fi pus si masa…

    • Daca eram cu niste prieteni, sigur fetele ar fi ramas la un loc larg cu iarba, iar noi am fi pornit in explorare.
      A fost cu mine si daca as fi fost mai atent la ea, as fi vazut cind si in ce directie s-a dus la nevasta-mea.
      Una din probleme e faptul ca nu aud bine si din cauza asta nu mai pot localiza sunetele.
      A doua problema e ca mi-am amintit brusc ca ar fi trebuit sa fim impreuna si-mi era frica sa nu pateasca ceva .
      La cit era de speriata,de nervoasa si cu dureri, n-avea nici un sens sa incercam sa mincam ceva.N-ar fi mers pe git in jos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: