Dupa ce am citit articolul Gabrielei ( http://gabrielailies.wordpress.com/2014/09/04/despre-cartile-copilariei/), m-au napadit amintirile.
Tatal meu era de acord cu cititul si-mi dadea bani sa-mi cumpar carti, dar trebuiau sa fie din cele din programa scolara.
Chiar a trebuit sa aduc o lista cu lecturile obligatorii .
Baltagul se numara printre ele, dar atunci nici nu ma gindeam sa citesc asa ceva.Am citit dupa ce am crescut si mi-a placut foarte mult.
Eram in camera citeam.
Intra tata si ma intreaba ce fac.
-Citesc.
-Ce citesti?
-Baltagul.
-Da’, parca ai mai citit-o.
-Aprofundez!
…si mi-a aprofundat tata mie urechile dupa ce, luind cartea, a cazut dintre copertile ei „Moartea vine pe banda de magnetofon” de Haralamb Zinca.
Am avut totusi noroc cu profesoara de romana care, dupa ce a auzit ce am patit, mi-a dat o lista extinsa la care mai adaugam eu cite un autor.
Filed under: Amintiri | Tagged: Amintiri, Baltagul, Blogul lui Fosile, carti, citit, Haralamb Zinca, lectruri obligatorii, programa scolara |
Fosile şi pietre 
🙂 sârguincios ai fost !
Daaaa…
Chiar m-a intrebat o data , ca in lista aia nu scrie ca trebuie sa si invat?
:)))
Eu citeam adesea la masade lucru. Carteade interes se afla … sub cartea de școală. Așa nu „descoperțeam” nici o carte. Biata mama chiar credea că eu citesc pentru școală. Până într-o zi. Dar nu spun ce s-a mai întâmplat în acea zi. 🙂
Cred ca cei care aveau microbul cautau si gaseau nenumarate modalitati de a citi.
Am avut si noroc ca m-a indragit o doamna de la librarie si-mi tinea carti, iar dupa ce s-a mutat la Centru de librarii, m-a aprovizionat cu tot ce aparea.
Mărturisesc că și eu am comis-o tot cu „Moartea vine pe bandă de magnetofon”. Dar am scăpat nealtoit! 🙂
Adevarul e ca Haralamb Zinca scria foarte bine si era greu sa stai fara sa citesti cind aveai cartea la indemina.
Am citit multe carti de Haralamb Zinca. Cele politiste erau pentru relaxarea creierului, ziceam eu, intre doua lecturi de anvergura. Dar de aprofundat, am citit multe carti de f multe ori. De exemplu, Winetou, am citit-o de 8 ori. O stiam deja pe dinafara.
Partea cu „aprofundatul” a fost o solutie de moment, pentru ca intre copertile „Baltagului” era politista lui Zinca.
Dar m-a prins, de data aceea.
Eu citeam sub plapuma, la lumina lanternei. Nu ca era interzis cititul (chiar era recomandat), insa noaptea somnul era obligatoriu.
„Baltagul” mi-a placut si mie foarte mult, dar cel mai mult m-a influentat „Lupul de mare”, de Jack London.
Cel mai bun loc de citit era pe buda sau in vana.
Daca am avut acest microb, ne-am descurcat fiecare .
Deci nu te-a crezut ca aprofundai. Te cunostea bine! 🙂
Luind cartea in mina, a cazut dintre copertile ei „politista” lui Haralamb Zinca.
Deci era demmonstrat.
Ai avut idei, vad! Daca copilul tau ar face la fel, cum ai proceda?
Nu m-a intrebat niciodata nimeni ce citesc, asa ca la 10-12 ani ma delectam cu romanele de dragoste pe care le savura sora mea (ea avea 18-20 de ani atunci, deci era normal). Dar am citit „Baltagul” si m-a intristat atat de tare incat nu pot nici acum sa vad filmul, iar de recitit nici nu poate sa fie vorba.
L-as lasa sa citeasca tot ce-i pica in mina si se apropie de virsta lui.
Cum am spus, am citit Balragul cind eram deja mare si mi-a placut foarte mult.