Sostakovici

Pe vremuri era o adevarata afacere sa mergi in excursii organizate in Rusia (URSS).

Acolo marea majoritate a produselor electrocasnice, blanuri, etc. erau foarte ieftine, iar „turistii” faceau bani seriosi cu pantofii de Clujana, portelanul de Iris si nenumarate alte produse de la noi.

Excursia in sine merita pentru ca se vizitau muzee, locuri frumoase, spectaculoase si in plus isi recuperau banii dati prin vinzarea produselor aduse.

Veneau incarcati cu aspiratoare, uscatoare de par, picapuri, magnetofoane, radiouri, aparate foto, blanuri de toate felurile, aur, albume de arta si multe altele.Era un adevarat spectacol sa-i vezi cind coborau din autocar sau tren.Nu ajungea un taxi pentru o persoana cu bagajele aferente.

Cum ma ocupam cu muzica, imi procuram discurile de la studentii  straini, dar pentru muzica simfonica le preferam pe cele rusesti.Erau foarte bine inregistrate, discurile de calitate si se gasea toata gama in nenumarate interpretari.

Stiind ca va merge mama si o matusa la rusi, le-am rugat sa-mi aduca ceva discuri cu muzica simfonica.In special Sostakovici, caci nu aveam nici un disc sau inregistrare.

Dupa cum  ne povesteau la intoarcere, era o adevarata aventura iesirea la vinzare.Habar nu aveau de limba rusa, nu cunosteau literele…

In sfirsit, la intoarcere mi-a adus mama un picap , ace de rezerva, citeva discuri si mult doritul Sostakovici.

Album.Trei discuri. Un adevarat regal.

Instalez picapul, pun primul disc si…doar povestea un tip- prespuneam eu ca Sostakovici.

Intorc discul pe cealalta parte, pun urmatorul, urmatorul…doar povesti.

Ce naiba? Eu habar nu am de limba rusa.

Totul era scris in ruseste.

Undeva, pe coperta a doua a discului, scria foarte marunt in limba engleza,

Sostakovici speak!

Anunțuri

18 răspunsuri

  1. Daa,rasu’-plansu’, mare teapa !Macar de era un discurs al lui Putin, despre rusificare !?

    • Iti dai seama.Tot asteptam sa termine povestile si sa inceapa o suita, ceva…
      Prin 1983 inca nu era Putin la vedere.
      In plus, eu habar nu am de limba rusa.Putea sa spuna orice, ca era degeaba pentru mine,

  2. Imi amintesc si eu de acele vremuri cu „navetisti” la rusi sau…la bulgari, pntru noi astia din sud.Discurile erau la mare cautare, caci se aduceau multe cu muzica noua, imposibil de gasit pe aici. Dar si atatea alte lucruri interesante.
    Si parintii mei au fost intr-o astfel de excursie, dar au fost chiar vizitatori, caci nu au stiut treaba cu … comertul.
    De la magazinul „Muzica” din orasul nostru, tata a cumparat zeci de discuri cu concerte de muzica clasica. Cele rusesti (erau si de-astea!) erau cele mai frumoase si impecabil inregistrate. Toata colectia de discuri o are tata si acum. Mai rau a fost ca pick-up-ul se stricase ( un aparat foarte bun, cu amplificator si boxe). Pur si simplu nu mai gasim pentru el o banala… curea! Mi-ar placea sa-l pot repune in functiune. Asa ca tata, a gasit anul trecut un pick-up chinezesc la Kaufland. Nu suna prea bine, dar se poate asculta muzica de pe vechile discuri. Cand ne revedem in familie, ne place mult sa reauzim muzica noastra de demult…
    Mi-a placut mult postarea, caci mi-a reamintit de lucruri si persoane dragi…
    O duminica frumoasa! 🙂

    • Ma bucur ca ti-ai amintit de oameni dragi si momente placute.
      O saptamina placuta, sa aveti!

    • Alex, luați cureaua de la pick-up-ul chinezesc și puneți-o la cel rusesc ! Doar n-o ieși război pentru asta ! 😀

      • Ha, ha! As vrea eu sa mearga, dar nu se potrivesc. Dar tot o sa incerc sa fac rost. Este un aparat prea bun, ca sa las asa.
        Cat despre „razboi”, nu cred ca ar fi vreun motiv doar pentru o curea.
        Si eu am multe CD-uri cu muzica clasica, dar la pick-up este…altceva. Imi place sa retraiesc bucuria din copilarie si adolescenta, cand ascultam un disc nou.
        Numai bine si o zi frumoasa!

      • Ei, s-au încins războaie în lume pentru pretexte mai mărunte decât o curea ! 😆
        Am înțeles ce îți dorești. Am trecut și noi prin faza asta și aveam acum câțiva ani vreo două pick-up-uri. Ne-am obișnuit cu cd-urile, cu mp3, și era enervant să tot schimbăm plăcile, așa că am renunțat la ele.

  3. Nu mai avem pick-up, dar sunt destule cd-uri cu muzică clasică. Din Șostakovici, îmi place în mod deosebit Valsul nr. 2, mai ales în interpretarea lui Andre Rieu și a orchestrei conduse de el.

  4. Mi-am dorit (dar nu destul, cred) sa merg si eu la rusi. Atunci admiram vulpile argintii, dupa ce mi-am cumparat aici, mi-a trecut. Am auzit multe povesti frumoase despre excursiile astea si toata lumea spunea ca dincolo de oboseala, merita sa mergi, sa vezi, sa cumperi, sa vinzi. N-a fost sa fie…
    Cu mare drag imi amintesc de anii in care ne bucuram cand cumparam un disc, apoi a fost o vreme cand incercam sa le vindem pentru ca mie mi s-a pus pata ca vreau bicicleta. Ma intreb cine si cati ar putea sa fie interesati de interviul dat de Sostakovici in asa masura incat sa scoata rusii discuri? Mai degraba cred ca cei care nu cunosteau limba au luat teapa, ca si tine!
    Imi inchipui cum a asteptat mama ta sa-ti vada bucuria…

    • Nici eu n-am reusit sa merg la rusi.Aveam ce sa vad acolo si nu-s sigur ca mi-ar fi ajuns banii pentru ce mi-as fi cumparat.
      Mama s-a bucurat pentru bucuria mea.Nu i-am spus ca Sostakoviciul e o teapa.In plus mi-a adus si alte discuri de care m-am bucurat mult.
      Bine ca n-am patit asa cu discurile cumparate pe bani grei.

      Si? Ai reusti sa-ti iei bicicleta?

  5. Felicitari ! Un blog cu mult echilibru a carui sensibilitate este sustinuta de bucuriile muzcale ale autorului…”Fosile”.
    O singura ultra-subiectiva si poate inoportuna observatie, nedorita de mine. Numele blogului ar fi fost dupa „gustul” meu…”Regnuri”. Dar… „de gustibus”…

    • Multumesc!
      Numele blogului este Fosile si pietre, autorul fiind Alexandru.
      In prima faza s-a adresat (blogul) in special pasionatilor si colectionarilor de fosile si de pietre (geme).
      M-am adresat si iubitorilor de muzica, descriind formatii -cu muzica aferenta- vechi, de care ( poate) nu se mai stie.
      Apoi am descris experientele de drumar, montaniard, catarator si experienta mea in ale naturii.
      Pe la inceput, in urma cu citiva ani erau multi interesati de cea ce aveam eu de spus, dar s-au rarit.Iar acum…
      De aceea blogul incepe sa devina unul foto.
      Oricum, daca tin cont de virsta, ma incadrez in…fosile.
      Bine ai venit pe-aici!
      Si desi sint orasean (Cluj) si ardelean, sper sa nu ramii cu un gust amar- daca mai treci pe aici- ca in cazul celor intilniti cind iti cautai loc de asezare.
      Mult bine!

      • Multumesc pentru explicatii. Eu sunt bucurestean si o spun fara nici un fel de parapon sau mandrie. Asa a fost sa fie…dar prin vocatie, dupa „apucaturi ” si simtire , sunt TARAN si asta o spun cu mandrie.
        Eu nu iubesc natura, drumetiile montane si nu numai…eu SUNT toate acestea. Asa incat voi reveni cu placere „acasa”, pe blogurile (ingrozitoare expresie) oricui ma regasesc.
        A fi ardelean, sau orice altceva decat hot, tradator, mincinos si ipocrit, sunt factori favorizanti. Atata timp cat prevaleaza calitatea de OM, totul este cum trebuie sa fie. Suna…patetic, dar ata ete.

      • Am facut precizarea de la sfirsit pentru ca am vazut ca ai fost neplacut surprins de „calitatea” unor …, ma rog, cetateni intilniti prin ardeal si de inaltimea gardurilor din zonele in care au locuit sasi sau germani- nici romanii nici ungurii nu si-au facut cetati in jurul proprietatilor.

  6. Observatia este corecta, am facut acele afirmatii, dar nu ma pot dezice de cei 3 ani petrecuti la Sighisoara, unii dintre cei mai frumosi ani petrecuti de mine…Ardealul nu inseamna numai garduri si porti inalte, dar cand trebuie sa iei o hotarare decisiva asupra locatiei viitoare, conteaza fiecare detaliu. Am prieteni „statornici” in Ardeal., iar tara am strabatut-o in lung si lat…Proportia de golani si oameni cumsecade, de hoti sau generosi, de mincinosi sau de cuvant, este cam pe „acolo”, oriunde in tara…cu mici exceptii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: