Capitolul Bucegi

Ii datorez asta lui Adrian http://buceginatura2000.wordpress.com/

Dupa ce am intrat la liceu trebuia sa-mi implinesc un vis: Bucegii. Dar niciunul din  colegii sau prietenii din noua gasca n-avea astfel de pasiuni.

M-am pregatit cum trebe: bocanci usori de Clujana- m-a invatat un tabacar sa-i las o zi in urina de vaca, apoi sa-i dau cu slanina pe toate fetele si pe talpa ( talpa si toc din piele) si dupa ce se zvinta sa-i dau bine cu crema peste tot ( asa se inmoaie pielea, ca parca ai avea tenisi in picioare nu bocanci)- la care le-am pus bombeu de metal ( daca pica o piatra pe picior nu-mi zdrobeste degetele) placheu pe fata si placheu potcoava pe toc, rucsac, schimburi si ceva conserve.

Am coborit din tren la Predeal.In gara mi-a zis un nene sa merg la Piriul Rece, ca acolo sigur gasesc pe cineva cu care sa fac drumetie.

Am mai intrebat si-am fost trimis la un bar unde un tinar locotenent de la Vinatorii de Munte din Predeal chinuia un compot de ananas in speranta ca va avea cu cine sa mearga pe munte peste o zi cind intra in concediu.

Valentin Crisescu, unul din marii -zic eu- bucegisti si montaniarzi din tara.

M-a intrebat ce vreau sa fac, catarare sau drumetie.

I-am zis ca vreau sa cunosc Bucegii.

Chiar daca eram mult mai tinar decit el, chiar daca eram slab ca o nuia,mi-a zis: Hai!

Si am batut impreuna Bucegii in lung si in lat.Am cotrobait prin toate vagaunele, ne-am catarat, am drumetit, ne-am distrat si am visat.

Zece ani, cu fiecare ocazie, in orice anotimp, am luat Bucegii in picioare.Degeaba imi spunea denumiri, altitudini,etc. ca pe mine nu ma interesa.Nu vreau sa-mi fac harta,ii spuneam.Odata ce am fost intr-un loc, voi sti sa ajung oricind.

Toamna, primavara si vara nu ajungeam pe la cabane.Campam pe- in munte.

In toti acesti zece ani n-am intilnit niciodata ursul.Nu zic ca nu erau, dar eu n-am vazut.

L-am dus si eu pe Vali  in Trascau, pe Vladeasa si dupa ce a fost mutat la o unitate din nordul tarii, am facut impreuna Rodnele.

Intre timp s-a casatorit si drumurile noastre s-au despartit.

La sfirsitul anilor ’70, dupa cutremur, intr-o iarna  grea am incheiat capitolul Bucegi in preajma Cabanei Diham.Si de atunci n-am mai fost.

Am fost indragostit de Costila si de Coltii Morarului.

Am avut si experiente mai ciudate pe care s-ar putea sa le povestesc odata.Sau nu?

Toti muntii sint frumosi.N-as putea spune ca un masiv sau altul este mai frumos, dar Bucegii sint speciali si merita vazuti.Dar nu din tren, nu din masina, nu din telecabina, ci de jos, pe propriile picioare.Sa-i mirosi florile, sa-i asculti piraiele sau cascadele, sa-l cuprinzi cu bratele si sa-i adormi la piept.

Oameni buni, mergeti pe jos!

Nu stiu daca pe mare se poate merge pe jos, dar in rest stiu sigur ca se poate. Si merita mers pentru fiecare floare, fiecare copac, fiecare forma de relief din imprejur si toate, absolut toate ne dau cite ceva.

 

23 răspunsuri

  1. Frumoase si serioase iesiri ai facut la viata ta! Norocul tau, acum ai ce sa povestesti.
    La „buceginatura” am vazut locuri minunate, dar sunt sigura ca nu voi ajunge never ever sa le bat la pas! Ma dor infiorator picioarele (si fara sa urc munti), am rau de inaltime, n-am incaltari potrivite si uite asa! Iar sa merg pe drumuri care sunt „bulevarde”, nu-i la fel. Ma multumesc, deci, cu ce-i pe-aici, prin zona…

    • Cam cu asta ma multumesc si eu de-acum,Cafeluta.
      Picioarele m-ar mai duce, dar nu ma mai tine spatele.
      Ar mai fi un vis neimplinit, Ceahlaul, dar…
      Da,la Bucegistul poti vedea Bucegii ca si cum ai fi acolo.

  2. Multumesc foarte mult, Alexandru. Stii bine, eu sunt mic copil pe langa tine… imi place sa te ascult si sa te citesc. Din experienta ta, invat si sunt sigur ca invatam mai multi. Oricum, multe din ce ai spui eu le-am si notat… sper ca in vara sa finalizez un ghid al Bucegilor, ceva diferit de ce este pe piata… printre diferite subiecte voi presara si sfaturi, expresii, chestii din care pot invata si altii. Cred ca orice om este miscat de aceasta definitie a Bucegilor scrisa de tine:

    „Toti muntii sint frumosi.N-as putea spune ca un masiv sau altul este mai frumos, dar Bucegii sint speciali si merita vazuti.Dar nu din tren, nu din masina, nu din telecabina, ci de jos, pe propriile picioare.Sa-i mirosi florile, sa-i asculti piraiele sau cascadele, sa-l cuprinzi cu bratele si sa-i adormi la piept”.
    Daca am permisiunea ta, o sa-l si scriu in acea carte.

    Multumesc in special pentru prietenia cu care ma onorezi!

    • Adrian,in ce priveste Bucegii, eu sint mic copil pe linga tine.
      Multumesc pentru apreciere!
      Daca crezi ca iti poate fi de ajutor, ia-ti ce ai nevoie.
      Stima!

  3. Un articol pe sufletul meu ! Iubesc cu pasiune Bucegii, îi iubesc atât de mult, încât timp de 10 ani, mi-am luat familia și ne-am mutat la Bușteni, într-o casă de la ale cărei ferestre vedeai în fiecare zi Bucegii, Caraimanul și faimoasa Cruce. Am bântuit și noi pe munte, cu copilul mic, și n-am pățit nimic. Decât febră musculară, uneori ! Dar ce compensații pentru febra asta !
    Mulțumesc că mi-ai stârnit amintirile !

    • Ma bucur ca am reusit sa-ti stirnesc niste amintiri placute.
      Eu iubesc toti muntii.Apusenii sint calzi, te simti ocrotit, esti ca acasa.Fagarasii sint reci, parca rautaciosi.Retezatul si Paringul te cheama, parca, sa-ti faca surprize placute.Bucegii sint misteriosi.Ori de cite ori ai merge in Bucegi gasesti altceva si-ti vine mereu sa cauti, sa gasesti misterul.Bucegii sint ca o carte pe care o citesti pe nerasuflate si-abia astepti sa dai si pagina urmatoare, sa vezi ce se mai intimpla.

  4. Chiar mi-ar face mare plăcere să povestești cât mai multe capitole din călătoriile tale prin Bucegi, mai ales că eu n-am putut să-i admir în felul în care ai făcut-o tu. Doar cu ursul m-am întâlnit, în pădurile Harghitei. M-a privit cu reproș și m-a iertat de data aia!

    • Cam trebuie o stare speciala sa pot povesti calcatul Bucegilor.
      Fiecare iesire a fost altfel decit toate celelalte dinainte.
      A fost frumos.A fost…

  5. Da, mai ales dacă ții seama și de tot ceea ce s-a scris despre misterele Bucegilor: nod energetic cosmic, sălaș subteran al zeilor daci etc.etc.

  6. Sa haladuiesc pe poteci d e munte a fost intotdeauna una dintre pasiunile mele . In urma cu vreo douazeci d e ani nu-mi refuzam aceasta placere in nici un concediu sau …minivacanta 😉 . Singur sau insotit …era o placere absolut dumnezeiasca sa parcurg traseul dintre Comarnic si Azuga . Pe atunci nu-mi era teama nici de animale cu patru picioare si mai ales de cele cu doua ! Cu vreo sase ani in urma insa, pe cand coboram d e la Poiana Brasov spre oras , fireste , per pedes apostolorum eu nevasta si copii …era sa luam bataie d e la niste ” turisti ” bucuresteni [ bucuresteni d-ai mei 😦 ] deoarece mi-am permis sa le atrag atentia asupra poluarii pe care o lasau in urma popasului lor pe acolo . Am scapat ca prin urechile acului si de atunci am ajuns la concluzia ca mai periculosi decat ursii sau lupii…sant oamenii , adica fintele superioare . De atunci m-am vindecat definitiv de placerea turismului montan si mai ales de a tine lectii despre ecologie cuiva . Am inlocuit bocancii si rucsakul cu niste ” addidasi ” mai lejeri iar aplenstock-ul …il folosesc pe post de …baston in preumblarile mele prin pietele buurestene . Nu pot uita insa …niciodata calatoriile pe care le-am facut prin muntii tineretii mele si sper ca …vreodata , cand voi avea bani in plus si eventual o sanatate mai de Doamne ajuta , sa mai incerc macar un traseu mai usor pe undeva pe Caraiman desi cred ca …un drum parcurs pe jos intre Sinaia si Busteni … mi-ar pune capac . Privelistea pe care-o ai de acolo de sus de pe Caraiman , d e langa Cruce , nu poate fi egalata decat , cel mult de privelistea pe care-o poti vedea dimineata cand este foarte senin , la rasaritul soarelui , de jos din Busteni . Al vezi pe Dumnezeu pur si simplu sau cel putin ….maretia creatiei sale . Onorabile , mi-a placut postarea dumitale . Mi-a adus aminte de drumetiile tineretii , si-ti multumesc pentru asta !

    • Zimbesc cu drag de acele vremuri.
      Oricit ar fi de bine acum, atunci era mult mai sigur orice drum,orice excursie, iar oamenii se manifestau altfel-mai ales pe munte.
      Ziceai de un „raid” Sinaia-Busteni.Incearca unul mai simplu.Din oras sa iesi pina in afara lui (Sinaia sau Busteni) si sa te bucuri de padure, de sunete, de munte.
      Si eu visez sa calc Ceahlaul.Picioarele m-ar mai tine, dar nu ma lasa spatele.
      Eh, e rindul altora.
      Ma bucur ca te-am ajutat sa-ti aduci aminte de vremurile cind mergeai sarind intr-un picior, fluierind.
      Sanatate!

      • Nu sti ce spui onorate domn 😡 !!! Pai nu mai departe d e anul trecut , un amic din Timisoara , un fel de nebun al muntilor , un impatimit al muntelui , a iesit la o mica alergare matinala pe langa hotel Silva . L-au gasit familia lui si jandarmii montani dupa vreo sase ore , cotonogit mar si nu de vreun urs cum ti-ai inchipui , ci de cinci golani moldoveni . Fara sa am { si n-am 😡 ! } un pistol la mine…nu ma mai incumet la drumetii solitare indiferent cat d e frumoase ar fi . Insa repet mi-a mers la inima postarea dumitale si-mi reinoiesc multumirile pentru ea deoarece chiar m-a facut sa caut vechile albume de fotografii toate instantaneele de prin Muntii Rodnei , din Almasului sau Varful Costila , Coltii Morarului , Valea Cerbului …si cate altele si chiar mu-mi venea sa cred ca eu sant ala din poze …atat d e slab eram …ziceai ca-s fratele geaman al aplenstock-ului 😉 . Pentru reamintirea …amintirilor , iti multumesc !

      • Pai asta am spus si eu.Poate nu s-a inteles.Nu-i bai.
        Bine ca te-ai reintors in vremurile frumoase de demult.
        Mult bine!

  7. Bucegii au fost muntii copilariei mele. an de an mergeam in vacanta o luna, doua…la Busteni.
    Eu orice as spune despre ei, este prea subiectiv, sunt amintiri din copilarie.

  8. Tare frumos povestesti,parca revad toate imaginile de care pomenesti !
    eu am inceput drumetiile pe la 14 ani, cu familie prietena,prietene si prieteni din Bicazul Ardelean. Am colindat Cheile Bicazului.Lacul Rosu si MinunatulCeahlau. Stiu si acum toate legendele locurilor.Am revenit, dupa admiterea la facultate si am continuat cu Bucegii,cercetand multe din tainele lor.Am ajuns din Sinaia ,pe viscol,pana la vechea cabana Piatra Arsa; la sosire cerul era plin de nestemate…Apoi Fagarasul…,dar sunt multe de taifasuit !

    • Ceahlaul este un vis neimplinit.Parca l-am ocolit, desi imi doream mult sa-l iau in picioare.Si e prea putin probabil sa mai pot sa implinesc acest vis.Cu masina nu-i drumetie.
      Poate ca daca nu ma ocupam de pietre m-ar mai fi tinut spatele si-as fi putut sa fac si Ceahlaul si Semenicul.Ca doar acolo n-am fost.
      Am aflat de la Bucegistul ca au demolat vechea cabana de la Piatra Arsa.S-a mai dus suportul unor amintiri.
      Naica, n-a fost o povestire ci o foarte scurta relatare despre inceputul unui mare capitol din viata mea pe munte.Bucegii.
      Poate ne-om intilni si-om taifasui…

  9. Minunat articol. Mi-au mers la suflet cele scrise aici. Primii munti pe care i-am vazut vreodata, fiind nascut si crescut la campie, au fost Bucegii. Si ce mult mi-a placut, de fiecare data cand am avut ocazia, sa-i strabat cu piciorul, admirandu-le locurile minunate. Sper ca la vara sa ajung pe acolo. Sunt doar 60 km de la Targoviste la Sinaia, asa ca trebuie sa ajung.
    Poate ne arati si niste poze de demult? Au un farmec deosebit amintirile de odinioara, din locuri frumoase…

  10. Minunat ai scris, se intelege clar din randurile tale ca esti si vei ramane un vesnic indragostit de munte si natura!

    • Multumesc, Acuarela!
      Cred ca toti sintem indragostiti de natura si ( sau) de munte, dar nu toti recunosc asta.Nu mai este la moda.
      Da, mi-e drag sa ies afara.Sa stau in iarba sau cu picioarele in apa unui piriu.Sa ascult sunetele padurii care difera de la padure la padure, in functie de ce traieste acolo, de tipul copacilor si de vintul care se strecoara printre crengi.
      Si oricit de mult imi place Clujul sau orasul in general, nu-mi poate lua bucuria de merge acolo unde nu sint oameni, nu sint cladiri, nu sint masini.
      Saru’mina!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: