Chemare

Mi s-a intimplat de multe ori, in special inainte de casatorie, sa ma apuce un dor de a pleca de sa nu mai pot nici sa dorm.

In cazurile astea mergeam singur si nu intotdeauna ai mei erau de acord.Dar eu mergeam oricum, desi eram pedepsit la intoarcere.

Din acest motiv intr-un an de prin ’70, mi-am luat ranita in spinare si am pornit spre Predeal.

Atunci incepeau sa apara rucsacele cu sina si o gramada de buzunare si buzunarase si cu fermoare, dar erau mai scumpe decit o Dacie.

La Predeal, pe ici pe colo eram deja cunoscut si privit cu simpatie, dar dupa ce treceam izbucnea un mare hohot de ris.

Abia dupa ce m-am vazut intr-o vitrina mi-am dat seama de ce.Din spate aratam ca o ranita cu plete infipta pe doua cozi de matura incaltate in bocanci.Cum sa nu rida oamenii?

Mergeam pur si simplu fericit ca sint pe munte, fara o directie anume si ajuns la un refugiu m-am cazat alaturi de patru montaniarzi veniti su scule si vopsele sa marcheze niste trasee.

Asteptau un tovaras care facea traseul, urmind apoi sa se intoarca impreuna  sa-l marcheze pe harta si in teren.

Povesti, glume, informatii din teren si dimineata am pornit, tot fara vreo tinta anume.

Dimineata ploua.Ploaie marunta,continua, care putea sa tina si o saptamina.Vazind ca nu renunt, cei din refugiu  mi-au dat un termos cu ceai fierbinte si o foaie de cort, ca nu strica.

Mergeam deja de citeva ore ascultind padurea, respiratia muntelui, cind am auzit un om vorbind.Atent l-am cautat o vreme fluierind si l-am gasit umblind brambura, vorbind aiurea,ud leoarca, transpirat tot si tremurind.Nu intelegea ce-i spun si era clar ca are temperatura mare.

I-am dat un algocalmin cu ceaiul din termos,  apoi mai tiris, mai in spate ( macar ca era greu tare) , l-am dus o vreme.Apoi, vazind ca nu ma ajuta de loc am facut o targa din doua  trunchiuri subtiri pe care am legat foaia de cort, l-am invelit bine si am pornit spre refugiu.Greu, dar spre seara am ajuns, iar acolo cu cu un piramidon si ambalat bine in haine si paturi ,pina a doua zi  si-a revenit suficient .

N-a fost nimic iesit din comun pe munte.A alunecat cind traversa un piriu, a cazut in apa si s-a udat tot, dar nu si-a schimbat hainele, iar ploaia si oboseala au rezolvat restul.

Printre alte povesti i-a zis unui tovaras: iti amintesti ce am visat saptamina trecuta? Ca m-am ratacit in Baiului si m-a salvat un copil.Am ris atunci, dar nu-i de ris.

A fost si mai afectat cind a aflat ca eu sint din Cluj si ca am venit „chemat”, tras spre acesti munti si nu altii, in acea directie si nu alta.

Nu spun cine este, caci n-am acordul lui.Nu ne-am mai vazut de mai mult de 35 de ani si e clar ca daca mai poate merge, inca face trasee. In Bucegi  in special si pe munti, in general.

Daca va fi sa ne mai intilnim, ne vom mai intilni.

18 răspunsuri

  1. Se întâmplă unele lucruri care te umplu de uimire, dar de multe ori nici nu îndrăznești să le spui și altora…

    • Sinc convins ca fiecare a avut tot felul de intimplari care n-au nimic in comun cu normalul, cu rationalul.
      Pe unele din cele care mi s-au intimplat mie le povestesc, altele…parca nu-mi vine…
      Cum spui si tu.
      Saru’mina!

  2. Se spune că nimic nu este întâmplător, nu? Și nu degeaba doar! 😉

    P.S. Tre’ să-ți mulțumesc musai pentru porția de chicoteală iscată de imaginea din vitrină. Descrierea aia… ehe… ia dat un ghiont serios Imaginației și n-a fost chip să mă abțin! 🙂

    • Era normal sa rizi.
      Ce sa fac daca eram slab si inalt si aveam plete.De obicei purtam pantaloni largi, dar pe munte nu se poate asa ceva si aratam in consecinta.
      Eu am constatat in repetate rinduri ca nimic nu este intimplator.

  3. Faină întâmplare !
    Ai primit pedeapsă,de la ai tăi,în acest caz ?

    • Bineinteles ca am fost pedepsit, dar cu prima ocazie am pornit din nou la drum.Mai fentam zicind ca sint la un prieten la chef sau la altcineva la tara si tot mergeam.
      Singura care a reusit sa ma opreasca a fost nevasta, dar asta imi place.

  4. Cred ca prea sunt comoda (elegant spus) ca sa ascult astfel de chemari… Dar tu ai multe trairi interesante de acest fel. Frumos!

    • Ei, nu sintem la fel.Cu toate astea cred ca si tu ai avut tot felul de trairi mai speciale sau altfel decit ar fi normal sa fie.
      Saru’mina!

  5. Faptul ca eu nu cred in intamplare…nu-i o „intamplator”.
    M-a amuzat inceputul istorioarei…cum casatoria se incadreaza ca si istoria…”inainte”…si „dupa”…ca este „dupa”… Hristos, sau potop…dar asta este alta istorie…

    • Nu este obligatoriu sa crezi.
      Persoana se incadreaza „inainte” si „dupa” casatorie, nu casatoria se incadreaza…

      • Nimic nu-i obligatoriu…pe mine ma amuza conceptul casatoriei, un concept interpretabil pana la epuizare…si dincolo de aceasta. Ca putem gasi explicatii convenabile sau nu…este la fel de amuzant…Oricum…subiectul ramane deschis, cu toate ca ma bate gandul sa-l analizez serios intr-un articol…care va fi cu siguranta, extrem de controversat.

      • Te amuza, dar il traiesti efectiv de-o vreme, nu?Ca si fiecare dintre cei casatoriti.
        Oricum, nu „casatoria” e subiectul articolului.

  6. Da, si eu cred ca ”intamplarea” nu e intamplatoare ! Exista uneori o chemare, careia i te supui.Dupa,iti dai seama ca ai fost indrumat acolo,de cineva de Sus.
    Mi-a placut !

    • Stii,intotdeauna sintem indrumati, dar nu intotdeauna tinem cont de asta.
      Atunci am tinut cont si rezultatul a fost pe masura.

  7. Frumoasă întâmplare. Îţi dau dreptate, la vârsta aceea, a fragedei tinereţi, chemarea muntelui, a drumeţiilor, a aventurii, este atât de puternică. Iar dacă te-a prins „microbul”…. n-ai ce face, trebuie să răspunzi chemării. Anul acesta, urcând la Cota 2000, am realizat ce mult mi-au lipsit plimbările pe crestele munţilor…
    Weekend frumos! 🙂

  8. Imi vine in minte un citat de Mark Twain, care se potriveste de minune cu ceea ce spui. ”Cand începe să adie vantul aventurii, trebuie sa ii asculti chemarea.” Cred ca suntem multi cei care ascultăm chemarile naturii si ale sufletului.

    • Cred ca sint multi.
      Eu am lasat-o mai moale cu raspunsul la chemari.
      As merge, dar impreuna cu sotia si daca ea nu poate, atunci nu merg nici eu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: