Acasa (continuare)

Chiar si cind  se zugraveste se arunca o gramada de lucruri, dar la o mutare multe foarte multe ramin pe loc, altele se arunca, iar altele se pun atit de bine incit nu le mai gasesti, ramase in cutii sau bagaje nedesfacute.

Adolescentii.

Sint cei pe care nu-i intelege nimeni si care nu se inteleg cu nimeni.

Parintii, e clar, nu-i inteleg.Nici n-au cum, caci ei n-au fost adolescenti…

Adolescenta e momentul in care se traieste intens totul.Se experimenteaza totul- a-i mei se mirau ca le dispar medicamentele din casa, iar eu ma miram ca desi am amestecat toate cu toate nu ies bule sau aburi sau culori ca la ora de chimie.

Acasa, pentru adolescenti e locul in care parintii le ofera protectie  si mai ales,locul in care isi construiesc un sanctuar.

Isi mobileaza camera cu tot felul de chestii, pietre, capete de ata, flori sau frunze printre file de carti.Acolo viseaza singuri sau cu eroii cartilor pe care le devoreaza, acolo scriu versuri sau proza sau muzica, acolo cinta la chitara sau alte „instrumente” confectionate de ei.Acolo construiesc sau deseneaza sau impreuna cu prietenii fac fotografii, pregatesc excursii, viseaza impreuna.Acolo il fluiera prietenii, acolo vine prima fata ( baiat) in vizita…

Eram si eu ca toti ceilalti.Ma si mir cind aveam timp de toate.Si bicicleta si excursii si chitara si laborator foto si vioara si carti, caci le mincam pe piine si…

Eram cu o fata si…intr-un tirziu am reusit performanta de a o tine de mina.Adica, sa mergem de mina pe strada, in vazul tuturor- caci noi, in suprema fericire, nu vedeam pe nimeni.Era asa, un fel de zbor-plutire-vis si clar nimic nu era in jurul nostru.Eram doar noi doi, de mina.

Si cum pluteam noi asa, vedem amindoi deodata, in fata noastra o moneda de 1 leu.Am luat-o, am fugit pina la IRA la linia ferata si dupa ce a trecut un tren peste ea si s-a marit si aplatizat, am taiat-o in doua, am facut cite o gaura in fiecare bucata si le-am purtat purtat amindoi, talisman a norocului nostru comun.

Nu, nu mai exista.Nici sanctuarul, nici caietele cu poezii, nici…

Am reusit sa pastrez doar filmele foto.

Acasa e locul unde sint parintii si locul in care te regasesti copil, adolescent, tinar cu tot ce ai adunat, cu toate experientele, trairile adunate.

Si pentru mine a fost greu sa reincep de fiecare data sa-mi construiesc o legatura intre diferitele faze de viata si m-a ajutat mult legatura pastrata cu prietenii.Dar ma gindesc la parintii care-si lasa totul aici si se muta in alta tara sau ei se reintorc in tara, dar copii lor s-au nascut in alte tari si trebuie sa lase tot si sa vina aici.

Vor fi marcati mereu de frica de a pierde tot si a reincepe de la zero.Si asta inseamna si prietenii.

Ginditi-va parinti si la copii, cind vreti sa faceti schimbari de genul acesta!

 

Anunțuri

14 răspunsuri

  1. Nu stiu cum e sa pleci, sa cauti, sa astepti alti prieteni, alti oameni de varsta ta care sa-ti semene. Eu, singura data cand mi-am parasit „barlogul”, a fost pentru totdeauna, m-am casatorit. Si, totusi… Cand mergeam in concediu imi aminteam toate fluieraturile cu care urcam si coboram scarile in copilarie, imi aminteam zgomotul facut de patine cand tropaiam pe cele doua etaje, ma vedeam afara cu felia de paine unsa cu untura si rondele de ceapa peste. Acum e mai greu sa merg acolo, dar de amintit imi amintesc perfect!
    Din dorinta de a avea bani, nimeni nu se mai gandeste la nimeni. Copiilor li se spune ca pentru ei parintii vin si pleaca, dar – ajunsi la o varsta – cred ca le vor spune ca ar fi preferat bani mai putini, cu parintii alaturi. Nimeni nu are reteta perfecta si cred ca e pacat ca dispare unitatea familiei, ne occidentalizam, chiar daca modelul nu se potriveste felului nostru de a fi. Pentru bani oamenii fac orice, din pacate.
    .

    • Cafeluta, esti printre cei fericiti la care familia este una cu locul in care si-a trait viata.Si oricind iti amintesti ceva, te revezi impreuna cu intreaga familie in locul drag, neschimbat.
      Asta inseamna familie si stabilitate si asta dispare din ce in ce mai mult.

  2. Unii , cand pleaca din tara, cauta sa le construiasca un rost, un ”acasa” mai promitator copiilor lor . Aici de multi ani se vorbeste tot de generatii de sacrificiu , pe care diverse ministere tot fac experimente si sacrificiul pare ca nu se mai termina.

    • catre Mihaela

      Cu expresia generatia de sacrificiu m-am familiarizat si eu, o aud de ovreme(am 46 de ani). Ma duce cu gandul la abator-probabil macelarii mai folosesc aceasta expresie. Pe blana si carnea „generatiilor de sacrificiu” se ingrasa altii. Oitele raman cu iarba si vegeteaza.

    • Daca ramine in tara cu bunica, atunci cind are nevoie de parinti, degeaba merg ei dincolo sa incerce nu stiu ce.N-ai observat ca din ce in ce mai multi copii isi pun capat zilelor din dor de familie, de unitate, de stabilitate?

      • total, absolut si categoric de-acord cu afirmatiile dvs despre copiii lasati în grija bunicilor, a rudelor sau prietenilor… indiferent de generozitatea si de devotamentu’ lor, parintii nu pot fi „înlocuiti” de-alte persoane – un adevar trist si-o reala tragedie pentru circa 150 000 de copii din România! 😦

      • Sunt si astfel de cazuri, dar eu cunosc mai multi care au plecat cu totii, copii, parinti si nepoti si au facut acolo ce nu putusera sa faca in Romania, adica o activitate din care sa traiasca mai bine, fara hotomanie.

      • Si daca merg cu totii,pe copil il smulge dintr-un loc si-l planteaza intr-un prezent fara trecut si cu un viitor incert.

  3. Ideal este să plece toți (adică toată familia) atunci când copiii sunt mici de tot. Asta, însă, nu se reușește prea ușor.

  4. Ce ganduri si amintiri frumoase! Foarte adevarat ai zis despre acel minunat cuvant: „acasa”. Nu pot fi mai multe locuri care sa se numeasca astfel… Ci doar ACELA in care se regasesc toate acele „caramizi” care stau la temelia sufletului nostru: parinti, familie, amintiri, lucruri si locuri dragi….
    Un articol minunat! Multumesc din suflet!

    • Alex, incerc sa-mi dau seama prin ce treceau acei copii ai caror parinti se mutau mai des- in cazul militarilor sau santieristii.
      In plus, se vad „rezultatele” celor cu parinti plecati prin tari straine.
      O slaba incercare de sensibilizare a parintilor.
      Multumesc si eu!

  5. Pentru a comenta acest articol, trebuie sa ies in „camp deschis” si sa mai scriu un articol, doua, trei…
    Ma stradui intr-un serial numit „Stafeta otravita a educatiei” sa evidentiez crimele sadice, perverse, produse de „educatie”, asa cum este si a fost ea impusa prin schingiuire.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: